460 matches
-
prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său; poate că însăși scriitura sadoveniană, expresivă și misterioasă în sine, nu-i va mai entuziasma decât pe marginalii lecturii, pe rafinații degustători din underground-ul stilului, dar Sadoveanu va rămâne - no matter what - un scriitor cu o gândire artistică fascinantă și dintre cele mai complexe. Revizitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Sadoveanu, cel puțin la fel de reușite artistic, să rămână foarte puțin cunoscute sau chiar străine. În loc să incite și să fascineze prin varietatea tratării temelor și prin evoluția, singulară și interesantă, a concepției artistice, s-a creat, dimpotrivă, impresia unei opere sadovenine monotone și plictisitoare. Cantității uriașe de titluri care a creat frustrare celui doritor să-l aprofundeze pe Sadoveanu, așadar greutății alegerii în lipsa timpului fizic, i s-a adăugat și dificultatea de a găsi și a avea disponibile cărțile. Este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de opere complete, de data aceasta și critică, a rămas neterminată din motivele clasice: lipsa banilor, dar și a interesului. Ce să citești mai întâi din Sadoveanu „necunoscutul“, dar, mai ales, de unde? Niciodată cu scopul de a ierarhiza proza scurtă sadoveniană, s-au alcătuit numeroase culegeri tematice de povestiri și nuvele*. Excepție fac doar trei antologii generale: Județ al sărmanilor (Editura Tineretului, 1962), ediție alcătuită de Virgiliu Ene, Zece povestiri (Minerva, 1974), antologie de Nicolae Manolescu - „sora mai mică“ a celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
titluri. Dincolo de subiectivitatea inerentă și de arbitrar (până la urmă, am selectat povestirea Hoțul, și nu excelenta schiță Străjerul, Cozma Răcoare sau Județ al sărmanilor, de pildă), am urmărit ca textele să sugereze, chiar să facă vizibile elementele esențiale ale scrisului sadovenian, recurența temelor, precum și transformările, evoluția stilului narativ și a concepției artistice. Nu am exemplificat cu titluri interpretările din cuvântul înainte - un demers firesc, de altfel, și foarte simplu - tocmai pentru a lăsa cititorilor plăcerea recunoașterii și a identificării. Însă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am exemplificat cu titluri interpretările din cuvântul înainte - un demers firesc, de altfel, și foarte simplu - tocmai pentru a lăsa cititorilor plăcerea recunoașterii și a identificării. Însă, pentru a sugera cât de cât traseul receptării critice, întotdeauna semnificativ, a nuvelisticii sadoveniene, am reprodus câteva (prea puține) citate în notele care însoțesc, la final, fiecare narațiune. La fel, indicația anului apariției și a titlului volumelor din care au fost selectate povestirile și nuvelele urmează imediat textelor. Două criterii au stat la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
selecției noastre. Nefiind propriu-zis literatură, se înțelege că am exclus, cu atât mai mult, și volumele de însemnări ocazionale, confesiuni, portrete, evocări, reportaje literare, notele de călătorie, eseuri sau articole de presă*. După cum s-a spus deja, războiul împarte creația sadoveniană în două epoci: nuvelistica propriu-zisă publicată fără vreo idee de construcție a volumelor și marile cicluri narative, unitare tematic și stilistic. Acesta este, așadar, motivul pentru care majoritatea povestirilor și nuvelelor selectate fac parte, cu doar trei excepții, din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În Convorbiri, nr. 6 din 15 martie 1907, Mihail Dragomirescu a publicat un articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de Emil Gârleanu. Aceasta fusese publicată chiar în Convorbiri, exact cu o săptămână înainte de apariția povestirii sadoveniene. Peisajul ar fi fost inspirat din satul Barboși - Covurlui. Fântâna Hazuluitc "Fântâna Hazului" În fierberea iarmarocului celui mai mare din târgul Romanului, a doua zi de Probajeni, Dumitrache Hazu și-a vândut în scurt juncanii. A bătut palma cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din Pădurea vâjâie a nuvelistului rus Korolenko. „Dacă comparăm Păcat boieresc cu povestirea Codrul, observăm că aceasta din urmă e mai fină, păstrând o anume nesiguranță a faptelor, deși de un dramatism mai redus. E de remarcat că rafinarea povestirii sadoveniene merge paralel cu scăderea dramatismului.“ (N. Manolescu) Povestea cu Petrișortc "Povestea cu Petrișor" Hanului celui mare de deasupra Siretului îi zicea odinioară Hanul Aniței. Acuma cade în risipă pe muncelul lui, la margine de drum părăsit; înainte-vreme însă, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
