1,925 matches
-
privind orologiul arhaic, cu zgomot de epocă, covorul persan, dormitorul alb, curat... "Unde ești? Ce s-a întâmplat? Vino...", am șoptit, dezorientat. Peste câteva minute, strania aristocrată negresă și-a făcut apariția. "Ți-am spus că nu știi cine sunt... Sărmanul meu artist, singurul lucru pe care nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute din orgoliu și din blestemul șarpelui... Încearcă să fii demn, să te înalți... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
se întrepătrundeau, contrazicându-se, sporindu-mi confuzia și dezorientarea, și așa la cote maxime. Când cortina va cădea, voi ști, cu siguranță... Dar s-ar putea ca atunci să fie prea târziu. "Ți-am spus că nu știi cine sunt... Sărmanul meu artist, singurul lucru pe care nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute din orgoliu și din blestemul șarpelui... Încearcă să fii demn, să te înalți... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
de generali cu pentagrame în frunte din palatele lor de jad, este pur și simplu violată pe toate planurile și în plină actualitate. Dar cine o violează și o posedă permanent? Cine își bate joc de popoare și de țări sărmane? Cine este de vină pentru starea nației și sărăcia poporului românesc? Haideți să facem o comparație: România este scufița roșie, iar capitalismul este lupul cel rău, doar că azi sunt mai mulți lupi care doresc să o crăcăneze pe scufiță
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
vreodată cât costa o lacrimă prelinsă din sufletul trist neâțeles al unui poet daca ți-a rămas ceva mărunțiș prin buzunare nu-l da de pomană mai bine cumpără-i cartea am să vă spun un secret poeții sunt oameni sărmani care dăruiesc trecătorilor grăbiți indiferenți mărgăritare cioburi de vise zdrențe de suflet poezii de Dorina Stoica Referință Bibliografică: Ce preț are o poezie? / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1243, Anul IV, 27 mai 2014. Drepturi de Autor
CE PREŢ ARE O POEZIE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350471_a_351800]
-
din apropierea Sucevei, dincolo de apă, în „regat”, la Ratuș („popas” în vechea limbă moldovenească), în comuna Salcea, orfan de tată de la vârsta de 12 ani, Mihai Țânțar a luat în piept viața în perioada unor profunde transformări sociale. Dintr-o casă sărmană, cu copii crescuți de o biată vădană, băiatul, cu medie bună la școală, a prins un loc la căminul de ucenici al Școlii profesionale din Suceava, unde a deprins meseria de tâmplar. La începutul anilor ’50 apăreau noi și noi
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
și ochii călugărului îi păstră pe săteni la oarece distanță. Totuși, câțiva agitau sălbatec coase și furci. - Nu-l asculați pe venetic! A venit să ne facă vrăji! Altfel, la ce i-ar fi trebuit să mă prade pe mine, sărmană femeie, de ale două găini ce mi-au mai rămas după ciuma oarelor?! se iți din nou vădana. Nicodim, cu o mișcare lentă, își luă desaga de pe umăr și o aruncă în praful uliței ce se termina brusc spre râpă
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
Hai, tanti Maria, nu mă lăsa să plec! Oblig-o pe mătușa mea cea rea să mă lase la tine! Am să fiu cuminte, îți promit! Ce rău îmi pare că se ceartă pentru mine!” Gânduri în doliu zbuciumau mintea sărmanei copile. Ar fi dorit să oprească ziua în loc ca destinul să nu-și mai verse fierea peste viața ei, deși era ziua cea mai dureroasă, își îngropase părinții. Îi văzu dispărând sub pământ și i s-a explicat că nu
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
Autorului Asterisc Copiii altora sunt copiii noștri. Ce ușor se intră în rai, ce greu se naște un copil. În ziua a șaptea, Maria își târî trupul slab la biserică. De o lună îi murise mama. Vântul bătea ușor. Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar Igoriuncik? Aista, da, nume. Un copil. Luna e și ea un copil. Întors din război cauți femeia. Călătorii imaginare pentru copii
ASTERISC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349323_a_350652]
-
