677 matches
-
unii de alții! Lipsindu-le cele mai elementare atribute, care s-ar presupune că există în interiorul lor, și de la care învățătura ecleziastică ar trebui să se dezvolte progresiv, ei nu au nici macar o idee despre ce vrea să însemne știința Sacerdotală, nu știu ce înseamnă a fi Sacerdot și ce urmează să învețe atunci cînd pătrund în școala sanctuarului. 26. Și este cu atît mai jalnic cu cît o astfel de lipsă a pregătirii corespunzătoare a celor care se înscriu în rîndul Clerului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în care constă metoda, autorii lor vor demonstra că au epuizat întreaga lor capacitate intelectuală; cărți care în final nu au fost făcute nici prin sentiment, nici prin gîndire, nici prin imaginație și nu sînt cu adevărat nici episcopale, nici sacerdotale, ci întru totul laice; și nu au nevoie de alți învățători, nici de alte persoane care să le facă cunoscute decît de aceia care pot citi, nu au nevoie de alți ucenici decît de aceia care au urechi de auzit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sfintele lacrimi, cu liturghia, de unde provenea harul care în mod supranatural hrănea cu lumină divină mințile însetate de dreptate 94. 46. Vai, cine va reda Bisericii o astfel de metodă, care este singura demnă de ea? Cine va reda școlilor sacerdotale marile lor cărți și marii lor învățători? Într-un cuvînt, cine va vindeca plaga atît de adîncă a insuficientei educații a Clerului, care o macină zi de zi pe frumoasa Mireasă a lui Cristos și o face să suspine? Nimeni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acest termen de Cler secular nu exista, ci a apărut numai atunci cînd a decăzut străvechea disciplină, cînd se părea că și veacul își avea Clerul său. De-a lungul vremii s-a păstrat profesarea sărăciei, acel ornament al slujbei sacerdotale, prin care cei care și-l asumau își abandonau averea sau o dădeau săracilor, dat fiind că, așa după cum spune Isidor din Pelusium, tum voluntaria paupertate gloriabantur 301. Unor oameni atît de integri și dezinteresați li se încredința apoi administrarea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Jean Borella • Despre învățător, Sfîntul Augustin • Despre numele divine. Teologia mistică, Dionisie pseudoo-Areopagitul • Eseu despre legenda lui Buddha, Émile Senart • Nicolas Barré: un călător în noapte, Brigitte Flourez • Poezii/Poesias, Tereza de Ávila• • Rusia și biserica universală, Vladimir Soloviov • Slujiri sacerdotale și harisme în Biserica ortodoxă, Pre sfințitul Stéphanos • Teologia istoriei, Henri-Irénée Marrou • Viața lui Mahomed, Washington Irving În curs de apariție Împăratul lumii, René Guénon Colecția ISTORIE ȘI DIPLOMAȚIE • Al doilea arbitraj de la Viena, Cornel Grad • Chestiunea Dunării, Nicolae Iorga
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-a remarcat prin aceste nobile sentimente: "Domnul nu împarte pămîntul preoților săi, pentru că dorește ca El să fie cel de care au parte; și aceasta este diferența dintre unii și ceilalți. Luați aminte, voi toți cei care exercitați slujirea sacerdotală; luați seama că nu sînteți și preoții Faraonului, ci ai Domnului. Faraonul vrea ca preoții săi să aibă pămînturi și să aibă grijă de pămînturi mai mult decît de suflet și să-și desfășoare activitatea pentru pămînt mai mult decît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
gravă era această lege, prin care făcea ca alegerile păstorilor Bisericii să depindă de voința sa. Lui Foca i-a urmat Ioan Zimisca, iar Polieuctes, Patriarhul care era pe atunci la cîrma Bisericii din Constantinopol, cu inima plină de virtuțile sacerdotale, a refuzat să-l primească în biserică alături de enoriași și să-l încoroneze dacă mai înainte nu îndepărta aceste rele și, în mod special, dacă nu abroga legea lui Nichifor, care încălca libertatea ecleziastică; iar împăratul a făcut acest lucru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ai civilizației apusene" (ibidem, p. 23). Acestea constituie, considerăm, elemente suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T. Kuhn (2008) [1962] ar numi o "schimbare de paradigmă" (paradigm shift) în istoriografia românească. Este momentul când
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care aspir] s] devin] Buddha. Viața unui Bodhisatva este dedicat] practic]rii unor virtuți aparte, cum ar fi caritatea, r]bdarea, str]dania, meditația și înțelepciunea. Existența unui Bodhisatva se concretizeaz] în eliberarea celorlalți. Tantray³na a conferit un profund caracter sacerdotal practicilor religioase, punând accent pe simbolism și pe ritualuri. Spre deosebire de tradiția Mah³y³na, aceste practici nu au avut o contribuție evident] în plan etic, dat] fiind leg]tură lor cu înv]ț]turile ezoterice. Termenul Zen este echivalentul cuvântului dhy³na din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