realiste, și de elemente orientale, mai protocolare“. Fără ca povestirea să fie ea singură reprezentativă („experiența Divanului persian și a Crengii de aur este evidentă în Roxelana“), trebuie spus că, îndeosebi în această ultimă etapă, criticul identifică modelul livresc al universului sadovenian, în cadrul căruia prozatorul încerca să construiască o utopie umanistă. Detaliu stilistic: abia acum, când limbajul a ajuns la maturitate, dar și prin influența artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus că, îndeosebi în această ultimă etapă, criticul identifică modelul livresc al universului sadovenian, în cadrul căruia prozatorul încerca să construiască o utopie umanistă. Detaliu stilistic: abia acum, când limbajul a ajuns la maturitate, dar și prin influența artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un sat, odată 17 Hanul Boului 29 Cânele 37 Păcat boieresc 45 În pădurea Petrișorului 83 Înecatul 93 Fântâna Hazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mea despre naveta inesențială. Așa, bunăoară, dacă domnul, critic literar pendulează între Universitate și jurnalistică, Geluțu Voican între Metafizică și clitoris, apoi Primarele Simirad unduiește și el între două extremități, carele sunt administrația municipală, pe de o parte, și epicul sadovenian, pe de alta. Rivalitatea mimetică dintre activi și contemplativi e veche de când lumea. Nu e un semn de schizo alunecarea noastră conversațională din profesional în politichia de mărgăritar. Mai degrabă de paranoia: când îmbracă discuțiile noastre aparențele unui delir hermeneutic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
omul, după el, este o ființă care, trăind pe lângă lacuri, în păduri și pe dumbrăvi, se amestecă împreună cu animalele și păsările, fără să le fie, pe planul unei mari finalități biologice, superior sau inferior. Pe planul conștiinței de sine omul sadovenian nu e stăpânul naturii, nici nu vrea să fie și e fericit să se retragă în sânul ei ori de câte ori e lovit sau urgisit de soartă printre semenii săi, lacomi de a pune stăpânire și a distruge cât mai curând lacurile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la Editura Polirom (prima ediție a apărut acum 15 aniă, va fi receptat de publicul de astăzi. O sută de ani de zile la Porțile Orientului este un roman parodic în care, așa cum mărturisește autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene“. În Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu definea romanul lui Groșan ca fiind o „reciclare parodică a romanului istoric“. Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzeciști o sursă de structuri narative și a avut, în perioada comunistă, o funcție de „protejare a discursului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și asta care, precum la noi moda romanului „obsedantului deceniu“, va trece. Cu siguranță. O sută de ani de zile la Porțile Orientului a apărut în cea de-a treia ediție la Polirom. În acest roman ați mers „pe structuri sadoveniene“. Cum v-au influențat scrierile lui Sadoveanu? M-au influențat în bine, sper... Am mai spus-o și altădată: îl consider pe Sadoveanu unul din marii scriitori ai secolului XX și m-a enervat și mă enervează („Iritatio facit versus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
versus“, nu?Ă faptul că din cauza pârdalnicului nostru idiom, nu poate fi tradus așa cum ar merita, decât cu mari pierderi. În O sută de ani... am preluat - evident, cu o tentă omagial-parodică la adresa lui - o serie de topos-uri, de „construcții“ sadoveniene, inclusiv la nivelul stilisticii și personajelor specifice autorului Hanului Ancuței, pe care le-am grefat, aluziv, pe o serie de realități din vremea dictaturii, așa cum, de altfel, ați remarcat și dvs. Căci ce-a fost, în fond, Evul Mediu românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
