617 matches
-
traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită. După un anumit (auto)portret mesianic, intelectualul cu rol public ar fi luat, în modernitatea clasică, locul sacerdotului pentru a construi sensuri ale istoriei. Tot el le va deconstrui critic în modernitatea tîrzie, teoretizînd totodată, mîhnit, dezorientarea ei. Dar fie că i se dă rolul principal în producerea și alungarea de pe scena publică a utopiilor, fie că se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
convingeri temeinice, convingeri reale, ale vieții" de care vorbea Părintele Justin Pârvu elitele interbelice creștine credeau în realitatea concretă a Întrupării. Astfel, omul devine real în virtutea acestui fapt major, mărturisind un crez al Adevărului. Intelectualul interbelic creștin nu era un sacerdot al nimicului, ci un protector permanent al realului ca sursă primordială de respirație firească a vieții. Ancorat în orizontul istoric, de care nu încerca să fugă, atent la realitate, fără a pierde din vedere dimensiunea sa spirituală, intelectualul interbelic creștin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte cuvinte, cunoașterea religioasă este o cunoaștere harică, cuminecătoare, ale cărei izvoare se regăsesc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștină. Dogmele sau primirea certitudinii, Iași, Timpul, 2000, p. 62: "A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de dogmatism, acest mod al spiritului creștin nu poate fi despărțit de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor sînt permanent "sabotate" de rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat un sacerdot al uimirii lirice. În capitolul final poeta narează o amintire cu Nichita Stănescu, una din care s-a și născut cartea Uimire și Poiesis: "... El mi-a spus, mărturie prețioasă, una dintre cele cîteva mari mărturii de la care a pornit
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
consolidatoare a domnului Blaga", cu sensul de meditație asupra naturii și funcției creației poetice, dar și că practica artistică călăuzita de principiile astfel identificate 84. "De o ființă" ("prins, asociat")85 cu acest spațiu al devenirii continue este un adevărat sacerdot ("mai înalt prin mătăsoasa, preoțeasca surpare a părului") al poeziei ("cunoștea neîmpărțit ființă îndelung provocată a Poeziei") - Roderick Usher / Edgar Allan Poe86: Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ale religiei, ci, dimpotrivă, utilizarea lor pînă la capătul și Originea lor, menținerea lor în condiția de vector. De altfel, în orice religie autentică se vorbește, într-un fel sau altul, despre această depășire a formelor instituționale : prin tensiunea dintre sacerdot și profet, în tradiția ebraică ; prin Duhul care suflă unde voiește, în creștinism. Există, în islam, o figură aflată în afara categoriei de mesageri meniți să asigure continuitatea, lanțul instituțional al unei tradiții. Al-Khadir, al cărui echivalent iudeo-creștin este Ilie, intervine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită. După un anumit (auto)portret mesianic, intelectualul cu rol public ar fi luat, în modernitatea clasică, locul sacerdotului pentru a construi sensuri ale istoriei. Tot el le va deconstrui critic în modernitatea tîrzie, teoretizînd totodată, mîhnit, dezorientarea ei. Dar fie că i se dă rolul principal în producerea și alungarea de pe scena publică a utopiilor, fie că se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un oarecare interes, forțează discursul lui Blaga să renunțe la formă și să-și asimileze un aparat conceptual din care să fie alungat, pentru o vreme sau pentru totdeauna, sensibilitatea poetică a filosofului. Se vorbește oarecum ironic de Blaga "un sacerdot în slujba Marelui Anonim" ca de un "inițiat exclusiv în taine la care cititorul curent de filosofie n-are acces", motiv pentru care gînditorul, căruia nu se știe cine i-ar fi conferit "competențele de traducător al Absolutului", trebuie să
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
rugăciunii personale, ne transmite, cu foarte multă căldură sufletească și cu dragoste părintească, experiența sa de viață creștină, încununată în lucrarea rugăciunii. Paginile prezentei lucrări ne descoperă sufletul unui preot iubit, ascultat, prețuit și urmat de către mulțimi de credincioși. Un sacerdot care a trăit teologia în forma ei cea mai înaltă - de căutare a unirii cu Dumnezeu - prin rugăciune personală și eclesială și ca o formă de a răspunde, ca preot, la problemele tot mai numeroase ce frământă sufletele păstoriților săi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
permisie. − Înțeleg că te-ai simțit diminuată, încercă Trees să pună punctul pe i. Și totuși, la un moment dat îmi scriai cât de mult te iubește; cum de-a survenit schimbarea? − Eu m-am schimbat, nu el; Ian e sacerdotul neîntreruperii. Fără îndoială că mă iubea în felul lui, mai cu seamă în măsura în care mă complăceam să rămân în culise. Știi cum e când deranjezi un om din treabă și el se întoarce către tine, te măsoară, și caută un expedient
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
știință a diferențiat obiectele, le-a denumit, le-a sistematizat în funcție de câmpul conceptual, de gradul de compatibilitate. A realizat diferențele necesare între părțile componente ale întregului. IV.3. Titrarea canonică și medicina tradițională În scrierile egiptene, identitatea medicului se suprapunea sacerdotului, scribului, fapt consemnat în termeni de tipul: ,,sacerdot-medic", scrib-medic" - patronul divin fiind zeul Thot, al cărui epitet era ph-ar-maki (în traducere - "cel care confera siguranță"). Constructul metaforic a supraviețuit în gr. pharmakon (vb. phero" a purta, da duce", subst. pharma
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
