521 matches
-
suflet și nu poate fi atins niciodată. Din contră, în întuneric Dumnezeu Se face prezent sufletului, iar sufletul este unit cu El. Învățătura despre ἐπέκτασις exprimă o latură a experienței lui Dumnezeu făcută de suflet: caracterul ei inepuizabil, imposibilitatea oricărei sațietăți. Dar Sfântul Grigorie are cel puțin trei teme care exprimă experiența prezenței lui Dumnezeu pentru suflet în întunericul divin: oglinda sufletului, simțurile duhovnicești și sălășluirea Cuvântului”<footnote Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul ..., p. 129-130
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
col. 777B. footnote>. Avem aici termenii pe care îi vom regăsi în analiza ce urmează. Suntem în ordinea μετουσία, ai unirii. O unire progresivă. Pe măsură ce Dumnezeu se comunică (ἀεὶ μετεχόμενους), crește dorința sufletului. Plăcerea, bucuria, îndestularea, departe de a produce sațietate (χόρος), ca în îndestulările sensibile, produce, dimpotrivă, o sete mai mare. Sfântul Grigorie ne arată unele din aceste suflete ale dorinței: Moise, Ilie, Ioan, Petru și Pavel și alți apostoli, cărora manifestările (θεοφανεία) divine „le-au aprins o dorință mai
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
mare. Sfântul Grigorie ne arată unele din aceste suflete ale dorinței: Moise, Ilie, Ioan, Petru și Pavel și alți apostoli, cărora manifestările (θεοφανεία) divine „le-au aprins o dorință mai ardentă (σφοδρότερος). Astfel sufletul unit cu Dumnezeu (συναπτομένη), nu cunoștea sațietatea (ἀχορέστως) în plăcerea sa. Cu cât era mai plin de plăcere, cu atât mai ardentă se făcea forța dorinței<footnote P. G. XLIV, 778C-D; cf. Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 311. footnote>. Experiența infinitului divin exclude disperarea, pentru că dorința nepotolită nu
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
o procesiune de cuvinte frumoase. Autoarea are atîta reverență față de persoanele pe care le descrie încît le dăunează prin părtinirea cu care le schițează portretul. O galerie de reușite umane care au asupra cititorului efectul unei monotonii encomiastice culminînd în sațietate. După ce te-ai plimbat pe marmura impecabilă a muzeului cu portrete, simți nevoia să vezi cutele neînfrumusețate ale unor oameni vii. Al doilea portret care iese din ștanța obișnuită a elogiilor politicoase e cel al lui Dragoș Protopopescu. "Croindu-și
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
În fine, stilul solemn folosește uneori și termenul generic, nespecific, educator, care își poate restrînge sensul în funcție de context. În permanentă căutare de sinonime, cu obsesia evitării repetițiilor în text, stilul jurnalistic alternează puținele posibilități existente, ajungînd să folosească pînă la sațietate termenul dascăl: ,Peste 8.000 de dascăli au protestat ieri în Piața Constituției" (EZ.19.11.2005, 3); ,dascălii muncesc pe lefuri de mizerie" (EZ 25.11.2005, 3); ,leafa medie a dascălilor va crește cu 58,3 lei noi
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
mai vechi decât Arhivele Statului; marca "cârnaț" are un proprietar chiar mai important decât holdingul Țiriac, deci /.../ n-ar mai putea fi decât de origine divină." Realitatea e că luată în sine odiseea de față își produce o stare de sațietate - și chiar de ușoară indigestie a excesului - care face exagerată orice simplă tentativă de aplicare la bucătărie a savuroaselor rețete tradiționale culese de autor de prin diferite colțuri ale țării. Și dacă e adevărat că această carte de bucate mai
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
El i-a recomandat gazdei un titlu de carte care ar fi putut completa bibliografia. Nu, l-a contrazis T.M., pe neașteptate vioi și dinamic. E greșit să te informezi până la epuizare, să bifezi toate sursele, să umpli spațiul până la sațietate. I-a mărturisit politicos că nu poate utiliza sugestia, pentru care îi mulțumește. De ce? Tocmai fiindcă e dăunător să fii supraaprovizionat, survine riscul ca materia să se sufoce, nu se mai poate etala slobodă, imprevizibil. În rest, oricât și-a
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
topindu-se în dumnezeire. Or, zic eu, a te smulge din materie, prin intermediul ideilor prăsite pe suport material, și a atinge metafizicul, este o utopie. Aa, că utopiile au însuflețit oamenii de când există, că le-au fost acoperiș de ploaie, sațietate de foame, cod de comportament și silință pentru a atinge viața veșnică, Raiul sau Nirvana, este adevărat. Dobridor plânge după ideile utopice grecoromane, după legendele lor însuflețitoare, paleative la greutățile vieții, și condamnă revoluția ideilor care au zdruncinat stâlpul nădejdilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
