888 matches
-
am sperat noi. Îndrăznesc să spun că și azi ne aflăm încă tot în persecuție, într-un anumit fel mai primejdioasă decât cea de dinainte; aceasta nu pentru soarta persoanelor, ci pentru instituția Bisericii. Înainte am fost brutalizați de către niște sadici inculți. Azi răul se țese de către persoane mai inteligente; iar răul este mai primejdios căci este subtil și mai greu de parat. Se adeverește că de multe ori „fiii întunericului sunt mai inteligenți decât fiii luminii”... dar nu decât Spiritul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
într-un interviu acordat revistei Apostrof, aceasta este cea de a doua tentativă a sa de sinucidere politică (prima a făcut-o la Malmaison în 1961, când „voiam să le «fac figura» tartorilor mei și să distrug obiectul plăcerii lor sadice“). Urmează luni grele de restabilire și convalescență. La 3 martie 1977, adresează o scrisoare de adeziune către Paul Goma, textul fiind apoi difuzat prin postul de radio „Europa Liberă“. În consecință, este arestat și anchetat în localul Securității din Calea Rahovei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
repezit și ea, să-mi vină în ajutor, dar n-a putut decât să-și înece revolta în lacrimi grele. Acel „săriți, că mă omoară!“ îl aruncasem din perfidie, ca scandalul să fie cât mai spectaculos, să-mi compromit părinții sadici. Și iubirea mea față de bunica era extraordinară, deși nu-mi aduc aminte să ne fi copleșit cu săruturi: le rezervam mătușilor, pe care grozav îmi plăcea să le sărut pe gât (mai mult decât să fiu eu sărutat de ele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
poate citi și azi cu plăcere, mai puțin pentru „exotismul” ei totuși superficial, cât pentru senzualitatea ei scăldată de o tinerească poezie. Dar nu depășește, găsesc, nivelul lecturilor de vacanță. Domnișoara Christina, poveste cvasi fantastică, de vampirism și de nimfomanie sadică infantilă, falsă ca erotism, e pur și simplu scabroasă, fără a avea nimic impudic sau măcar senzual. De Lumina ce se stinge știu că autorul însuși nici nu mai vroia să audă. Întoarcerea din rai și Huliganii sunt false, implauzibile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se acordă nici o atenție și dacă Marcu, deși sugerează ceva, nu dă absolut nici un nume, Încercând parcă să pună În umbră lucrurile dezagreabile În această „seară de adio”, Ioan, dimpotrivă, insistă numai asupra acestor lucruri, cu un soi de plăcere sadică (cf. Ioan 13, 1-30). Reamintește că „diavolul pusese deja În inima/mintea (kardia are aici sens de „minte”) lui Iuda, fiul lui Iuda Iscariotul, [gândul] de a-L preda”. În timpul spălării picioarelor, câteva versete mai jos, Isus ține să amintească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Dumnezeu, care pune la cale un accident Îngrozitor, echivalent cu o execuție publică (tot Ierusalimul află, de unde și denumirea câmpului respectiv). Probabil Matei se află cel mai aproape de adevărul istoric, deși imaginarul creștin a preferat preluarea, perpetuarea și Îmbogățirea versiunii sadice din Faptele apostolilor. Dovadă, un fragment, puțin cunoscut, dintr-o lucrare a lui Papias, Cinci cărți de explicare a cuvintelor Domnului, care ne-a parvenit prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia lui Matei. Textul lui Papias e citat de Apolinarie al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră constă În „calitatea”, În sensul teologic, al acestor minuni. În Egipt, Dumnezeu aruncă plăgi nimicitoare asupra lui Faraon, Împietrindu-i mereu inima, ca-ntr-un joc sadic de-a „v-ați ascunselea”. Minunile lui Iahve sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate Împotriva unei populații străine, și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
astfel să-l verifice prin mine, lucru numai în aparență amuzant. Aseară mi-a telefonat să-mi ceară numărul lui Costin, să l blefturească și să-l înjure pentru că i-a îmbătat bărbatul! Vorbea înspăimîntător de urît și, pe deasupra, era sadică: „N. bate la ușă, gata s-o spargă. Nu-i deschid, să vadă tot blocul că e un bețiv!” M-am simțit obligat să-i iau apărarea. „Doamnă, vine de la sărbătorirea unui coleg, nu din altă parte!” Calmul, mai exact
