532 matches
-
Înmărmuriți, nuntașii, priveau, cu milă și durere, totul: cum, socrul mic extrăsese, cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla, În costumația ei, deosebită, de mireasă, Îl bocea, pe mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
erau tare frumoase în Jibrieni. Una era soție de cârciumar care în timp ce servea clienții s-a nimerit lângă un medic. Acesta a observat că frumoasa femeie avea ceva lângă nas, ceva care nu era altceva decât semnul începutului de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit iar la drum, victorie intens aplaudată de lătrăturile câinilor. Ud până la piele am trecut de Lărgeanca și am ajuns acasă. Iar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ale Contelui Calomniei pentru comentariu. Apoi, ca încununare a întregii povești, Miss America și-ar numi copila domnișoara Hapciu sau cum o fi chemat-o. Pentru a da senzația de ciclu care se împlinește. De viață care merge înainte, reînnoită. Sărmana, plăpânda domnișoară Hapciu. În povestea din filme-cărți, de pe tricouri, am iubi-o cu toții pe domnișoara Hapciu... pentru curajul ei neabătut... pentru firea ei luminoasă. Oftăm. Nu, dacă vreunul dintre noi nu iese la înaintare cu un nou Frankenstein sau Domnișoaracula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atât din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel copil, pentru că ar fi simțit că ar comite un sacrilegiu. Eu, domnule, eu sunt sărmana parteno‑geneză“, eu sunt mein Kind din poeziile sale, cu toate că diferența dintre noi era de numai șapte ani. Cu asta cred că am pus punct „analizei profunde“ a doamnei Nina Roth‑Swanson care, apelând la romanele Câini de vânătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Am cunoscut-o pe nepoata lui, Clara. — Oarba? Se spune că e o frumusețe. — Nu știu. Eu nu mă uit la asta. — Bravo ție. — Le-am zis că poate o să trec mîine pe la ei pe-acasă, ca să-i citesc ceva sărmanei de ea, că e tare singură. Dacă tu Îmi dai voie. Tata m-a cercetat pieziș, ca și cînd s-ar fi Întrebart dacă Îmbătrînea el prematur sau dacă nu cumva eu creșteam prea repede. Am hotărît să schimb subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ce Își epuiza toate tertipurile de persuadare, se speria de-a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa camerei și pe medicul său de căpătîi ca să-i administreze Bernardei un sedativ pentru cai. CÎnd sărmana se trezea după două zile, librarul Îi cumpăra trandafiri, bomboane, o rochie nouă și o ducea la cinematograf să vadă un film cu Cary Grant, care era pentru ea, după José Antonio, bărbatul cel mai frumos din istorie. — Auziți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai pricopsesc ca pe vremuri, numai că ăstuia Îi plăcea s-o chelfănească fiindcă așa avea el chef, mă-nțelegeți? Singura prietenă pe care-o avea biata femeie era o tinerică, Viçenteta, care stă la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă? Portăreasa adoptă un aer confidențial, arcuindu-și o sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mieu cum am avut nește case de la părinții miei în Ulița Strâmbă...și le-am vândut...Deci, eu cu acei bani...am nevoit și am cumpărat o casă”. Din câte îmi aduc aminte, părinte, și îmi aduc bine aminte, peste sărmana Alexandra au dat iar nevoile, cum ea singură spune: „Și după aceea iarăși ne-au ajunsu destule nevoi, ce le-am scos vânzătoare și le-am vândut”. Cum se vede treaba, această femeie era cam singură și nu-i sărea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ocazional, porni cu pași mari, fâlfâindu-și pletele și poalele trenciului albineț, spre zidul murmuitor al pădurii, care înveșmânta talazurile nemișcate ale Munților Violeți. Văzându-l prins în tentația de a se topi în verdele imperial al pădurii știa, ea, sărmana că, uneori, Profesorul manifesta accese de dromomanie nevastă-sa îi strigă din urmă: Albert, Albert, nu te îndepărta. Mă tem să nu te întâlnești cu vreun animal sălbatec... Doar știi că fiarele astea ale pădurii nu sunt deloc tandre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tras la peron. Încotro dorești să meargă? Spre care dintre visurile tale? Și cine dorești să fie pasagerii?" N-am avut nevoie de milă în nici o împrejurare. N-am nevoie nici acum. M-ar întrista dacă ai spune despre mine "sărmana". Dar dumneata n-ai să spui. Te cunosc acum. Să trecem, așadar, mai departe... Nici eu nu voi spune despre dumneata "sărmanul". Deși poate că în unele privințe ai merita mai mult decât mine. Căci ai fost și mai singur
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce erai, de se jâmbau oștenii de pe ziduri la tine, ți-am spus că în bogății n-o să te lăfăi, da' nici lipsă de cele trebuitoare n-ai să duci. Oameni ca noi, trăind în cinste și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plimbării de întoarcere spre casă. Dar, sprijinit cu cotul de tejghea ținând zece mii de lire în mână, mă gândesc că aș renunța bucuros la locul meu în tabăra celor sănătoși pentru a fi privit, cel puțin o dată în viață, așa cum sărmana handicapată îl privește pe spastic. Atunci, fetițo, Italia își făcu o scurtă intrare în vintrele mele, traversându-le ca un submarin. Era din nou seară, eram din nou singur în oraș. Am răsturnat pe birou un sertar plin cu fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