scriitorilor comentați, obositoarele clișee, cazna demontării lor, veleitarismul, artificialitatea în opera literară îl preocupă pe Lucian Raicu, atît de mult, încît toate acestea sînt recurențe ale cărților sale, iar în antologia despre care vorbim s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și astfel le și salvează de pericolul "posomorîtei gravități" sînt extraordinarele pagini despre rîsul și umorul din marile cărți. Rîsul creatorului care "știe despre ce e vorba", cum spune autorul. Rîsul care înnobilează și eliberează. În încheierea
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
Chintă royală la as de treflă! Nici o cacialma nu mă poate face să cedez, pentru că știu că eu am cărți mai bune, chiar fără să le cunosc pe ale tale... Și apoi, mai e starea aceea grețoasă și insuportabilă de sațietate, pe care n-am cum să ți-o descriu dacă singur n-o cunoști. Pot să ți-o exprim altfel, dacă vrei, mai pe limba boului: M-AM SĂ TU-RAT PÂ-NĂ îN GÂT! silabisi Carol. Tu nu concepi să te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
astfel de surprize (mai ales cu opurile motivaționale). Oricum ar fi, nu pot nega disparitatea flagrantă și hărțuitoare dintre cărțile adu cătoare de liniște și invazia mizerabilismului. O invazie despre care, ce-i drept, am scris în ultimul deceniu până la sațietate și ridicol, astfel încât risc să devin omul unei fixații. Or, eu cred că... am ceva mai multe! „Încearcă și tu să vorbești o perioadă numai de chestiile plăcute!“ mi-a spus un prieten expert în gândirea pozitivă și mare dușman
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nevoie de o motivație. Și se recreează în infidelitatea fostei sale logodnice și în amintirea iubirilor sale, mai poetice acum decât în trecut. "M-am născut ca cei mai mulți dintre muritori, însetat de viață de la naștere, pierzând cu dobândirea apetitului nativa sațietate. Și acum ce vor spune dacă demisionez? Ce va gândi tata? Se pierd unele cugetări care urmează să-l coste! Sărăcuțul! Îmi voi trage un glonț? Mă voi arunca dintr-un turn? Voi bea otravă? Mă voi spânzura? Dar, mama
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
intestin. Acolo semnalul stimulează producția de endocanabinoizi, conducând la o creștere în semnalele celulare care declanșează nevoia de a menține consumul de alimente grase. Oamenii de știință cred că acest mecanism implică eliberarea de compuși digestivi legați de foame si sațietate și, prin urmare, se simte dorința de a mânca mai mult. Cu toate acestea, nu știu de ce acest mecanism se întâmplă numai la grăsimi și la alte tipuri de alimente nu. Conform Dr. Daniele Piomelli, profesor de farmacologie și cea
De ce ne este atât de greu să rezistăm mâncărurilor bogate în grăsimi? () [Corola-journal/Journalistic/69563_a_70888]
-
Privirea auctorială este plină de emoție, știind că alunecă peste multe lucruri pentru ultima oară (ca în poemul Limite). Poetul este setos de univers, dar conștient că împărtășirea umană este limitată. Inventarul lucrurilor văzute este infinit, și totuși nu generează sațietate: luna, labirintul, limba anglo-saxonă, orașul Buenos Aires, monedele, biblioteca, astrologia, algebra, teologia, istoria, Sherlock Holmes, latina, Joyce, Joseph Conrad, hărțile, șahul, oglinzile, tigrii, ceasul de nisip, enciclopediile, cultul pentru Orient, etimologiile, orbirea, metafora, arta versificației și atâtea altele sunt manifestări, totodată
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
produse vocabularul, în care epitelii și mucus și mușchi netezi și bacterii și borâtură și salivă și sucuri gastrice și fecale fermentate și insulina, buze și anus și esofag și rect, și mațe și duoden, și fiere și foame, și sațietate se contopeau, generau cîm-puri semantice, se stratificau în grecisme și turcisme, argouri și jargoane de nedezghiocat; fonetica sublimă din aparatul respirator, zeu și zefir adiind cu degete dulci pe harpa vocală; iar imaginarul, corpul cel mistic din grădina cu trandafiri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crimă o femeie pe care s-o ții mereu lângă tine, să-i sufli-n cur zi și noapte, iar în felul ăsta ți-ai face o idee despre cel care ești, contemplând-o neîncetat, până dincolo de cea mai grea sațietate, fiindcă niciodată nu-i de ajuns, mereu rămâne ceva de spus, de aflat, de pus În ordine. Vei fi plin de puterea iubirii care rabdă la nesfârșit, capabilă să te scape de animalul suferind care erai până de curând, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-a dat drumul la furat - o îndeletnicire cât de cât