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Se lamenta și amenința. „Mă distrugi cu gelozia ta”, i-ar fi spus nevastă-sa. Citînd-o, adăuga imediat: „Am s-o distrug, căci sînt dur!... Ha, ha, ha! Vrea să fugă din tîrgul ăsta, dar n-are unde!...”, se amuza sadic. Aveam senzația că am nimerit într-un „happening”. Uneori îmi venea să rîd, alteori mă emoționam de anumite vorbe. M-am despărțit de el la intersecția de lîngă Policlinică, sfătuindu-l să se ducă acasă și să fie rezonabil. „Sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oare sigur că varietatea întreține sănătatea minții? Nu cumva „lecturile ușoare” ajung, prin acumulare, să le altereze pe cele esențiale și să polueze creierul? Acesta n are o bășică (a udului) prin care să elimine toxinele. După lectura fabulei „Un sadic și șapte masochiști”, între Costin, autorul ei, și Genoiu („sadicul”) a apărut un conflict deschis. Supărat, acesta din urmă l-a declarat pe Cs. „diversionist” și a subliniat că asemenea texte trădează ceva din caracterul lui. „Diversionistul” și-a negat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ușoare” ajung, prin acumulare, să le altereze pe cele esențiale și să polueze creierul? Acesta n are o bășică (a udului) prin care să elimine toxinele. După lectura fabulei „Un sadic și șapte masochiști”, între Costin, autorul ei, și Genoiu („sadicul”) a apărut un conflict deschis. Supărat, acesta din urmă l-a declarat pe Cs. „diversionist” și a subliniat că asemenea texte trădează ceva din caracterul lui. „Diversionistul” și-a negat „opera”. Curat masochism! Conflictul lor a durat numai două zile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Szek, iobagii celor două Cârțișoare, i-au cântat atunci în zorii zilei când se cântă Cocoșdaiul, prohodul lor de adio: Te du! Te du! Adio! Și fără revedere! Departe, tu departe te du din țara mea! Demonii te primească cu sadică plăcere. Și iadul să te-nghită și naiba să te ia! așa cum cândva scriitorul român Grigore Alexandrescu își va lua rămas bun în anul 1854 dela consulul rus care părăsea definitiv Bucureștiul. E oare cazul să ne mai întrebăm dece
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poată avea copiii inclusiv pe cale „artificială”, decât să fie infertili? - Dacă reproducerea in vitro este permisă, dar ne concentrăm asupra intereselor copilului, unde „oprim” această permisiune? Ce se întâmplă cu părinții bolnavi, alcoolici sau aflați în sărăcie absolută, toxicomani, vârstnici, sadici... Este moral să ținem cont de aceste probleme în interesul copilului doar când este vorba despre fertilizarea in vitro sau ajungem la atât de contestatele politici eugeniste indiferent de caz? - Dacă tratăm ca egoistă (deci imorală) dorința unei femei vârstnice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
rămâne veșnic sănătos. Multe din promisiunile biologilor și medicilor despre posibilitatea prelungirii vieții la infinit sunt iluzorii. Grija pentru sănătate nu trebuie să se transforme într-o religie. Din acest motiv este binevenit un medic ce luptă împotriva dietelor celor sadici, a obsesiei sănătății și cultului fitness-ului, dar în favoarea dorinței de a trăi. Astăzi totuși sunt tot mai puțini cei ce se încred în doctori considerându-i semizei, tot mai puțini sunt doctorii cărora le este frică de ordinea profesiunii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
torturilor, cum ar fi închisoarea în care au făcut cunoștință cu acțiunea, celula, momentul în care au avut de pătimit (fiindcă au existat momente de intensitate maximă, dar și perioade de calm relativ), componența 'comitetului' de agresori (unii fiind mai sadici ori nebuni, alții simulând doar) sau importanța politică a victimei (de pildă, cei arestați pentru trecerea ilegală a frontierei nu dețineau la fel de multe informații ascunse ca unii conducători de organizații anticomuniste). Cu siguranță însă că nici una dintre victime nu a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a activat pentru a fi eliberat înainte de termen. La Pitești a dus o 'activitate criminală', a maltratat deținuți și l-a ucis pe Bogdanovici din ordinul lui Țurcanu, continuând ulterior activitatea la Gherla. Rechizitoriul îl prezintă ca fiind cel mai sadic dintre agresori, menționând că l-a torturat două luni de zile pe Vintilă Vais (Weiss). Pușcașu este acuzat și că ar fi scos material informativ din închisoare prin Grigore Romanescu. Vasile Păvăloaie ar fi fost pregătit pentru a deveni legionar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la etajul I, iar în vara lui 1950 a fost dus la camera 4-spital, unde a fost bătut de Țurcanu și obligat să bată. A condus acțiunea la camera 2 de la secția muncă silnică. Era cunoscut drept unul dintre agresorii sadici, fiind alintat 'Matache' de către Țurcanu, poreclă de pus în legătură, probabil, cu Piața Matache Măcelaru. La Gherla a ajuns odată cu desființarea închisorii de la Pitești, în august 1951, dar nu a luat parte la acțiunea de la etajul III, ci a lucrat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
