460 matches
-
valori universale. SCRIERI: Sinteza sadoveniană, București, 1982; Triptic-dilemă, București, 1983; Aproximări literare, București, 1983; Sinteză și originalitate în cultura românească, București, 1991; Divin și uman în spiritualitatea românească, 1994; Bizanțul, postfață Eugen Todoran, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Traian Cantemir, „Sinteza sadoveniană”, ATN, 1983, 2; Mircea Mihăieș, „Sinteza sadoveniană”, O, 1983, 36; Stela Mirel, „Triptic-dilemă”, O, 1984, 5; Valeriu Drumaș, „Aproximări literare”, O, 1985, 51; Grigore Bostan, Un „iconar” în zilele noastre: Mihai Cazacu, „Concordia” (Cernăuți), 1996, 17. G.B.
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
Triptic-dilemă, București, 1983; Aproximări literare, București, 1983; Sinteză și originalitate în cultura românească, București, 1991; Divin și uman în spiritualitatea românească, 1994; Bizanțul, postfață Eugen Todoran, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Traian Cantemir, „Sinteza sadoveniană”, ATN, 1983, 2; Mircea Mihăieș, „Sinteza sadoveniană”, O, 1983, 36; Stela Mirel, „Triptic-dilemă”, O, 1984, 5; Valeriu Drumaș, „Aproximări literare”, O, 1985, 51; Grigore Bostan, Un „iconar” în zilele noastre: Mihai Cazacu, „Concordia” (Cernăuți), 1996, 17. G.B.
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
povestesc „durerile ascunse”, tragediile tăcute ale vieții la țară: boli, crime, sărăcie, muncă, indiferență a funcționarilor față de țărani (Din întuneric). Interesantă este aici mai ales perspectiva diferită asupra unui loc celebru: Mirceștii lui V. Alecsandri. Atmosfera din târgul mic este sadoveniană (În târgușorul dintre vii..., 1939). Autoarea s-a exersat și în literatura memorialistică (Prietenii mei scriitorii..., 1960) și, întâmplător, în teatru (Unchiul din America). SCRIERI: Lumini și umbre, Iași, 1923; Unchiul din America, Iași, 1924; Fluturi de noapte, București, 1926
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură” a lui Ion Vitner, care fusese cândva unul dintre textele „vulgatei” politicii oficiale în materie de cultură („Răsfoim azi o broșură cum este Critica criticii de Ion Vitner, apărută în 1950, și... ne amuzăm
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
vieții, adevărată obsesie a dramaturgului ce vrea să sugereze eliberarea continuă, până la zbor, prin scufundarea interioară, prin regăsire în „soluția” visului. Un personaj cu totul aparte se dovedește Ioasaf, înțeleptul locului, purtător de cuvânt al ancestralului, oarecum înrudit cu eroii sadovenieni sau voiculescieni. Piesa, nereprezentată în epocă, i-a adus dramaturgului, la recomandarea lui Petru Comarnescu, angajarea ca impiegat la Direcția Generală a Teatrelor (1946), de unde va fi concediat doi ani mai târziu de oficialitatea comunistă, în urma participării la o șezătoare
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
Blaga, prieten și coleg în serviciul diplomației române. Se orientează spre fizionomiile artistice și operele reprezentative, dând dovadă de gust estetic, de siguranță în alegere. În perioada regimului de „democrație populară”, vădește însă și spirit conciliant (în cazul traducerii romanului sadovenian Mitrea Cocor, se pare că au decis mai degrabă factori conjuncturali, explicabili poate prin dorința lui C., considerat de birocrația culturală comunistă un autor „burghez”, un „gândirist”, de a corecta această apreciere). Receptivitatea față de ceea ce corespunde actualității, dar și dispoziția
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
Sadoveanu publică Nuntă domniței Ruxandra, lui Ramuz îi apărea românul Farinet ou La Fausse Monnaie, tradus în 1998 de Barbu Cioculescu, Farinet sau banii falși. Cu toate că din punct de vedere lexical Barbu Cioculescu folosește în traducere multe arhaisme cu savoare sadoveniana, aici, la nivel formal, se află marea diferența dintre cei doi. Nu vom întîlni la Ramuz epitetul aproape homeric de la Sadoveanu, nici dulceața legănata a frazei. Stilul lui Ramuz este concis, sec, fără ornamente. În schimb, la Sadoveanu lipsesc artificiile
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
Ardevaz, taica Fontana, discutînd în cafeneaua lu Crittin, cu petrecăreții de la Hanul Ancutei. Pentru ei moneda falsă fabricată de Farinet e mai adevărată decît banii adevărați pentru că are valoarea aurului "curat" pe care il conține. Farinet însuși este eroul tipic sadovenian, obsedat de libertate într-un fel special, prietenul naturii, inofensivul hăituit de stăpînirea insensibila la nuanțe. Țăranii vaudezi care îl susțin pe Farinet în repetatele lui evadări din închisoare și slujitorii lui Bogdănut din Nuntă domniței Ruxandra sînt animați de