conținutului lor, atingând apogeul cu Visul reîntâlnirii, așezat la final, asemenea unui semn de adio încărcat de o firavă speranță ori de resemnare lipsită de ranchiună: Mai sunt în noi doar licăriri, Relicvele unei iubiri, Ce încă dor, însă trăim, Sărmane suflete hrănim Cu AMINTIRI... Nicolaie Dincă se dovedește a fi un autor original, interesant, cu abordări diverse - versuri de factură clasică, versuri albe, fabule și pamflete, dramaturgie. Și-a exersat condeiul în genul liric, crescând vizibil în calitate, de la un
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
unde ai să ajungi. Fii atent cu cine și, mai ales, ce vorbești. Ai scăpat de torțíonarii din înghisoare. Vezi să nu te omoare slugile lui Ceaușescu când crezi că ai scăpat. Știi cât sufăr dacă aflu că pățești ceva''. - Sărmana mamă! Adrian, văd că nu ai reușit să te încadrezi în societate după ieșirea din închisoare.Și mulți din,,Grupul Goma'' au pierit. Tu ești unul din puținii care au supraviețuit evenimentelor ancomuniste din 1977. - Era imposibil, Carmen! Autoritățile ne
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
uimită, întorcându-se deodată La castel unde privirea aștepta îngenuncheată. După niciun strop de vreme, în tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât de nemiloasă poate fi o întâmplare? Să-i îngroape-n stâncă pașii... dar și chipul în uitare? Și, rostind cu duioșie
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
El nu reclama niciodată: zdravănul meu, fiindcă era sigur pe oul lui de lemn sau de câță, pe care-l arăta câte puțin, dar nu-l dădea din mână. El convingea, spărgea, strângea și... atât. Este adevărat că mai erau sărmani și la noi, fie bătrâni, fie chiar săraci și la îndemnul meu Titi împărțea creștinește mai mult de jumătate din ofranda câștigată... Celălat văr drag mie era Nelu (Ion) Muscalu. Nu, nu provenea dintre muscalii de-a călarea care prădau
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
și comerțului uman. Oare Dumnezeul în știe și-L acceptă? Dar ce are îndeletnicirea umană cu faptul că omul poate fi bun sau rău? Păi uite că are! Să luăm de pildă un executor judecătoresc sau un procuror. Primul lipsește sărmanul om de bunuri de largă folosință strânse cu multă trudă în proprietatea sa. Nu pare o faptă creștinească. Al doilea pedepsește cu ani grei de pușcărie un biet păcătos care, în naivitatea sa, a lovit umanitatea în cel mai sensibil
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
al acestor lucrări pe care le face Sculptorul, cu majusculă - Marele Sculptor - în mine, eu reverberez. Astfel, am pus chiar într-un poem această realitate care ține de actul meu de creație: „Ecouri ale propriei mele dăltuiri, îmi sunt dăltuirile, Sărmane întruchipări, galbene, albe. Eu nu sculptez, eu reverberez, Șoaptele iubirii se împiedică și în mine, sărmanul. Ți dacă astfel e dat, ce alta pot face sub soare, A face mai bun decât marelui flutur și alb, Cutie de rezonanta, eu
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
măsele. Hai să începem: ă, ă, ă... și versul următor: î, î, î... Zâmbește delicat grup de mai maimuțe: „O, Doamne, ce limbaj, ce tărtăcuțe, i-am depășit de zeci de mii de ani pe-acești urmași ai noștri cam sărmani”. Gândește omul de Neanderthal: „Ce aiureală, gângăvit brutal” Pornește cercul marilor bulboane, dresaj îmblânzitorii de baloane. Cum vă spuneam... mai bine hai sictir, hai plictiseală, scroafe, cimitir. Probabil e un început, mai știi? Atâtea alarmante Profeții... Referință Bibliografică: Emancipare / George
EMANCIPARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348111_a_349440]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CE-ȚI MAI DOREȘTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce-ți mai dorești tu, astăzi, sărmană Românie? Veșmintele-ți cernite frumosul chip ascund; Mireasă divorțată, hulită-n dușmănie, Cu pietre dă în tine
CE-ŢI MAI DOREŞTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348140_a_349469]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CE-ȚI MAI DOREȘTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce-ți mai dorești tu, astăzi, sărmană Românie? Veșmintele-ți cernite frumosul chip ascund; Mireasă divorțată, hulită-n dușmănie, Cu pietre dă în tine tătucul tău bolund! Bastarzi îți sunt feciorii, căci tații nu-s în acte, În aburii beției, în draci te-au profanat! Te-au
