1,542 matches
-
dar nu-ți e credincioasa. Și asta nu are legătură cu sexul, ci cu un mod de a fi, acela în care te ia de fraier (tu îi asiguri casă și bani de haine și ea te minte în legătură cu prețul sacoului ca să îi rămână niște bani ascunși de tine). Poate ca intr-adevar, bărbați și femei, avem o părere proastă unii despre ceilalți și tot ce mai putem spera e să ne folosim unii de alții. O viziune realistă. Totuși, nu
JOCURILE FOAMEI (1) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350251_a_351580]
-
amețea firea-n rotocoale elicoidale ce prindeau viață țesând marginile stabilopozii trecerii. te văd trecând puntea. mă văd trecând puntea din sens opus colțurile buzelor mi se ridică în sus zâmbesc înduioșându-mă de picioarele-ți goale în sandale și sacou plus tricou te așezi pe scaunul mesei bucătăriei sacadat tremurat spui m-am uitat am văzut acel faust a lui gounod nu este tot una cu fala lui goethe întinsă pe șaizeci de ani ba este băiete diferențele stau în
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
urmă ajunsese să-i înțeleagă încăpățânarea ; locul lui era doar în civilie, aici era doar în trecere așteptând trecerea timpului. A primit învoire pentru a-și cumpăra ținuta de civil. După ce a văzut toate ofertele a optat pentru pantalon și sacou completate de un pulovăr asortat. Un palton din lână țesută într-o combinație de un alb indecis și negru i-a atras atenția. L-a probat. Îi venea ca turnat. A trebuit să se privescă de mai multe ori în
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
trezi socotind barierele în minte: vârstă, etnie, imagine și câte or mai exista nedescoperite. Actorul făcu câțiva pași pe scenă, oprindu-se în fața ei. Diana se felicită în gând pentru opțiunea vestimentară din acea seară. Știa că arată impecabil în sacoul roșu, tivit cu blănita neagră la gât și la manșete, cu bluză din dantelă neagră de dedesubtul lui și pantalonul până, mătăsos, de sub care se vedeau vârfurile botinelor negre, lăcuite. Părul castaniu, bogat, era prins într-un coc spaniol, probabil
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
puternică desenată în sufletul și mintea ei de actor și de a-și sedimenta părerile, după care, nu putu rezista unei piese în premieră din a cărei distribuție făcea parte și Bârnă. Își cumpără o bluză nouă și un nou sacou, desi dulapul gemea de haine. Brusc, isi dădu seama că se trezea femeia adormita din ea. O simțea pulsând, măi vie că niciodată și asta începea să o sperie într-un fel. “Doamna de fier a viorilor” fusese poreclita, pentru că
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
am ales un pantalon alb din in și o cămașă gri din mătase. Cu pantofii era o problemă, nu aveam pantofi albi, însă cei negri împletiți mi s-au părut asortați cu ținuta mea primăvăratică, pentru că voi lua și un sacou de culoare închisă. La cravată am renunțat, ar fi fost prea protocolară o ținută la “patru ace” cum se zice, pentru o întâlnire la o cafea, în compania unei tinere doamne, pe o terasă aproape pustie, cum erau toate terasele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
cade bruma. I-am propus să luăm un taxi, stația fiind în apropiere, însă a refuzat elegant. M-am bucurat de acest refuz, căci eu doream să nu se termine așa de repede această seară fermecătoare. M-am dezbrăcat de sacou și l-am depus pe umerii ei fragili, acoperiți de puloverul subțire. Se scuza că nu s-a gândit c-o să întârzie așa de mult și o s-o prindă miezul nopții prin oraș. - Știi, avem mai mult de un kilometru
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
și obraji. Rochia subțire, cu imprimeuri albastre, se mula pe picioarele ale căror genunchi aproape îi atingeau bărbia mică, deosebit de feminină. Stătea foarte aproape de mine și am simțit-o tremurând ușor. Scuzându-mă într-un fel penibil, mi-am dezbrăcat sacoul punându-i-l pe umeri. Brațul meu drept i-a înlănțuit trupul, într-un gest de protejare și... afecțiune. Da, chiar afecțiune! Căci, în ciuda faptului că nu o mai văzusem niciodată, simțeam că o știu de când mă știu pe mine