celor mai diverse cauze politice, Într-o „simplă” preocupare intelectuală, Într-o curiozitate oarecare, Într-un efort de cunoaștere mai curat și mai dezinteresat, atât pentru comunitatea specialiștilor, cât și pentru ansamblul societății. Pentru istoricii tradiționaliști Însă, pierderea rolului lor sacerdotal, de oficianți ai cultului care celebrează valorile naționale, nu poate reprezenta altceva decât o catastrofă intolerabilă. Istoriografia „modernistă”, „liberală” sau, mai corect, „revizionistă” este mult mai rezervată față de ideea adevărului unic, care se oferă, pur și simplu, cunoașterii istoricului, prin intermediul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de azi. Cel mai vechi "Cod Magic" găsit, este al anticilor asirieni, transcris în sec. al 7lea, pe timpul lui Asurbanipal, din vechea limbă accadă, în asiriană. Originalul, din timpuri imemoriale, păstrat în vestita bibliotecă a nu mai puțin faimoasei școli sacerdotale din cetatea Erech a Chaldeei, era compusă din trei cărți. Cea dintâi având titlul "Spiritele rele", cuprindea formulele de conjurație și imprecație menite să-l ferească pe om de acțiunea periculoasă și funestă a diavolilor; a doua, reprezenta o culegere
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
peste 2.000 de ani î.e.n. Iată cele trei înțelesuri ale acestui nume, revelator misterios al învățăturilor înalte. In sensul vulgar, zeul Mercur - planetă pe care doar puțini o pot vedea cu ochiul liber; figurat: inițiatorul în mistere; simbolic: castă sacerdotală a savanților în astrologie, magie, teologie. El este "de trei ori mare" fiind considerat ca rege, legislator și preot; prototipul epocii mitice în care regalitatea, magistratura și sacerdoțiul se confundau. Unii istorici văd în el simbolul epocii în care rasa
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
direcția din care bătea vântul. Cînd Alexandru Macedon a deschis porțile Orientului, astromancia a năvălit ca un roi de albine peste insulele și coastele Mediteranei. Atunci a avut loc schimbarea. Din secretă, astrologia a devenit publică; din dogmatică, experimentală; din sacerdotală, laică; din autoritară, controversată. Berose chaldeeanul și Manethon egipteanul de Sebenytos - circa 260 î.e.n., au divulgat secretul strigând întregii lumi taina păzită de milenii. Ambii au fost sperjuri și trădători; au furat pentru a vinde; au abuzat de încrederea căpătată
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
această tactică, astrologia nu numai că și-a asigurat viața, dar în același timp a prilejuit o uriașă revoluție în istoria cugetării: a popularizat, a laicizat și a dat un caracter rațional științei. Logica greacă a forțat tradițiile confuze și sacerdotale asiatice să devină un ansamblu de doctrină unitară și coordonată. Fig. 20 - Două constelații: Cassiopeea și Vizitiul cum erau văzute în secolele trecute. Este ciudat că și poporul român a văzut pe cer, la prima constelație, care de fapt are
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
care "ia parte, în el" la această jertfă ce se prelungește în viața tainică a Ecclesiei. De fapt, aceasta este semnificația sacramentală a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
861) stabilește: "Pe prezbiterii sau diaconii cari primesc asupră-le slujbe sau purtări de grije civile (...) canoanele dumnezeiești și sfințite îi supun depunerii. Deci aceasta și noi întărind-o, rânduim că, DACĂ VREUNUL DIN CEI CE SE NUMĂRĂ ÎN CATALOGUL SACERDOTAL AR ÎNTREBUINȚA LUMEȘTI DREGĂTORII (...), ACELA SE SCOATE DIN CLER; căci nimeni nu poate sluji la doi domni, precum zice nemincinosul glas al lui Hristos, adevăratului Dumnezeului nostru". 4 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an III, nr. 825, 1 august 1927
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