CE-ŢI MAI DOREŞTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348140_a_349469]
-
de flori! În rugăciuni, la Domnul, ai pus, mereu, speranță Și untdelemnul sfânt în candelă să ardă. Țărâna se revoltă, de-atâta toleranță, C-atunci, când trebuia, n-ai apucat o bardă! Referință Bibliografică: Ce-ți mai dorești tu, astăzi, sărmană Românie? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CE-ŢI MAI DOREŞTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348140_a_349469]
-
părinți, Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți. De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie, Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie, Și-n timp ce noi plătim... voi huzuriți ca zbirii, Ați dus sărmana tară la limita pieirii. E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi... Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi. Voi știți să locuiți doar în afară legii, Să adunați prin furt averi și privilegii. V-am acceptat prea
E TIMPUL SĂ PLECAŢI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348234_a_349563]
-
unei profunde dezolări, despărțirea îndrăgostiților înseamnă smulgerea nemiloasă a „ frunzei albastre” de pe o „ creangă de aur”: „O să rămâi în mine și după ce-o să pleci La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem) Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este asociată umbrei nemiloase a morții: „O, dacă moartea ar avea paloarea Obrajilor tăi dragi, înfiorarea Buzelor tale umede și calde M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”( O
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA PUIULUI DE VULPE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Povestea puiului de vulpe O sărmană ființă, semănând mai mult a cățel mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un cățel, ci
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
Acasa > Strofe > Timp > ANUL NOU Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Într-un baston se mai tărăște Sărmanul An a obosit Îmbătrănit, azi se grăbește Să ducă clipa la sfărșit. Bilanțul Anului trecut, Acum în plen e dezbătut, Chiar dacă spun rectificare Nu mai sunt multe de făcut. In poartă Noul An așteaptă E tănar, chipeș și frumos La
ANUL NOU de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347666_a_348995]
-
Undele albastre, soarta ne-o petrec. Înfloresc castanii, plopii fără soț Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost Se scriu iar poeme, cărțile-s deschise Visele frumoase nu sunt interzise. Verbul a iubi se conjugă rar, Unii sunt sărmani, nici nu au habar Leșul iernii pleacă, căntă ciocărlia Și-n decor reintră iarăși bucuria ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am fost / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1191, Anul IV, 05 aprilie 2014. Drepturi de Autor
AM FOST de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347732_a_349061]
-
să îi țese pânza-ntunecată Ce îl învelește, când viața-i... plecată? Sufletu-n revoltă, mintea-mi otrăvește Caut ”vinovatul” ce viața ne răpește. Uscați îmi sunt ochii; ustură și dor Tot privind spre Ceruri, acolo, la un nor. O sărmană umbră am devenit pe dată Cu insomnie-n suflet, și-o lacrimă... uscată. Se spune... că ”primim, doar cât putem duce” Durerea din suflet, puterea-mi distruge... Mă rezem de speranță, rugând-o să rămână Cu pâlpâierea-i slabă, mă poartă
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
pe care o putem vedea și azi, cu ochii noștri. Minunea s-a întâmplat pe colina sacră Tepeyac, loc numit astăzi Villa Guadalupe. Pe această colină, Maica Domnului i s-a arătat, pe 8 decembrie 1531, unui indio, un aztec sărman. Era o zi de sâmbătă, era dimineața. Aztecul s-a auzit strigat pe nume: "Juanito!", numele lui de după botezul creștin era Juan Diego. La data când i-a apărut Fecioara Maria, Juan Diego avea 57 de ani. Era creștinat de când
OCTAVIO OCAMPO de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350099_a_351428]