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
am ales un pantalon alb din in și o cămașă gri din mătase. Cu pantofii era o problemă, nu aveam pantofi albi, însă cei negri împletiți mi s-au părut asortați cu ținuta mea primăvăratică, pentru că voi lua și un sacou de culoare închisă. La cravată am renunțat, ar fi fost prea protocolară o ținută la “patru ace” cum se zice, pentru o întâlnire la o cafea, în compania unei tinere doamne, pe o terasă aproape pustie, cum erau toate terasele
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
cade bruma. I-am propus să luăm un taxi, stația fiind în apropiere, însă a refuzat elegant. M-am bucurat de acest refuz, căci eu doream să nu se termine așa de repede această seară fermecătoare. M-am dezbrăcat de sacou și l-am depus pe umerii ei fragili, acoperiți de puloverul subțire. Se scuza că nu s-a gândit c-o să întârzie așa de mult și o s-o prindă miezul nopții prin oraș. - Știi, avem mai mult de un kilometru
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
din decembrie) cu voie de la poliție, vorba lu’ nenea Caragiale, tatăl nostru spiritual. Dar lovitura de gra ție vine în 20 decembrie: “Ghiță Corbul, care n-a mai fost în capitală de vreo 20 de ani, merge să-și cumpere sacou (...) ! Fascinant! Fraza asta spune mai multe decît un metru cub de comentarii! Și mărturisesc, în ciuda încărcaturii frazei cu un tragism bine chibzuit, că am rîs cu lacrimi ! § Unde am rămas ? Conduite à ce point, la philosophie des idée est une
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
trosnind din șale. Dar albul se preface-n negru Și-un râs sarcastic, delirant, Ecouri, dintr-un car funebru, Vibrează-n suflet aberant. Mai stai un pic, că nu sunt gata, Să-mi fac măcar o rugăciune! Să-mi pun sacoul si cravata Și vom pleca, unde-mi vei spune. Aș cere, totuși, o favoare, Ca și-o ultimă dorință: Doar cinci minute de savoare Și un secol de căință! Referință Bibliografică: Mă dor amintirile vieții / George Safir : Confluențe Literare, ISSN
MĂ DOR AMINTIRILE VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356852_a_358181]
-
de toți grefierii, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să‑l formuleze. A salvat‑o de la alte observații nefondate intrarea impetuoasă a unui bărbat volubil care și‑a rostogolit trupul prin ușa larg deschisă. Purta pe reverele sacoului șifonat o mică listă de bucate. Cu gesturi teatrale a invitat înăuntru o doamnă tinerică și cu o atitudine cât se poate de indiferentă. - Poftiți, poftiți, stimată colega! Doamnă judecător, îmi cer scuze pentru cele zece minute de întârziere. Promit
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
adevărate caricaturi umane cu minunățiile astea de femei?! Se întrebau nedumeriți, destul de tare, clienții invidioși și tot localul zumzăia, dar nu i-am prea băgat în seamă, mai ales ca se purtau la costume! Până și Edy arăta elegant, purta sacou și cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste în pulover, nepieptănat, șifonat și nedus la biserică! Le-am cântărit cu ochiul meu stâng, de specialist ... și ajunsesem tot atât de repede nehotărât, ca-ntotdeauna. Mă interesa, culmea ... blonda Giulia, cu toate că
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
îți va mai oferi ocazia ... - Ce are, s-a defectat? - Da, are purici. - Poate nu e semnal ... - Ai dreptate, trebuie să verificăm cablul. - Hai să bem, mai întâi, cafeaua. Hai s-o bem cu toții; o fac eu. I-a tras sacoul de pe umeri și l-a dus iute în cuier. Luându-l de mână au intrat în bucătărie. Atunci a dat ochii cu mama. -Bună dimineața, mami! Sărut mâna! Azi fac eu cafeluța. Și veselă, simțind că brațul părintelui a strâns
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
îți va mai oferi ocazia ... - Ce are, s-a defectat? - Da, are purici. - Poate nu e semnal ... - Ai dreptate, trebuie să verificăm cablul. - Hai să bem, mai întâi, cafeaua. Hai s-o bem cu toții; o fac eu. I-a tras sacoul de pe umeri și l-a dus iute în cuier. Luându-l de mână au intrat în bucătărie. Atunci a dat ochii cu mama. -Bună dimineața, mami! Sărut mâna! Azi fac eu cafeluța. Și veselă, simțind că brațul părintelui a strâns
