928 matches
-
poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am putut vedea, structurile cele mai profunde ale Lumii sânt dezvăluite de sacralitate. Cosmosul nu se înfățișează ca un "cifru" decât dintr-o perspectivă religioasă. Doar omul religios descoperă în ritmurile vegetației taina Vieții și a Creației, cea a reînnoirii, a tinereții și a nemuririi. S-ar putea spune că toți arborii și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putem înțelege de ce experiența sfințeniei cosmice s-a diluat, s-a schimbat, devenind o emoție omenească și nimic mai mult, cum ar fi arta pentru artă. Alte hierofanii cosmice Din motive de spațiu, nu am abordat decât câteva aspecte ale sacralității Naturii, lăsând la o parte un mare număr de hierofanii cosmice. N-am pomenit, de pildă, despre simbolurile și cultele solare sau lunare, nici despre semnificația religioasă a pietrelor sau despre rolul religios al animalelor. Fiecare dintre aceste categorii de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
număr de hierofanii cosmice. N-am pomenit, de pildă, despre simbolurile și cultele solare sau lunare, nici despre semnificația religioasă a pietrelor sau despre rolul religios al animalelor. Fiecare dintre aceste categorii de hierofanii cosmice dezvăluie o structură aparte a sacralității naturii, sau mai bine zis o modalitate a sacrului exprimată printr-un mod specific de existență în Cosmos. Este suficient să analizăm diferitele valori religioase recunoscute ale pietrelor ca să înțelegem ceea ce pietrele, ca hierofanii, le pot arăta oamenilor, adică puterea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
același simbolism sau, mai bine zis, expresii simbolice identice celor care fac parte din inițierile și confreriile masculine. Există totuși un element comun, și anume o experiență religioasă profundă pe care se întemeiază toate aceste rituri și mistere. Accesul la sacralitate, așa cum se dezvăluie ea prin asumarea condiției de femeie, este elementul fundamental atât al riturilor inițiatice de pubertate, cât și al celor de intrare în societățile secrete feminine (Weiberbünde). Inițierea începe o dată cu prima menstruație. Acest simptom fiziologic determină o ruptură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
I-III (Kassel, 1936 și urm.); id., "Weiberbünde" (Zeitschrift für Volkskunde, XLII, 1932, pp. 143 și urm.). Cuprins CUVÎNT ÎNAINTE LA EDIȚIA FRANCEZĂ 5 INTRODUCERE 11 I. Spațiul sacru și sacralizarea Lumii 21 II. Timpul sacru și miturile 61 III. Sacralitatea Naturii și religia cosmică 101 IV. Existență umană și viață sanctificată 140 ELEMENTE BIBLIOGRAFICE 187 Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). ------------------------------ SALAZAR PREFAȚĂ Cartea aceasta de istorie politică este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune o perfectă circularitate agnostică: "IN
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
camerei cu vitrine de porțelanuri din apartamentul unde suferise Întemnițarea Împreună cu Shula-Slawa. Nesfârșite ore literale În care ești mâncat pe dinăuntru. Mâncat pentru că lipsește coerența. Poate ca pedeapsă pentru că nu ai reușit să găsești coerența. Sau mâncat de dorul de sacralitate. Da, du-te și găsește-o când toată lumea ucide pe toată lumea. Când a fost ucisă Antonina. Când el Însuși a fost supus la omor lângă ea. Când În el și În alți șaizeci sau șaptezeci, despuiați și după ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia ungurii Ardealul, dar să ne lase prunele! Tratamentul „tandru” era rezervat de bunicul animalelor, dar în cazul străbunicii domnea, cum îți spuneam, democrația biosferei: „Hai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu mai era cu adevărat atent la ceea ce spunea. Sub copacul lui se constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
propuneri de opere care au un tot mai pronunțat caracter sincretic. Simple glume, uneori, sau evidente sclipiri de geniu, alteori, aceste opere readuc în actualitate mai vechea noțiune de Artă, cu un conținut nou însă, în care deplasarea accentului de la sacralitatea hegeliană la profanitatea consumerismului este prima ce frapează. Articulată inițial la interferența dintre genurile tradiționale ale artei, paradigma sincretismului aspiră de o vreme la universalitate: de la arte plastice s-a trecut la arte vizuale, iar acum asistăm la tatonări, la
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