altele, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Liviu Rebreanu, Costache Negruzzi, Dimitrie Cantemir etc. Redăm mai jos o creație a sa legată de tematica cărții noastre. MAMA ÎN PROZA SADOVENIANĂ ORIZONTAL: 1) Munteanca din satul Măgura, de pe Tarcău, soția lui Nechifor Lipan, mama lui Gheorghiță și a Minodorei (Baltagul) - Mama vitregă a Lizucăi, rea, capricioasă, cu ifose, grecoaică din neamul Papazoglu (Dumbr ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care se îndrăgostise de temutul hoț Damian (Primăvara). VERTICAL: 1) Unchi al povestitorului, „văr bun cu mama” ( În ziua aceea de mart 1907) - Învățătoarea Smaranda de la Vlădeni, mama Agripinei, bunica Eugeniței ( Cazul Eugeniței Costea). 2) Cel mai complet personaj feminin sadovenian: nevastă, mamă, soacră, văduvă; fiică a șătrarului Mirăuță și a șătrăresei Ilinca de la Dragoteni, mama lui Simion, Cristea, Damian și Nicodim, l‐ a crescut pe Ionuț ca pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici (cu diatribele sale eticist-sociologizante împotriva tematicii „naturaliste” și „imoraliste” a nuvelelor sadoveniene) și M. Dragomirescu (cu clasificările sale schematice). Ca și Dragomirescu, E. Lovinescu agravează - scrie Perpessicius - „dependențele critice de școală literară”, derivîndu-le în „critică cenaculară”: „Cum se explică toată acea spuză pe turta Sburătorului (...) cînd scriitorii vin gata formați din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a III-a / 251 Epilog / 365 Prefață Fluviul Uitării Propunându-și să transfigureze istoria controversată a unei generații (așa-zisa generație în blugi, o generație pierdută, sacrificată pe altarul comunismului), Anton Petrovschi Bacopiatra reușește să revele sub o scriitură balzaciano sadoveniană, cunoscuta Idee din Glossa eminesciană: Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe toate. Idee "uitată" de fiecare generație ispitită de cântecul de sirenă al unei Istorii, proteică și imprevizibilă, ce schimbă într-un mod diabolic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca „în spatele acestui haos dirijat, cei din eșalonul II să jefuiască țara cu nerușinare, [...] acumulând avuții pentru mai multe generații de urmași”. (p.136) Firescul și calmul cu care scriitorul privește problemele vieții, filozofia sa, toate ne amintesc de personajele sadoveniene, oameni simpli care trăiesc în armonie cu natura locurilor natale și cu Marele Univers. Iată un pasaj dintr-o scrisoare trimisă la Sibiu, pe 3 octombrie 2009, colegului și prietenului Vasile Balosin: „Să mulțumim lui Dumnezeu de longevitate și să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
inși într-o ureche, dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian, dar pigmentată de țărănisme iuți, asemănătoare parțial acelora din Desculț al lui Zaharia Stancu, de exotisme și senzualități vrednice de Panait Istrati, punctată de situații ce amintesc de proza rurală americană (Faulkner, Caldwell, Steinbeck), răscolită de freamăte ce răspund în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
văpaia lunii”, stări sufletești gingașe, stârnite insului, președinte de colectivă, de o fată ce pare a-i zâmbi dintr-o stea, fata fiind colegă la crescătoria de păsări a soției pierdute. Într-o seamă de povestiri, întocmai ca în cele sadoveniene de tinerețe, sunt evocate fapte năpraznice, dar altfel decât la Sadoveanu, și acestea par inerente existenței. Par a fi provocate nu atât de ceea ce le declanșează accidental, ci de misterul unor determinisme ascunse, de o demonie a naturii locurilor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
atât simbolul bătrânei care duce dorul celor plecați de acasă și neinițiați în tainele vieții, cât și simbolul mamei eteme sau așa cum remarca Liviu Rusu, "jalea eternului feminin". Ca și Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu sau Vitoria Lipan, eroina din Baltagul" sadovenian, cu care are numeroase asemănări, măicuța bătrână stârnește admirația și prețuirea cititorului. Portretul baciului și cel al mamei sale sunt adevărate apariții de basm, fiind întruparea unui Făt-Frumos și a bătrânei grijulii, îndurerată după cei plecați de acasă. Astfel, atmosfera
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cea mai semnificativă scriere a lui L. Se folosește aici artificiul scrisorilor intercalate în poveștile cu miez, misive trimise unui judecător generic, iar personajul central, Moș Mandache Lupașcu, un narator model, repovestește, ca o Șeherezadă modernă sau ca o Ancuță sadoveniană, momentul istoric fiind însă crunt: comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
obiectivă, vastă asupra lumii oglin dite în operă, dar viziunea lui Caragiale este și critică, ironică, în timp ce a lui Creangă este umoristică, jovială, cu influențe folclorice. Tot astfel, realismul se concretizează întro viziune moralizatoare în opera lui Slavici, în vreme ce viziunea sadoveniană se deschide spre mitic și arhaic. Viziunea realist obiectivă dură, necruțătoare, din Ion și Răscoala lui Liviu Rebreanu se deosebește și ea de viziunea detașată, ironică sau parodică, cu care George Călinescu privește „comedia umană“ a lumii de parveniți pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]