depun mărturie mincinoasă! Afirmația însă este puternic contrazisă de fapte, Pușcașu fiind cel care a supravegheat uciderea lui Bogdanovici în luna aprilie. După transferul la Gherla din iunie 1950, a devenit unul dintre liderii mișcării, fiind cunoscut drept cel mai sadic dintre bătăuși. Având o condamnare mică, a fost eliberat pe parcursul anului 1951 și se pare că a căutat să colaboreze cu Securitatea și din libertate. A fost însă rearestat și cercetat în vara și toamna lui 1953. Răspunsurile sale din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și la Canal, de unde se pare că a fost eliberat prin primăvara lui 1951, având probabil o condamnare de 2 sau 3 ani. Ion Stoian Un alt agresor foarte tânăr, dar dintre cei care s-au manifestat în cel mai sadic mod cu putință, Ion Stoian s-a născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, județul Bacău, și a fost arestat pe când era încă elev de liceu, sub acuzația că făcea parte din FDC Bacău începând cu anul 1946
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se pare că a trecut repede de partea agresorilor, probabil într-o nouă încercare de a profita de calitatea sa de membru PMR. În mai-iunie 1950 a condus acțiunea din camera 3-parter. Totuși, Toldișan nu a fost dintre cei mai sadici. Drept dovadă, la Gherla a încercat să îl prevină pe Ion Botoacă asupra acțiunii și a fost bătut pentru aceasta de Octav Grama cu piciorul de la prici. Octavian Tomuța Student în anul IV la Politehnică în București, a fost arestat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
drapele ce fluturau în briza mării. Era un spectacol vesel care totuși suscita reflecții mai puțin plăcute cînd te gîndeai că se înfruntau într-o nesfîrșită luptă cu masacre care nu mai conteneau și a căror cruzime depășea cea mai sadică imaginație. Printr-o dispoziție dată cu mult timp în urmă, autoritățile turcești nu permiteau nici unuia dintre noi să mergem în satele care erau teatrele masacrelor comise de comitagii. Se pretexta riscul ce trebuia înfruntat pofta unei recompense pentru un Consul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Silistra (premierul englez, binecunoscut pentru totala sa ignoranță în domeniul geografiei europene, lua un oraș drept o provincie), ea nu va mai primi nimic dacă se încăpățînează să-și mențină armata în Ungaria (unde trupele noastre, jugulînd regimul de cruzime sadică a lui Bela Kun și Samuely, constituiau singurul factor de menținere a ordinii în Ungaria...), împiedicînd în felul acesta pe sărmanul cetățean ungur să voteze!". La care, domnul Vaida, nu prea priceput în mînuirea limbii franceze, se limită să răspundă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a apărut de la o vreme și care mă sâcâie?... Eu...? Ce fel de eu...? s-a arătat mirat profesorul, ridicând sprâncenele și privindu-i fals interogator pe colegii mei, care se pregăteau voioși pentru un „ospăț Petrașcu”, spectacol umoristic, ușor sadic, În care unul dintre noi trebuia să joace pe victima persiflajului sau erudiției sale nu rareori inteligente, reale. - Nu știu... m-am bâlbâit eu, simțind cu spaimă că am pășit pe un teren alunecos, - un fel de voce care-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simplul fapt că "vampirii" nu se bat cu turcii ziua în amiaza mare, iar tragerea în țeapă era un instrument coercitiv des uzitat în epocă. Ivan cel Groaznic ar putea confirma. Asta nu-l degrevează pe Țepeș de anumite propensiuni sadice. Luther vorbește de creaturi ca "măști" ale lui Dumnezeu: "Toate creaturile sunt măștile și vălurile lui Dumnezeu, astfel încât să-L poată ajuta să creeze multe lucruri". În consecință, toate ordinele naturale și instituțiile sunt pline de prezența divină, inclusiv procesul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]