nebunia necredinței și a păcatului, despărțirea de esența reală, de sursa vieții. Este moartea prin respingerea cuvântului sacru, a existenței întru sacru. Frumosul devine căutarea sacrului, apropierea de centru, de origine, de absolut. Există ceva comun în orice apropiere de sacralitate? Mistica. În toate practicile religioase, în stadiu ultim, mistic, experiențele se aseamănă între ele. Este acel punct comun care poate să ofere o un sprijin pentru găsirea unei concepții universale despre frumos, valabil pentru orice ființă umană. Și despre urât
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
lucru frumos. Invers, urâtul își are originea în ură, se trage din negarea iubirii, din îndepărtarea și uitarea condiției umane de alteritate divină, din uitarea stării de grație, din uitarea principiului, a sursei, a donatorului, a condiției noastre de adonat. Sacralitatea poate lua chipul urâțeniei exterioare. Imaginea lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci însăși răutatea lumii care nu poate primi sacralitatea decât după criteriile ei7. Același lucru îl afirmă și Hegel (Estetica
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
uitarea principiului, a sursei, a donatorului, a condiției noastre de adonat. Sacralitatea poate lua chipul urâțeniei exterioare. Imaginea lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci însăși răutatea lumii care nu poate primi sacralitatea decât după criteriile ei7. Același lucru îl afirmă și Hegel (Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate fi înfățișat prin formele Frumuseții grecești”; „Vrăjmașii...întrucât se opun lui Dumnezeu, Îl hulesc, Îl batjocoresc, Îl martirizează, Îl răstignesc
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
spirituală în favoarea pragmatismului. Mitropolitul Dosoftei o numea pe Sfânta Parascheva „podoaba bisericii noastre” un „izvor al harurilor”, prezența ei la Iași, concretizându-se doar în binefaceri. Abuzurile îndelungate și chiar lipsa de etică a mai marilor Bisericii nu au alterat sacralitatea acestei instituții în viziunea poporului român care a căutat mereu refugiu cu umilință și patimă între pereții ei pe care erau pictate figurile sfinților care, fără a etala frumusețe, etalau adevărul suferințelor pământești, realitatea vieții religioase a românului care nu
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
nu mai era cu adevărat atent la ceea ce spunea. Sub copacul lui se constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru, reprezenând pământescul, teluricul, profanul, omenescul; și cinci, reprezentând dezideratul transcendentului, al destinului, desăvârșirea, cerescul, orizontul, spiritualitatea și sacralitatea. Of, of, of și-un pantof! Apoi..., apoi ochii Avocatului îi fug iarăși acestuia, cruciș și curmeziș, stabilizându-se pe ecranul monitorului în funcțiune. Unde rulează acum un text, cu același ritm și cu aceleași caractere grafice, precum mesajele recepționate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci E-uri etc.), este apro priat prin ritualurile de purificare fără a fi atins vreodată prin ritualurile de purificare sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reversibile spre acesta. Se intenționează o aderare ontică deplină la tensiunea lui, o mutație substanțială ce impune asumarea extremă a reflexiei nelimitatului etern în parcursul unei vieți muritoare. Într-un astfel de context, intervalul existenței terestre nu doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
salt peste orice reper de oprire și măsură viața întru transcendent? Și ce funcție împlinește un astfel de spectru? Concretizarea dorinței de retragere spre viețiuirea întru mistic, desprinderea efectivă din planul dinamicii sociale pentru integrarea într-o continuă trăire dăruită sacralității este urmată îndeaproape de copleșitoarea survenire a celor dintâi iluminări ale revelației. Privirii conștiinței i se deschid, la începutul clar-vederilor sale, profunzimea și fundamentele metafizice ale mundaneității și complexului social ce poartă majoritatea existențelor umane. Esența acestor temelii se dovedește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean al răutății se concretizează prin amorful srtident și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ultimei realități, nectarul veșniciei ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către sacralitatea transcendenței. Pășirea și situarea pe un asemenea pământ insular implică o suspensie și reducție a conexiunilor credinciosului cu mundaneitatea ce-și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea sinelui în propria așezare interioară, între-ruperea împletirilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]