1,054 matches
-
mici, în dreptul lor s-a construit o platformă. În partea de vest, prelungită, s-a creat un al doilea portal al sălii. Corul și sala au fost boltite în leagăn cu penetrații și nervuri de teracotă, sistem obișnuit în bisericile săsești pe la anul 1500. Pentru întărirea părții de est a bisericii, corul a fost înălțat poligonal și înconjurat de un al doilea rând de contraforturi ce se unesc sus prin arcadele semicirculare pentru a susține parapetul unui cat de apărare, în spatele
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
Saschiz, mai demult "Saschizd, Chizd" (în dialectul săsesc "Keist, Kaest", în , în maghiară "Szászkézd") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Saschiz este atestat documentar din anii 1308-1310. Localitatea Saschiz (cunoscută în limba română și sub denumirile alternative "Saschizd", "Chizd
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
secui până la sfârșitul secolului al XIII-lea, când a devenit o localitate populată preponderent de sași, sub denumirea de "Kaissdit" (cunoscută în limba germană și sub denumirile alternative "Hünenburg", "Hujnerschburg", "Keisd", "Kaisd", "Keißd", "Kaißd [in Weinland, Königsboden]", iar în dialectul săsesc "Keist", "Kaest"). Saschizul a rivalizat chiar cu Sighișoara care, în acea vreme, era "capitala" sașilor din Transilvania. Acest orășel era centrul pentru "capitulum"-ul din Szászkézd (casa pentru adunarea canonicilor), motiv pentru care, în 1663, Mihai Apafi I, princepele maghiar
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
Dintre obiectele aflate în biserică, o valoare deosebită o are un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani de către un artist necunoscut. În 1494, localitatea Saschiz ("Keisd") a primit de la provincia Sibiu, membră a celor Șapte scaune săsești, suma de 50 de guldeni, apoi în 1497 sume de 25 guldeni, în 1521 încă 16 guldeni și, în sfârșit, în 1525 alți 15 guldeni, contribuție pentru construirea Bisericii fortificate. Bisericii Sf. Ștefan (în ) i-a fost acordat în perioada
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Fortificația săsească construită între sec.XIV-XV, cu ziduri înalte până la 9 m. Întreg ansamblul a fost înconjurat de un puternic zid de apărare, al cărui traseu este urmat de actuala împrejmuire a bisericii. Cetatea Țărănească din Saschiz este situată pe dealul de lângă
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein (astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști. Strămoșii
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein (astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști. Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Bodendorf (astăzi Bunești), primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie. Petrus s-a căsătorit de două ori, prima dată cu Anna Thomae (1632-66) și a doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria între 1899-1916. S-a născut în familia lui Bucur Mețianu, învățător și cântăreț bisericesc, și a Mariei, fiica protopopului Bartolomeu Baiu din Zărnești. A urmat școala primară în satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Brașov și la cel maghiar din Cluj. Începând cu anul 1847 urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu pe care le-a absolvit în anul 1850, după care a lucrat în administrația de stat, notar la Bran, în anul 1850
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Veseud, mai demult "Vesăud, Veseud-Agnita" (în dialectul săsesc "Tsît", în , în ), este un sat în comuna Chirpăr din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Podișul Hârtibaciului. Localitatea se află la 6 km sud de Agnita și a fost prima oară atestată
Veseud (Chirpăr), Sibiu () [Corola-website/Science/301752_a_303081]
-
Brateiu, mai demult "Bratei" (în dialectul săsesc "Pretoa, Pretai, Preta, Pretâ", în , în ) este o comună în județul Sibiu, Transilvania, România, formată din satele Brateiu (reședința) și Buzd. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Brateiu se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002
Comuna Brateiu, Sibiu () [Corola-website/Science/310750_a_312079]
-
Țichindeal, mai demult "Cichindeal" (în dialectul săsesc "Zakelnduel, Tsikkndâl, Tsakeln", în , în trad. „Valea caprelor", în ) este un sat în comuna Nocrich din județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Nocrich. Localitatea Țichindeal se află într-o vale, transpunerea fonetică în limba română fiind făcută după germanul
Țichindeal, Sibiu () [Corola-website/Science/301750_a_303079]
-
, născut Austen (n. 1498, Brașov - d. 23 ianuarie 1549, Brașov) a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu . Numele de "Honterus", pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „"Honter"”, denumirea săsească a cuvântului "Holler" sau "Holunder" (în traducere „soc”). Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
Brașov) a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu . Numele de "Honterus", pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „"Honter"”, denumirea săsească a cuvântului "Holler" sau "Holunder" (în traducere „soc”). Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în care a trăit. Tatăl său, Georg Austen (ori Aust), maistru tăbăcar, poseda
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
Șăineanu, Adolf Schullers a încercat, în perioada interbelică, să ordoneze vastul material al prozei populare românești, îndeosebi cel circumscris basmului, după tipologia lui Antti Aarne, în vogă la vremea respectivă. Adolf Schullerus a publicat o primă variantă a "Dicționarului dialectului săsesc din Transilvania" ("Siebenbürgisch-Sächsisches Wörterbuch"), care a apărut în 1908 la Straßburg, la editura Karl Trübner.
