997 matches
-
Îl face pe un fotbalist să nu joace bine când este desemnat de la Început ca titular, dar să evolueze foarte bine când este introdus În joc pe parcurs. Μ Cum se explică faptul că amuleta, talismanul sau chiar unele formule sacramentale joacă un rol atât de important În viața unor oameni? Suntem, desigur, În fața unui proces de idealizare: simbolurile, de genul celor menționate, nu reprezintă altceva decât Învestirea unor semne (obiecte) cu așteptările, dorințele, aspirațiile puternice ale cuiva. Altfel spus, simbolul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nostru care face aici și acum istoria prazului. Pot fi Păcală și Tândală actori-eroi ai istoriei românești? De ce nu? Dar În care registru al istoriei? E limpede că nu mai este același unic solemn registru, În care se rostesc fraze sacramentale, cu o voce tunătoare. Această lipsă ordonată de ordine În alaiul personajelor care se Îmbulzesc să facă istorie În textele autorului nostru mi se pare foarte interesantă, ca să spun un lucru cuprinzător... Corin Braga: Înainte de a-l lăsa pe Ovidiu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
O diferență care nu este descrisă doar de capacitatea de a avea voința ori atenția de a se ruga, ci de ceea ce se află Înapoia acestora, În cele din urmă ca proprietate juridic-legală a acelui eu nerostit Însă În formula sacramentală a rugăciunii. Se știe că creștinismul primar ca formă de comunalism a exorcizat proprietatea privată, pentru ca apoi să permită și chiar să Încurajeze, În limite niciodată trasate exact, acumularea proprietății materiale. Există Însă chiar și azi o oarecare mefiență a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o grupare religioasă importantă) și bineînțeles, cele ce urmau a se consacra chinoviilor 167. Era însemnată această grupare a diaconițelor (ea a înlocuit „ordinul” văduvelor) de vreme ce canoanele sinoadelor o discută, iar novelele imperiale s-au ocupat cu fixarea numărului „diaconilor sacramentali”. O novelă a împăratului Iustinian (527-565), a III-a, se precizează că, la Marea Biserică din Constantinopol, trebuie să funcționeze concomitent 60 de presbiteri, 100 de diaconi, 40 de diaconițe, 90 de ipodiaconi, 110 citeți, 25 de cântăreți (împreună 425
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pitagoreicii numeau sebou horkon (sebou o(rkon), adică „jurământul pitagoreic”. Era vorba despre o regulă restrictivă, similară celei mozaice, cuprinsă în Decalogul veterotestamentar („Să nu juri invocând, mereu, zeii nemuritori”). Altfel spus, gesturile celui care jură, precum și cuvintele folosite fiind sacramentale, nu trebuie puse necontenit sub oblăduirea zeilor. Sebou horkon („respectarea jurământului”) stabilește ierarhia riguroasă a instanțelor de cult din tradiția orfică și pitagoreică: (I) zeii, (II) eroii, (III) daimonii, (IV) părinții. Iată aceste „porunci fundamentale”, care au și valoarea unor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Glosări etnografice au mai oferit și C. Brăiloiu, I. Mușlea și chiar V. Alecsandri. Cercetarea filosofiei mioritice a dat naștere la o vie dispută. În viziunea lui Lucian Blaga, moartea transfigurată metaforic în nuntă nu ar fi decât o „unire sacramentală cu o stihie cosmică”. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 1-4; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 435-437; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 3-4; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
un satelit al subiectivității, și nu mediul unei dezbateri de interes comun. Printr-o mulțime de trucuri literare, scriitorii au ajuns să transforme eseul într-un vas de acumulare a propriilor idiosincrazii. Apariția psihanalizei și secularizarea mărturisirii, cândva un act sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
petreceri și sufluri” 1. Doar două pagini mai jos, la critica gnosticismului 2 Patapievici adaugă o apologie aparent dochetistă a Duhului. Este un text ce respiră un aer non-confesional și care sugerează posibilitatea unei relații cu Dumnezeu în absența materialității sacramentale 3. În afara unei referințe infrapaginale la taina Euharistiei 4 - menționată ca argument al prezenței egale a lui Dumnezeu în istorie -, creștinismul înfățișat de H.-R. Patapievici are puține contururi sau este chiar desubstanțializat 5. Ne putem întreba atunci: de ce, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am privi, o mostră perfectă de teologie mistică în care discursul de tip metafizic asupra dumnezeirii nu se poate regăsi. Provocând teologia speculativă, acest poem vizionar se întemeiază pe radicalitatea unei experiențe care debordează structurile obișnuite ale comprehensiunii; un realism sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
