KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

cît pe ce să-i pună mâna la gură, Inuchiyo bătu vesel din palme, râzând. — S-o lăsăm În seama imaginației. E mai bine să rămână nerostit. Desigur, fusese cât pe ce s-o pomenească pe Nene. Gonzo reveni, cu sake-ul și mâncarea. Inuchiyo se pregătea să plece acasă, dar Tokichiro Îl opri: Tocmai a sosit sake-ul. Bea cu mine o ceașcă Înainte să pleci. — Ei, dacă insiști. Inuchiyo bău În voie. Totuși, nu apăru nimeni dintre invitații pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lăsăm În seama imaginației. E mai bine să rămână nerostit. Desigur, fusese cât pe ce s-o pomenească pe Nene. Gonzo reveni, cu sake-ul și mâncarea. Inuchiyo se pregătea să plece acasă, dar Tokichiro Îl opri: Tocmai a sosit sake-ul. Bea cu mine o ceașcă Înainte să pleci. — Ei, dacă insiști. Inuchiyo bău În voie. Totuși, nu apăru nimeni dintre invitații pentru care fusese adusă tratația. — Ei, nu vine nimeni, spuse Tokichiro Într-un târziu. Gonzo, ce crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și maiștrii pe care i-ai invitat aici diseară să nu vină. Și muncitorii, și șefii lor, Îl consideră pe Yamabuchi Ukon mai important decât pe tine. — Da. Înțeleg, lăsă Tokichiro capul În piept. Dacă așa stau lucrurile, atunci acest sake e numai pentru noi doi. N-ar fi mai bine să lăsăm totul În seama zeilor și s-o lăsăm baltă? — Ba da, dar cele trei zile În care ai promis că faci treaba Încep de mâine. — Eu zic să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
rondul, bătând toba. — Ce se Întâmplă? se Întrebară unii pe alții muncitorii, bănuitori. Maiștrii le răspunseră ridicând din umeri. Se duseră cu toții În careul unde se ținea cheresteaua, ca să vadă despre ce era vorba. Acolo, În aer liber, se aduseseră sake și mâncare, În grămezi cât munții. Li se spuse să ia loc și se așezară pe rogojini de paie, pe pietre și pe lemne. Tokichiro se așeză În centrul muncitorilor și ridică ceașca: — Ei, nu e mare lucru, dar avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să beți și să vă odihniți după pofta inimii. Se comporta Într-un stil cu totul diferit de cel din zori și dădu exemplu bând el Însuși o ceașcă. Haideți, strigă, beți. Pentru aceia dintre voi cărora nu le place sake-ul, avem mâncare și dulciuri. Muncitorii erau uimiți. Deodată, Începură să-și facă griji că nu puteau termina proiectul până În a treia zi. Dar Tokichiro se chercheli primul. — Hei! Este sake din belșug. Și e al castelului, așa că, oricât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
beți. Pentru aceia dintre voi cărora nu le place sake-ul, avem mâncare și dulciuri. Muncitorii erau uimiți. Deodată, Începură să-și facă griji că nu puteau termina proiectul până În a treia zi. Dar Tokichiro se chercheli primul. — Hei! Este sake din belșug. Și e al castelului, așa că, oricât de mult am bea, În magazie tot mai rămâne. Dacă bem, putem dansa, cânta sau doar dormi, până la bătaia tobei. Curând, muncitorii Încetară să se mai plângă. Nu numai că erau scutiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de mult am bea, În magazie tot mai rămâne. Dacă bem, putem dansa, cânta sau doar dormi, până la bătaia tobei. Curând, muncitorii Încetară să se mai plângă. Nu numai că erau scutiți de muncă, dar mai primeau și mâncare și sake, pe neașteptate. Mai mult, supraveghetorul Însuși se relaxa cu ei. — Acest domn are simțul umorului, nu? Când sake-ul Începu să-și facă efectul, se apucară să spună glume. Maiștrii, Însă, continuau să-l privească pe Tokichiro cu răceală. — Hm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
bătaia tobei. Curând, muncitorii Încetară să se mai plângă. Nu numai că erau scutiți de muncă, dar mai primeau și mâncare și sake, pe neașteptate. Mai mult, supraveghetorul Însuși se relaxa cu ei. — Acest domn are simțul umorului, nu? Când sake-ul Începu să-și facă efectul, se apucară să spună glume. Maiștrii, Însă, continuau să-l privească pe Tokichiro cu răceală. — Hm! Face pe deșteptul, dar e clar unde bate. Iar acest lucru Îi făcea să fie și mai ostili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
spună glume. Maiștrii, Însă, continuau să-l privească pe Tokichiro cu răceală. — Hm! Face pe deșteptul, dar e clar unde bate. Iar acest lucru Îi făcea să fie și mai ostili. Cu o expresie care condamnă ideea de a bea sake la locul de muncă, nu se atingeau de cești. — Maiștri! Ce-i cu voi? se ridică Tokichiro, cu ceașca În mână, așezându-se sub privirile lor opace. N-ați băut nici o picătură. Poate vă gândiți că maiștrii au răspunderi, cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Maistrul primi ceașca cu ambele mâini și făcu o plecăciune din tot sufletul. Dar nu bău. — Ascultați! Toată lumea! strigă el, sărind dintr-o dată În picioare și ridicând ceașca sus. Vom face Întocmai cum spune Domnul Kinoshita. După un rând de sake, ne Întoarcem la lucru. Ar trebui să ne fie rușine și e o minune că nu ne-a pedepsit cerul. Zadarnic m-am Îndopat cu orez până acum, dar, de azi Încolo, voi