Adolf Schullerus () [Corola-website/Science/309913_a_311242]
-
provine dintr-o familie bogată și primarul orașului sas Lőcse. Conflictul s-a intensificat cu ocazia unei vânători de cerbi care a avut loc aproape de hotarul orașului Lőcse și moșia Görgey. Câinele magnatului maghiar va fi împușcat de primarul orașului săsesc, când acesta în urmărirea cerbului a intrat pe hotarul sașilor. Görgey își va răzbuna câinele împușcând primarul, rostind cuvintele "Câine pentru câine". Noul primar al orașului Lőcse, condamnă la moarte pe Görgey și dă porunca, până la executarea magnatului maghiar, care
Orașul Negru () [Corola-website/Science/318349_a_319678]
-
administrator al proprietății unui inginer german, Andrei Eckhart, care a fost în 1946 nașul copilului. Mama lui Marga era originară din Mediaș. În 1947 familia a revenit în Transilvania și a cumpărat o casă în Satul Nou sau Neudorf, sat săsesc de lângă Bistrița, unde Andrei Marga și-a petrecut copilăria. El a urmat mai apoi studii reale la liceul „Stefan Ludwig Roth” din Mediaș. Având nota maximă la examenele de bacalaureat, a fost primit la facultatea de filosofie din Cluj, fără
Andrei Marga () [Corola-website/Science/306272_a_307601]
-
de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece și țariste, râșnovenii au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folosită și ca loc de instruire al gărzilor naționale săsești. Prima victimă săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, cetatea a fost părăsită și a ajuns în paragină. În cetate era
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
maghiari, dar și de trupele imperiale austriece și țariste, râșnovenii au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folosită și ca loc de instruire al gărzilor naționale săsești. Prima victimă săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, cetatea a fost părăsită și a ajuns în paragină. În cetate era ținut doar un
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
Biserica evanghelică fortificată din Apold, județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Apold, mai demult "Trapold, Apoldu", (în dialectul săsesc "Pult", în , în ) este un sat în județul Mureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Apold. Denumiri în decursul timpului: Apold (1337), Trappolden (1500), Pold (1549). Localitatea este situată pe părâul Șaeș afluent al râului Târnava Mare. Pe baza descoperirilor arheologice
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
pe teritoriul localității, prin care s-au găsit vase ceramice în bordeie al căror tip de construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă din secolul al XI-lea, se poate spune că așezarea de la Apold exista înainte de colonizarea săsească din Transilvania. Bordeiele descoperite au fost atribuite arheologic românilor sau pecenegilor. Prima mențiune documentară a localității este într-un înscris din anul 1309 prin care un anume Nikolaus de Apoldia era prin cei care erau parte vătămată într-un proces
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
populate sate, dovadă stând în acest sens un registru în care sunt înscrise în acel an 89 de gospodării și patru păstori, o moară și două curți părăsite. O dată cu exodul masiv al sașilor în Germania din anul 1990, comunitatea din săsească din localitate s-a destrămat ireversibil. În anul 2005, în sat, mai existau câteva familii de sași la care preotul evanghelic din Sighișoara venea la trei săptămâni o dată să mai țină câte o slujbă. Începând cu anul 2001, un tânăr
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
stabilit în interiorul ansamblului fortificat și încearcă să revitalizeze comunitatea locală și biserica. Sebastian este membru al Fundației Korona din Berlin, fundație care a finanțat și inițiat lucrările de restaurare și întreținere a bisericii. Ca la o mare parte a bisericilor săsești din Transilvania, datarea exactă a începerii ridicării edificului este incertă în primul rând din cauza modificărilor repetate a structurilor construcției. Astfel se presupune că printre primele elemente constructive ale bisericii datează din secolul al XIII-lea. Definitivarea întregului ansamblu fortificat se
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
este închinată Fecioarei Maria și este una dintre cele mai mari bazilici romane situate într-o localitate săsească din România. Prin modul de poziționare a construcției pe o colină aflată între râurile Olt și Hârtibaciu ce prezintă trei laturi foarte abrupte, biserica este considerată o bazilică unicat deoarece apărarea ei se făcea doar pe partea de vest a
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
fost construită în satul Cincu din județul Brașov de către coloniștii germani la mijlocul secolului al XIII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Cincu este înregistrat în lista monumentelor istorice al județului Brașov sub codul LMI BV-II-a-A-11639 având trei obiective principale: Așezarea săsească Cincu a devenit într-un timp foarte scurt centrul administrativ al Scaunului Cincului sau "Scaunul de Schenck" ( ), ea fiind atestată documentar pentru prima dată în 1329. Având o dezvoltare rapidă, în 1474 localitatea a căpătat statutul de târg ("oppidum") iar
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]