libertății depline în Dumnezeu. Este semnul distinctiv al adevăraților monahi faptul de a elogia, sincer și fără cazne, taina iubirii conjugale. Arhimandritul Emilianos reia în ultimele pagini ale acestui volum patetica pledoarie a Sfântului Ioan Gură de Aur în favoarea dimensiunii sacramentale a dragostei dintre bărbat și femeie. Autorul tălmăcește sensul mistagogic - nu doar etic - al căsătoriei. Creștinii trăiesc această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții (Efeseni 6, 12-18). Metafora paulină a războiului poate să ușureze aici sesizarea dimensiunii ontologice din actul sacramental al mărturisirii; orice creștin botezat în numele Sfintei Treimi aparține unei ecclesia militans. Mărturisirea - ori spovedania - este un gest similar angajamentului de fidelitate matrimonială sau, mai mult, de loialitate ostășească. Promitem, astfel, să raportăm unei conștiințe mai bune, inspirată de „Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un dispreț manierist la adresa discursului Bisericii. Spunem discurs pentru că niciodată „cărturarii” n-au reușit să critice mai mult decât predica uneori ascuțită și curajoasă, dar adeseori senilă și obedientă, a „popimii”. La fel ca în lumea protestantă, universul simbolic și sacramental al liturghiei Bisericii i-a lăsat pe mulți intelectuali autohtoni complet indiferenți, aceasta poate tocmai pentru că rugăciunile și Euharistia erau săvârșite pe limba tuturor. Critica teologică de care avem astăzi nevoie nu se poate complăcea în suficiența unei savante dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Salazar câștiga pe studenții săi prin probitatea cu care îi așeza în fața realității și metoda cu care îi învăța să o cerceteze. Prelegerile sale universitare se terminau întotdeauna printr-o frază, care, după; mărturisirea însăși a lui Salazar, ajunsese aproape sacramentală: "Aceasta e opinia mea. Totuși, dumneavoastră, consultând și elementele de studiu pe care le indic și cântărind bine în minte argumentele pro și contra, veți accepta, domnilor, opinia care vi se va părea mai temeinică". Sau: " Această chestiune nu mi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
până când a căpătat o spectaculoasă dexteritate în această îndeletnicire. (În familie circulă zvonul că, inițial, a fost luat în mănăstire - adică eliberat de îndatoririle sale de preot parohial - pentru a fi ferit de tentația persistentă de a administra enoriașilor hostia sacramentală stând la distanță de ei și descriind cu ea o traiectorie în arc, peste umărul lui stâng.) Cât despre mine - prefer să-l las pe Seymour la urmă -, sunt sigur că nu trebuie să vă mai spun că și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de te umfli bute. Mai este vreme; se vede frumos soarele în pădure. Dă-i pace să se vadă; îți fac fum, ca să te apăr. Pe urmă te duci și te sui în polog. Goangele au avut parte de înjurătura sacramentală. Întrucâtva și pologul, și fumul. Soarele, însă, a fost cruțat; măreția lui de aur și purpură era deasupra celor lumești. Voiam să te întreb, moș Mitre... —Întreabă-mă. Voiam să te întreb, moș Mitre, de paserile care fluieră în salcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ortodox de a avea o corespondență între divinitate și viața pământeană. Exemplificarea conceptului sofianic în folclorul românesc se regăsește în mitul mioritic, care este în sine o viziune a transfigurării ortodoxe a realității, unde moartea este sinonimă cu nunta, act sacramental de unire cu o stihie cosmică, în prezența naturii care devine biserica în care are loc nunta alegorică. Un exemplu și mai concret este faptul că sărbătoarea creștină specifică spațiului ortodox este Paștele, mai precis Învierea care reprezintă triumful vieții
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
pună la dispoziție căsuța acesteia. Cum unchiul avea oarecare ascendent asupra lui Doru și cum Lenora primise cu entuziasm, locuiseră acolo, ceea ce părea a nemulțumi pe Elena, fără ca să spună un cuvânt mai mult Probabil breviarul ei de raporturi familiale sacramentale era foarte zdruncinat de manoperele Lenorei în ce privea pe Eliza, dacă cumva le va fi băgat de seamă. Lenora făcuse consult și rămăsese în tratamentul doctorului Walter, un neurolog lansat de curând și care avea sanatoriul lui. Trimisese pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