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
Mogoșești, Hălăucești, Nisiporești, Tupilați). Cele două tabere care ofera și locuri de cazare, biserica veche și Hanul Ancuței - situat la 5 Km de satul Muncelu de Sus, la granița cu județul Neamț. Hanul Ancuței, locul de întâlnire al atâtor eroi sadovenieni, nu s-a aflat de la început în afara satului Tupilați, așa cum este astăzi. Unul dintre eroii istorisirilor lui Mihail Sadoveanu povestește: ""Acel han, nu departe de locul unde a fost un sat Negoiești, ce se cheamă acum Hanul-Ancuței, iar oamenii care
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
din Verșeni i-au devenit părinți adoptivi. În asemenea împrejurări, „întoarcerea spre lumea rurală [a bunicilor din Verșeni] a avut fecunde consecințe” asupra inițierii sale în „codul permanențelor etice ale străvechii civilizații autohtone”. Tot de aici se trage și „fantasticul sadovenian”. Istoricii săi literări constată că „Verșenii [...] devin un simbol al unui univers spiritual în care [Mihail] se va integra” și că „neamurile mamei, care trăiau încă viața străbunilor”, vor deveni „lumea operei sale”. Odată cu ieșirea din munți , cursul Moldovei se
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
un poet român, reprezentant al generației resurecționale și a paradoxismului. Este fiul agricultorului Anton Gheorghe și al Filofteii Gheorghe (n. Marin). După ce studiază la Școala Normală „Spiru Haret“ (1947-1948) și la Școala Pedagogică din Buzău (1950-1952), îl aflăm între discipolii sadovenieni de la „fabrica de scriitori ai proletariatului“, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, absolvită în 1954; între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie - Universitatea din București. Activitatea sa
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
Criticul Ov. S. Crohmălniceanu situa acest roman în „zona operelor capitale ale literaturii noastre și, fără nici o îndoială, ale literaturii mondiale”, în timp ce Izabela Sadoveanu îl considera „un poem epic de o desăvârșire, o sobrietate și o simplicitate antică”. Acest roman sadovenian are o valoare literară evidențiată, potrivit lui George Călinescu, prin „repeziciune și desăvârșit echilibru al expresiei”. În opinia lui Pompiliu Constantinescu, „inspirația acestui mare poet îmbrățișează într'o lumină de baladă stratul arhaic al vieții țărănești, în fundamentele ei etnice și
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
Prima intenție de ecranizare a romanului "Baltagul" i-a aparținut regizorului Liviu Ciulei. Scenaristul italian Sergio Amidei i-ar fi propus cineastului român să-i ofere rolul principal actriței italiene Anna Magnani. Scenariul lui Amidei se îndepărta însă de epica sadoveniană, iar personajul Nechifor Lipan urma să se schimbe caracterologic de trei ori în timpul filmului. Ecranizarea romanului a fost proiectată apoi de Victor Iliu (1964), Liviu Ciulei (1966) și Lucian Pintilie (1968), fiind încredințată în cele din urmă lui Mircea Mureșan
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
lui filozofice și tipologice”, după cum scria Ștefan Oprea în volumul "Diorame cinematografice" (1983). Criticul Tudor Caranfil confirma opinia referitoare la lipsurile de structură dramaturgică și de relief psihologic a filmului, afirmând că ecranizarea lui Mircea Mureșan este „lipsită de afinitate sadoveniană”, fiind dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă. În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă. În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene. Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime, conferindu-i Vitoriei „tragismul și demnitatea eroinelor antice, sensibilitatea și inteligența nativă a
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
Forțelor Armate, Consiliului Superior al Agriculturii, Direcției Monumentelor Istorice, muzeelor de artă din R.P.R., Teatrului de Operă și Balet al R.P.R., întreprinderilor Decorativa și Arta Aplicată și al autorităților administrative din regiunile Suceava, Brașov, Argeș și Dobrogea. Pentru redarea peisajului sadovenian s-a folosit peliculă color de foarte bună calitate, s-au filmat planuri generale, peisaje pitorești și sate tradiționale. Regizorul a ales să filmeze în decorurile naturale din apropierea bisericilor medievale moldovenești pentru a da mai multă autenticitate narațiunii cinematografice. Filmările
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Recenziile critice din perioada lansării filmului au fost mixte. Majoritatea criticilor cinematografici și-au exprimat nemulțumirea față de tratarea superficială a operei sadoveniene, considerând că regizorul a fost „ispitit de filmul de aventură în costumație exotică” și de aspectele decorative ale romanului de inspirație; în opinia lor, filmul a fost golit astfel de „fiorul prozei sadoveniene”. Poetul Gheorghe Tomozei afirma într-un articol