unei limbi străine în oficierea cultului era conform cu starea de mister cultivată de credința religioasă, care nu este cunoaștere, ci atașament sentimental. Pe de altă parte, se asigura astfel rolul foarte important de mijlocitori între credincioși și divinitate pentru inițiați, sacerdoți și preoți. Noul spirit care se afirma tot mai mult în Occident presupunea însă avîntul cunoașterii științifice și emanciparea de sub tutela teologică și suporta tot mai greu această stare de lucruri statornicită în epoca feudală. Acest aspect, precum și pretențiile universaliste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la alte popoare (precum germanicii din Țările de Jos și maghiarii). O variantă protestantă s-a dezvoltat și în Anglia, care a preluat o parte din ideile calvine, dar a continuat să susțină caracterul divin al instituțiilor episcopilor și ierarhia sacerdotului, avînd în frunte pe rege. Fiind mișcări zonale, care au respins universalismul catolic și nu au tins spre universalitate, mișcările protestante au contribuit la deșteptarea spiritului comunitar local, care va evolua treptat spre spiritul național. În acest mod, s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin domeniile de aplicare, cît și prin principiile de adaptare: Engel < lat. angelus, Frucht < lat. fructus, keusch "cast" < lat. conscius, Kloster < lat. claustrum, Kohl "varză" < lat. caulis, Körper < lat. corpus, Messe < lat. missa, Mönch < lat. monachus, Palast < lat. palatium, Preister "sacerdot" < lat. presbyter, Teufel "diavol" < lat. diavolus. Un cuvînt pătruns anterior precum Kreuz (< lat. crucem) a primit prin creștinism și o semnificație specifică. S-a instituit treptat în limba germană și procedeul calchierii unor cuvinte latine (mai tîrziu și grecești), astfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Dacă la început a fost Cuvântul, să vedem cum s-a ajuns la Elocință, la această broderie de cuvinte măiestrite, o legătură abilă cu care de obicei este cucerit auditoriul. Elocința sau arta oratorică își are sorgintea în antichitate, primii sacerdoți din Egipt, Babilon, India, China fiind și maeștri ai vorbirii frumoase. Patria adevăratei arte oratorice este însă Elada, țara în care elocința concura cu literatura și artele, cu logica, filozofia, etica și estetica. Esența strategiei discursurilor rostite avea în vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de acces către clopotniță. Biserica este orientate cu altarul spre răsărit, simbolizează trupul mistic a lui Hristos, casa lui Dumnezeu, prezent acolo, adică a bisericii cerești și a obștei credincioșilor venită În Întâmpinarea Lui, dar și a Bisericii pământești cu sacerdoții săi În frunte, fiind considerată o fereastră deschisă către cer. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de tei și stejar și este Împodobită cu o sculptură simplă executată manual, și acoperită cu o preparație de grund și pulbere de aur
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
care-mi țineau scheletul pe verticală, asemenea unui hărăguț de vie. Dacă mama, întâmplător, m-ar fi adus pe lume în cetatea spartanilor, aș fi fost aruncat cu repulsie, fără întârziere, de pe stânca cea mai înaltă, în conformitate cu ritualurile stricte ale sacerdoților spartani! Dar așa, Doamne, ce bine că nu m-am născut acolo și că am văzut lumina zilei într-o țară cât de cât emancipată, unde creaturile asemănătoare Ție sunt lăsate să trăiască în liniște și pace, în deplină concordanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al cetății, de apostol al umanității, însă poezia, îmi place să cred, va reveni la simplitatea ei presocratică. A. B Credeți în "generații literare"? În calitate de poet și critic literar, care este părerea Dumneavoastră, avem în România o nouă generație de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
punct final poemului "Testamentul din strada Nisipuri", pentru că nimic nu poate fi isprăvit pe lumea asta, decât viața. Poemul, compus mai ales între anii 1985-1989, cuprinde o radiografie fără anestezie a utopiei marxiste metamorfozate în religie cu ritualuri, altare și sacerdoți. Cea mai mare realizare de până acum: poemul a fost descoperit, luat în seamă și comentat de istoricul literar Marian Popa în monumentala "Istoria literaturii române de azi pe mâine", mai pe larg în ediția a doua. Au mai făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ochii foștilor colegi. Se pare că în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui 'sacerdot'. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un 'Pilat' care l-a osândit pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi, după care majoritatea celor rămași în închisoare au fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
l-au mai bătut. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din timpul Paștelui din anul 1951, când a fost pus să joace rolul asinului. Deținuții au fost obligați să sărute un falus confecționat din săpun, atârnat de gâtul unui 'sacerdot', iar scena condamnării la moarte a lui Iisus a fost și ea batjocorită, un 'Pilat' osândindu-l pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. În urma torturilor la care a fost supus, lui Mihai Buracu i-a albit părul. Înainte de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de pol opus acesteia, pe ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difuzate în mass-media zi de zi, ceas de ceas, de "sacerdoții" noii religii, nu au provocat, nu au indus în rîndul "enoriașilor" fervoarea, ci greața și plictisul. Dacă această maculatură imundă e normal că va intra în noaptea uitării, rămîne în urmă "compromiterea imaginii scriitorului" față de cititorii săi. Cum semnalează Eugen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]