unuia din însemnele demnității de arhiereu - toiagul - avea loc în cadrul unei proceduri cu caracter laic, pe când pentru celălalt - mitra −, după primirea aprobării de la Constantinopol, se organiza, cu solemnitatea de rigoare, o ceremonie religioasă. Demnitatea le conferea domnilor un caracter aproape sacerdotal, ca și împăraților bizantini sau, de altfel, regilor "taumaturgi" din Occident. La anumite ceremonii ale ritualului eccleziastic, domnul figurează chiar ca oficiant, deși nu în primul rând, ci după mitropolit sau, când este cazul, după patriarhul oaspete. (Pippidi 57-58) Importantă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ceremonial bizantin, instituții sau aspecte juridice, oglindește concepția autocrată a domniei, reflectată de scrierile cu caracter mai mult sau mai puțin politic − istoriografie, parenetică sau cărți populare (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131-39, 130-209). Ceremonialul în sine și funcțiile sacerdotale ale domnitorului, tindeau în anumite contexte către o "performare" imitativă, de tip basileic, pe teritoriu românesc. Neducând însă la o substituire (poate dată fiind și conștiința că nici nu era posibil), programele politice ale domnitorilor români (Mazilu, Recitind literatura română
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
guverna și a gestiona comunitățile și culturile creștine, îi este acordat dreptul inalienabil al judecății în plan terestru. Spre diferență de occident, Bizanțul și zonele sale de influență, precum Țările Române, nu operează disocieri (în principiu) între regalitate și funcția sacerdotală (Pippidi 50-58). Împărat sau voievod, ipostaza supremă a vieții pe pământ moștenește natura christică duală, cumulând spiritualul și materia într-un unic "uns al lui Dumnezeu". Ca urmaș al basileilor, voievodul român reiterează și el funcția de judecător, înscriind în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și-a asumat și a exercitat o influență persuasivă fără concurență asupra colectivității și a culturii românești medievale, inclusiv prin implicarea în formele ritualice ale (re)întemeierilor de domnii. [Relația însă rămânea ambiguă: din natura puterii domnești decurgea și caracteristica sacerdotală (după model bizantin), ca atare voievodul alegea un episcop sau un mitropolit, iar decizia sa urma să fie ratificată de sinodul patriarhiei ecumenice. Tot atât de adevărat e că domnul putea cere patriarhiei de la Constantinopol destituirea mitropolitului, așa cum s-a petrecut cu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a interzicerii consangvinității, care variază În funcție de context și de modurile de reglementare (Lévi-Strauss, 1949). Instituirea „grupalității” sau a „omului În societate” Începe, dacă ne putem exprima astfel, cu o interdicție, tot așa cum Tablele Legii instituie marile monoteisme sau cum funcțiile sacerdotale, războinice și economice structurează ierarhizarea pe trei niveluri a societăților indo-europene (Dumézil; Dumont). Apariția acestor norme, care justifică și reglementează diferențierea (pe caste, clase, familii, secte sau alte tipuri de grupări), pare a fi consubstanțială cu cea a practicilor de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În mii și mii de momente, În situații diferite, dar În aceleași poziții grav-ritualice și deasupra oricăror „mărunte” impulsuri sau reacții umane, ești confruntat cu aceeași „figură” ce devine tot mai puțin o persoană, ci Îngheață În acea formă aproape sacerdotală - cumva sordid-sacerdotală, e adevărat, dar... totuși! -, voința individuală, „veche”, educată În alte reflexe și prejudecăți esențiale, nemaiavând de ce să se agațe, se prăbușește În acel „gol” de care vorbeam mai sus. Gol pe care „ajutoarele” harnice ale acelei „figuri” atotprezente
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ai civilizației apusene" (ibidem, p. 23). Acestea constituie, considerăm, elemente suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T. Kuhn (2008) [1962] ar numi o "schimbare de paradigmă" (paradigm shift) în istoriografia românească. Este momentul când
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În schimb, remarcam prezența cardinalului la recepțiile oferite de țări europene importante precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să fim serioși, fetelor! Ce vă ploconiți așa în fața mea ați uitat cine sunt eu cu adevărat!?". Impresia
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la o astfel de conștiință numai trăind un timp în singurătate absolută. Vezi bine că plecarea mea are loc tocmai la timp. Nu uita: ne vom revedea în regatul lui Zalmoxis. Aia Fluviul vieții Mă apropii de proba supremă. Alaiul sacerdotal mă conduce încet spre acel loc. Caut să înregistrez toate etapele ultimei călătorii. Nu trebuie să trec cu vederea nici un amănunt. Merg solemn înconjurat de preoți. Mă simt ușor de parcă aș zbura. Privesc atent trunchiurile copacilor. Mi se par niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]