picturile bisericești. Legătura obiecte - decor e convențională, simbolică; se vorbește chiar despre caracterul ilogic al arhitecturii pentru că scena se petrece în afara legilor pământești. Referitor la gestică, personajele sacre nu au gesturi, ele oficiază și mișcarea lor are un caracter liturgic, sacramental. Aureola se pune la persoanele sfinte deoarece iradiiază lumină. Pe aureola lui Iisus Hristos apare crucea, ca simbol al jertfei. În unele picturi sunt înscrise literele O W N, care înseamnă - cel ce este atemporal, veșnic. Iconarul nu-și transmite
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
băi, tolomacule...! îi strigă Dănuț. În Numele Prea Puternicului și al Făcătorului de Viață Duh! rostește Îngerul. Iată, s-a botezat robul Celui Prea Înalt, Emanuel, ceea ce se tâlcuiește prin Dumnezeu este cu noi! Amin! Sile pronunță și el, răspicat, formulele sacramentale și se oprește la final, descumpănit. În brațe, nu mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în cancelaria lui, cu secretarul, pentru mici lucruri de procedură, dar azi când e vorba de niște hotărâri atât de grave, de care poate să depindă viața lui sau soarta țării! în sfârșit, socotind că s-au lămurit deplin, rosti sacramental și într-o atitudine eroică: ― Și acuma, domnilor, înainte la datorie! Deși trăsura în care luase loc el cu primul-procuror era precedată de o companie de soldați cu armele încărcate și cartușierele pline de gloanțe, Baloleanu își simțea inima sfârâind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păcatele și a nădăjdui în ajutorul milostiv divin, sau când se constată ignoranța tot mai repetată a acestuia în fața chemării divine de a se întâlni. Susținem că sublinierea și întreținerea corectă a unui proces dialogic, ca parte evidentă a reconcilierii sacramentale, constituie un instrument concret pe care acțiunea pastorală a Bisericii îl poate lua în considerație în cadrul activității sale și de care se poate folosi în celebrarea sa sacramentală. Construcția lucrării s-a realizat prin așezarea împreună a două elemente caracteristice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și întreținerea corectă a unui proces dialogic, ca parte evidentă a reconcilierii sacramentale, constituie un instrument concret pe care acțiunea pastorală a Bisericii îl poate lua în considerație în cadrul activității sale și de care se poate folosi în celebrarea sa sacramentală. Construcția lucrării s-a realizat prin așezarea împreună a două elemente caracteristice relației dintre Dumnezeu și om: dialogul și reconcilierea. Deși inițial ar părea distincte, aceste elemente denotă că se contopesc în împlinirea dorinței de comuniune și iubire dintre Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
om: dialogul și reconcilierea. Deși inițial ar părea distincte, aceste elemente denotă că se contopesc în împlinirea dorinței de comuniune și iubire dintre Dumnezeu și om. Aceasta nu se întâmplă oricum și oriunde, ci structurat într-un proces, în speță, sacramental, fapt pentru care am apelat, în formularea temei noastre, la două sintagme elocvente: „proces dialogic” și „sacrament al reconcilierii”. Ele conduc spre indicarea unui scop precis și spre delimitarea unei zone concrete de aprofundare, determinând și denumirea cercetării noastre: „Procesul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ea reflectă elocvent primul efect al celebrării sacramentului: reconcilierea omului cu Dumnezeu. Acest lucru este subliniat atât de reflecția Bisericii, cât și de cercetarea teologică contemporană. Confirmând reflecția și doctrina Bisericii, conținutul cercetării noastre subliniază un aspect esențial în practica sacramentală: existența unui proces de dialog, care nu se derulează doar între confesor și penitent, ci mai ales între Dumnezeu și penitent. În esența sa, dialogul este realizat între cuvântul lui Dumnezeu și răspunsul omului, fapt ce se poate înfăptui în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
diferite planuri și contexte ale vieții omului. Acum, însă el este condensat și concretizat în mod original în acest moment al reconcilierii. Desigur, această imagine nu pretinde a fi cu necesitate una cu totul nouă, însă, privită în contextul celebrării sacramentale - în care, în cele câteva minute cât durează celebrarea sacramentului, penitentul obține iertarea - ne ajută să descoperim existența și esența unei triple relații, derulate simultan: a penitentului cu Dumnezeu, a penitentului cu confesorul și a penitentului cu întreaga comunitate a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]