două ori pe săptămână nu trec pe la el să-i iau tensiunea, se supără. Întinsă pe o parte, cu fața ascunsă între brațe, Elsa vorbea cu mama ei. Nu era foarte apropiată de ea, pentru că nu reușea să-i ierte sărmanei Nora frivolitatea. Elsa, ca și tatăl ei, nu fusese niciodată indulgentă, aceasta este adevărata ei slăbiciune. „Mama este atât de bună“, spunea, „și atât de cretină“. Când a murit, Nora a încetat ca prin minune să mai fie o cretină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecea și În seama ei; dar, pînă atunci, Amsterdamul era viu, un oraș cu adevărat liber; poate și Antonia ar fi luat-o razna, de-ar fi petrecut o săptămînă acolo; pe Thomas l-a pufnit rîsul gîndindu-se. Ori poate - sărmana! - s-ar fi sinucis după prima zi; sau ar fi aprins cu mîna ei orașul, fiindcă s-ar fi temut că trena cometei nu ar fi fost suficient de rece pentru a Încremeni tot ce mișca În urbe. Pe urmă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să-mi pierd nopțile... Sau să le câștigi, Víctore. În sfârșit, nu știu ce se-ntâmplă cu mine și nici ce se-ntâmplă cu noi. Și eu, în ce mă privește, cred c-aș reuși să mă resemnez; dar biata mea Elena, sărmana mea Elena... Sărăcuța de ea! — Vezi? Ai și-nceput s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
li se adresa femeilor în viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu însă, știți doar, sunt un modest, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto - i-am spus cu cea mai blândă intonație cu putință -, că nu te poți omorî pentru că nu ești viu, dar nici mort, pentru că nu exiști... — Cum nu exist? - exclamă el. — Nu, nu exiști decât ca ființă fictivă; nu ești, sărmane Augusto, decât un produs al fanteziei mele și-a acelora dintre cititorii mei care vor citi relatarea scrisă de mine despre aventurile și necazurile tale fictive; tu nu ești decât un personaj de roman, sau de riman, cum vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce vă este mai scump... Gândiți-vă că nu veți mai fi ..., veți muri... Căzu în genunchi la picioarele mele, implorându-mă și exclamând: — Don Miguel, pentru numele Domnului, vreau să trăiesc, vreau să fiu eu însumi! — Nu se poate, sărmane Augusto - i-am spus, apucându-l de o mână și ridicându-l -, nu se poate. Am scris-o deja și e irevocabil; nu mai poți trăi. Nu știu ce să mai fac cu tine. Dumnezeu, când nu mai știe ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui, oricât ni s-ar reproșa că rămânem pe dinafară. Acum era în oraș, mergea pe bulevardul care-l ducea la țintă, înaintea lui, mai iute decât furgoneta, alerga gândul, șeful departamentului de achiziții, șeful departamentului, șeful achizițiilor, Isaura Estudiosa, sărmana, rămăsese în urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm afiș alb, dreptunghiular, unde, cu litere de un albastru strălucitor și intens, se citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a mai spus, nu o dată, ci de multe ori că nu va accepta niciodată să vină să locuiască în Centru, nu va renunța la olăria care a aparținut tatălui și bunicului său, și până și singura lui fiică, Marta, care, sărmana, n-are altă alegere decât să-și însoțească bărbatul când va fi promovat gardian rezistent, a înțeles acum două trei zile, cu o lăudabilă sinceritate, că hotărârea finală doar tatăl poate s-o ia, fără să fie forțat de insistențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
al-Mulk, nu este departe. Trâmbițașii din nowba stau acolo, având Îndatorirea, de trei ori pe zi, de a face goarnele să răsune În cinstea marelui vizir. În ciuda acestor semne de ceremonie, oricine poate pătrunde Înăuntru și până și celor mai sărmane văduve le este Îngăduit să se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zare, Mișcător un punct răsare și tot crește. Poate‐ i vreun bătut de soartă Care‐ aleargă pe câmpie, Într‐ atâta lume moartă Dor îl mână, griji îl poartă Domnul știe. Poți acum să‐ l viezi mai bine: E femeie, o sărmană. Strâns la piept în scutec ține Un copil, și‐ n târg ea vine, Vine‐ n goană. De călduri dogoritoare Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e sfântul soare, și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Poezia sa a fost tradusă în franceză, italiană, germană, maghiară, spaniolă etc. Cu poemul Bălcescu a primit în 1951 Premiul de Stat. MAMA De‐atâta plâns, avea pe ochi O plasă tremurând sfioasă Sau mândră ‐ cum pot ști eu, oare ?... Sărmanele - i mărgăritare. Iar ochii ei, căprui doar unul , și celălalt verde ca ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
curgându‐ i râu în poală Se‐ mpleteau cu ale mele ... ( Din vol. «Romanțe», Ed. Muzica, București, 1984, pag. 17‐ 21). șASE PUI șI‐O BIATĂ MAMĂ Mai demult, o rândunică avea‐n cuibu‐ i șase pui și privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui ; De cu zori pornea săgeată, căutând pe deal și v ăi Hrană pentru puii săi. și‐n iubirea‐ i nu o dată s‐a culcat ea nemâncată; Dar destul de fericită că nu s‐a‐ ntâmplat nicicând Dintre
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]