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
exprimat nemulțumirea față de tratarea superficială a operei sadoveniene, considerând că regizorul a fost „ispitit de filmul de aventură în costumație exotică” și de aspectele decorative ale romanului de inspirație; în opinia lor, filmul a fost golit astfel de „fiorul prozei sadoveniene”. Poetul Gheorghe Tomozei afirma într-un articol publicat în 1965 în revista Cinema că "„Drăgan a vrut să ecranizeze un roman clasic, sobru și dens, cu mijloacele realizatorului de superproducții, a vrut să împace logica dramaturgică a textului cu plastica
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
poemului "Balada popii din Rudeni". Sub numele de "Nicolae Pădureanu", Sadoveanu este unul din personajele romanului și a autobiografiei deghizate " În preajma revoluției", scris de colegul său Constantin Stere. Sadoveanu este apreciat în două opere ale lui Nicolae Labiș, intitulate colectiv "Sadoveniene". Prima, intitulată "Mihail Sadoveanu", este un poem care face referire la proza lui Sadoveanu, iar cealaltă, o poezie cu vers liber, are ca titlu "Cozma Răcoare". În studiul critic asupra operei lui Sadoveanu, Eugen Lovinescu considera că Sadoveanu s-a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Tăslăuanu de la "Luceafărul" din Sibiu). La 1 octombrie, la Blaj, în "Revista politică și literară" a apărut povestirea "Talerii", ultima tipărită în Ardeal, înainte ca Rebreanu să se stabilească în capitala țării. A terminat nuvela "Ofilire", sub impulsul unor lecturi sadoveniene. Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Astfel, pe 15 septembrie/ianuarie 1911, împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul, scoate revista "Scena," dar aceasta rezistă doar 10 numere. În luna aprilie a aceluiași an a fost numit secretar al Teatrului Național din
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
frenetic, abundent în expresii grandilocvente și retorice” precum „râuri de sânge”, „imensul vârtej de flăcări”, „ciocniri omerice”, „movile de morți”, „săpa un șanț prin zidul viu al dușmanilor” etc. Teodor Vârgolici afirma că Sadoveanu a creat un romantism aparte, specific sadovenian, denumit „romantism eroic”. Comparând acțiunea din cele două romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă" este o epopee
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
vechiul han numai podeaua și beciul. Pe locul vechiului han a fost ridicată o nouă construcție, care respecta linia tradițională și de arhitectură specifică secolului al XVIII-lea și care a căpătat aceeași destinație de han, tocmai pentru conservarea spiritului sadovenian moldovenesc. Hanul a fost restaurat din nou în anul 1999, el căpătând o înfățișare autentic românească, fiind improvizate aici mici expoziții de costume populare specifice zonei, precum și de obiecte din ceramică sau din lemn. În partea dreaptă a intrării, chiar
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
mai consecvent autor din Bucovina culturală de astăzi. (...) Autorul dă dovadă de o constanță a atmosferei și o constanță stilistică, o construire savantă a personajelor în povestirile sale”". Alți critici ai operei sale remarcă calitățile portretistice, anecdotica povestirilor și parfumul sadovenian.
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
din urmă puterea nebănuită de rezistență existentă în firea locuitorilor acestei țări și capitulează neputincios. Personajul principal al romanului este Codrul Borzei, care dobândește în viziunea lui Sadoveanu trăsături omenești: rezistența aprigă împotriva dușmanilor ce încearcă să o distrugă. Natura sadoveniană nu mai este aici doar un element de decor ca în alte scrieri, ci este personificată și domină întregul cadru al acțiunii, dobândind ceva din noblețea și liniștea solemnă a celor puternici. Oamenii joacă un rol secundar, ei fiind copleșiți
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Viziunea sa limitată îl transformă curând într-un dușman al localnicilor, care i se opun tot mai deschis. Narațiunea conține numeroase elemente fantastice, care o fac să iasă din limitele realismului literar. Natura este o sursă a unui fantastic specific sadovenian, declanșând adevărate forțe magice care-i sunt favorabile omului dacă acesta este capabil să le înțeleagă sau dimpotrivă adversare dacă s-a încălcat coexistența armonioasă. Sadoveanu înzestrează pădurea cu o capacitate de a se apăra de cei care vor să
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]