sportivă, pentru care are unele calități: în primul rând, agilitatea sălbăticiunii deprinse cu foamea și hăituiala, flexibilitatea și rezistența mușchilor, exersate în înfruntările amoroase îndrăcite, ce spulberă toate limitele sațietății, dragostea mea, asta ține și de foame, și de sete, și de dor de codru verde, iar la o adică-i o boală, care de buna seamă c-o avea un nume în tratatele de specialitate și de care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la îndemâna oricărui fraier cu cioc, ci cu docte previziuni despre soarta țării după ce avea să ajungă în Uniune, drept pedeapsă că întorsese spatele cu ingratitudine prietenilor din Cuba și din Coreea de Nord și tot așa mai departe, și tot așa, până la sațietate. După ce își notă, totuși, într-un carnețel, câteva din cele mai aiuristice și mai artistice mesaje, Bart își goli cana cu ceai, apoi scrise și el fără mare grabă câteva replici ironice la adresa celor care îl precedaseră și le expedie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
asupra ei indiscret, realist și precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din ființa ei... 24. Luciditatea teoretică în privința amorului presupune un om de o anumită vârstă, care are în trecutul său ori un bilanț de sațietăți, ori unul de nesatisfacții. 25. De obicei unii analizează amorul, iar alții îl trăiesc. 26. Ați observat că în amor, pentru femei subțietatea intelectuală, finețea nervoasă sunt indiferente, chiar neprețuite, dacă nu disprețuite? (În romanele franceze, omul inteligent, pricologul, romancierul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
obișnuința, acum nu-i puteam scrie fiindcă îmi făcusem obișnuința de a nu-i scrie. Starea asta de suflet o cunoșteam din toată experiența vieții. "Ori citesc zi și noapte, ori nu citesc nimic. Ori vizitez pe cineva mereu până la sațietatea lui și a mea, ori nu-l vizitez deloc, compromițând și chiar rupând legături vechi. Explicația psihologică nu-mi ajuta însă deloc. Explicațiile nu modifică niciodată realitățile. Dar starea de suflet era agravată și de conștiința vinei Iar toate acestea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nimic; și atunci, ea nici nu poate fi deloc măsurată ca devenire față de ceva. Divinul, divinitatea lui dumnezeu, luat în sine, nu are față de ce să fie; în nici un fel - așa că devenirea divinului, incomensurabilă, apare ca o nevoie crescândă de sațietate; ca și cum lui dumnezeu i-ar fi foame de sine, iar el ar fi avid de propria sa divinitate și, prin acest „reflex“ divin, s-ar și împlini pe sine cu sine din ce în ce mai mult. Ceea ce se poate admite: dacă dumnezeu este
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și nu o pierdere, și cu fiecare ceas te simți tot mai aproape de "forma" ta. Prilejul nu este aici punctual, ci este viața în întregul ei. Ca să nu mai spun că în spirit nu există niciodată "prea mult", nu apare sațietatea care însoțește orice altă formă a plăcerii sau a consumului." A apărut la începutul anului la Orléans Hommage à Duiliu Sfintesco (cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani), în care, la capitolul Témoignages, Noica scrie despre un tip de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai voiau... Se săturaseră... Și deodată cuvântul țâșnește din magma creierului meu: sătulie. Substantivul de la "sătul". Sătulie... Mi se pare nespus de frumos. Și cum zicem noi, "romînii culți" din Romînia? Ce substantiv folosim când vorbim de starea celui sătul? Sațietate. Mă scol, scriu rândurile astea, și mă duc să adorm liniștit. La fel de fericit s-a simțit pesemne Noica, în Maramureș, când o femeie, poftindu-l în casă printr-o ușă nefiresc de îngustă, i-a spus că se intră pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre "sătulie", ce s-ar putea spune? Că, oricum, exprimă negativul sațietății: sânt sătul, dar nu de lucrurile bune pe care le-am mâncat, ci sânt sătul de necazuri, de câte mi-a fost dat (fără să vreau) să înghit. Sătulie: starea celui care s-a săturat de atâta rău, de răul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vreme dorința de a muri, ca să cunoști dezgustul de moarte. Sătul de patima sfârșitului, ajungi la antipodul fricii de a te stinge. Deși moartea, ca și Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reușește, precum nici El, să împiedice chinul sațietății sau să îndulcească povara excesului și exasperarea intimității prelungi. De n-am fi plicitisiți de infinit, ar mai exista oare viață? Ce vitalitate secretă ne separă de absolut? Doar sângele meu mai pătează paloarea lui Dumnezeu... (Îmi vei ierta Tu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]