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
se așează pe un scaun.) E noapte și e iarnă grea. Își ridică gulerul de la cămașă.) Mi-e frig. (Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
grea. Își ridică gulerul de la cămașă.) Mi-e frig. (Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ai purtat-o înainte cu o zi ne aruncăm câte o pereche de ciorapi si câte o mănușă ce caraghioși suntem să purtam mânuși cu câte una de la celălalt uită-te la mine cum mi-am legat de gât sub sacou ciorapii tăi dar nu ca un vânător de leopard ci mai degrabă ca un rocker ce aprinde stelele pe scenă ne scriem din ochi câte un cuvânt mișcător ce pișcă inima de un sentiment și nu pot să-mi răspund
SUNT UNELE CLIPE DIN ZILELE NOASTRE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353322_a_354651]
-
Își aștepta clientul de vreo zece minute și într-un sfârșit, apăru. - Mergi înainte! Comanda era făcută de un bărbat, care cândva fusese frumos, acum puțin albit, cu toate că mâinile îl arătau la vreo douăzeci și doi-trei de ani, cu un sacou din piele neagră neîngrijit și cu bocanci legați cu șireturi diferit colorate. - Să trăiți! răspunse taximetristul blond și jovial. Așa a învățat să se comporte, mai ales cu clienții cam de vârsta lui, așa concluzionase el că va beneficia de
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
se naște un copil. În ziua a șaptea , Maria își târî trupul slab la biserică. De o lună îi murise mama. Vântul bătea ușor. Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar Igoriuncik? Aista, da, nume. Un copil. Luna e și ea un copil. Întors din război cauți femeia. Călătorii imaginare pentru copii. O adevărată nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești unealtă divină. Din
COPIII ALTORA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353876_a_355205]
-
o persoană fără de serviciu. - Bună, Adriana! Ești gata? - Da, te așteptam. Nu intri să-ți fac o cafea? - Nu avem timp de cafea. La ora zece trebuie să ne întâlnim cu persoana respectivă. - Bine, stai să-mi iau geanta și sacoul și mergem. - Atunci te aștept în mașină. - Dacă așa dorești, te ajung din urmă. Peste două minute autoturismul ieșea din Piața Ovidius și intra pe strada Mircea cel Bătrân, ca să ajungă în bulevardul Mamaia. Traficul nu era atât de aglomerat
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353972_a_355301]
-
decapitate Affollano îl davanzale, ove le suole d'un Piccolo paio di stivaletti Han lasciato punzoni senza serie, senza numero. DOAR SPĂL RUȘINEA DE COLB Beau bere rece prietenii cu dușmanii, Câinii comnitari și hingherii Fac marșul păcii Pe sub pielea sacoului Ce ma strânge la guler și coate. Am crescut într-o casă de licitație, Printre cristale de Baccara Ce s-au țăndărit de podele. Am promis că voi trăi până la capăt În verandă asta Cu gemuri pătate de muște Și
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
răzmerita (din decembrie) cu voie de la poliție, vorba lu' nenea Caragiale, tatăl nostru spiritual. Dar lovitură de grație vine în 20 decembrie: “Ghiță Corbul, care n-a mai fost în capitala de vreo 20 de ani, merge să-și cumpere sacou (...) ! Fascinant! Frază asta spune mai multe decît un metru cub de comentarii! Și mărturisesc, în ciuda încărcăturii frazei cu un tragism bine chibzuit, că am rîs cu lacrimi ! mai mult, este o onoare pentru mine... mărturisesc fără teama că uitasem o
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
răzmerita (din decembrie) cu voie de la poliție, vorba lu' nenea Caragiale, tatăl nostru spiritual. Dar lovitură de grație vine în 20 decembrie: „Ghiță Corbul, care n-a mai fost în capitala de vreo 20 de ani, merge să-și cumpere sacou (...)!” Fascinant! Frază asta spune mai multe decît un metru cub de comentarii! Și mărturisesc, în ciuda încărcăturii frazei cu un tragism bine chibzuit, că am rîs cu lacrimi! Mai mult, este o onoare pentru mine... mărturisesc fără teama că uitasem o
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]