Încerca să mă revanșez. Voi Încerca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Voi Încerca să fiu de real folos. M-am hotărât. Voi ce ziceți? De cum termină, ceilalți se ridicară dintr-o dată. — Să mergem! Vom reuși! strigară cu toții. — O, vă mulțumesc! ridică și Tokichiro ceașca. Ei bine, voi pune la păstrare acest sake timp de trei zile. Când terminăm lucrul, Îl vom bea după pofta inimii! De asemenea, nu știu câți bani v-a promis Yamabuchi Ukon că vă dă, dar, după ce sfârșim treaba, vă voi răsplăti atât cât voi putea. — N-avem nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Înserării. În nișele de pe coridoare erau aprinse lampioane, Întinzându-se cât vedeai cu ochii. Femei atât de frumoase Încât ar fi putut să fie luate drept doamne de la curte treceau pe-alături, ținând În brațe koto sau ducând ploști cu sake. — Cine-i acolo, În grădină? ridică Imagawa Yoshimoto un evantai de forma unei frunze de ginkgo În dreptul chipului său cam Înroșit. Trecuse peste podul roșu În formă de semilună al grădinii. Până și pajii care-l Însoțeau purtau săbii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
am Înțeles, Ujizane? — Da. — De ce arăți așa de nemulțumit? — Nu-s nemulțumit de nimic. — Ei, atunci, pleacă de-aici. Nu sunt vremuri În care să creștem păsări. — Bine, dar... Ce voiai să spui? — Sunt cumva vremuri În care să bem sake cu fetele din Kyoto și să dansăm toată după-amiaza, bătând toba? Mai ține-ți gura, știe-tot! — Dar ai... — Liniște! Îl Întrerupse Yoshimoto, aruncând În el cu evantaiul. În loc să-ți critici tatăl, ai face bine să-ți cunoști locul. Cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și Îl servi Într-o ceașcă de lut nesmălțuită. Nobunaga goli ceașca, bătu sonor din palme și rosti rugăciunea către zei. Oamenii săi Își plecară capetele, rugându-se cu ochii Închiși, pentru ca inimile să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să se odihnească. Un aghiotant ieși să transmită ordinele. În cort, generalii, pajii și bucătarii mergeau care-ncotro, dar atmosfera era calmă. Din când În când, reprezentanți ai altarelor locului, ai templelor și ai satelor din vecinătate veneau să aducă sake și delicatese specifice. Yoshimoto Îi studie de la distanță și hotărî: — Îi vom răsplăti la Întoarcerea din capitală. După ce localnicii plecară, Yoshimoto comandă sake și se făcu comod pe blana de leopard. Comandanții din afara perdelelor se prezentară pe rând, felicitându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
când În când, reprezentanți ai altarelor locului, ai templelor și ai satelor din vecinătate veneau să aducă sake și delicatese specifice. Yoshimoto Îi studie de la distanță și hotărî: — Îi vom răsplăti la Întoarcerea din capitală. După ce localnicii plecară, Yoshimoto comandă sake și se făcu comod pe blana de leopard. Comandanții din afara perdelelor se prezentară pe rând, felicitându-l pentru victoria de la Narumi, care urmase capturării fortărețelor Marune și Washizu. — Probabil toți sunteți nemulțumiți de slaba rezistență pe care am Întâmpinat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pentru victoria de la Narumi, care urmase capturării fortărețelor Marune și Washizu. — Probabil toți sunteți nemulțumiți de slaba rezistență pe care am Întâmpinat-o până acum, spuse Yoshimoto cu o expresie jucăușă, În timp ce le oferea tuturor ajutoarelor și vasalilor cești de sake. Devenea din ce În ce mai expansiv. — Puterea Domniei Voastre ne-a adus În această situație fericită. Dar, cum spunea Domnia Voastră, dacă mai continuăm așa, fără un inamic cu care să luptăm, soldații se vor plânge că toată disciplina și instrucția au fost degeaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de luptă. Fiecare dintre voi va avea partea lui de glorie. — Ei bine, atunci Domnia Voastră va putea rămâne la Kiyosu două-trei zile ca să adimire luna, și să savureze distracțiile. La un moment dat, soarele dispăru În nori dar, cu atâta sake, nimeni nu observă că se Întunecase. În timp ce o rafală de vânt ridica marginea cortului, Începu să plouă cu stropi mari, iar, În depărtare, bubuiau tunete intermitente. Însă Yoshimoto și generalii lui stăteau de vorbă și râdeau, discutând cine avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dintre aceste produse locale din Owari va bucura ochiul unei persoane din capitală. Și, Întinzându-i lui Yoshiteru o listă de daruri, dădu să se retragă. — Poate Îmi faci cinstea de a rămâne la cină, Îl invită Yoshiteru. Se servi sake. Sala de banchet avea vedere spre o grădină elegantă. În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent În ce companie și În ce situație se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent În ce companie și În ce situație se afla. Se comportă fără rezerve când fură aduse respectuos ploștile cu sake și când se servi masa, În maniera pedant tradițională. Yoshiteru Își privi oaspetele ca și cum pofta lui de mâncare ar fi fost cea mai mare minunțătie. Deși sătul de lux și formalisme, considera o chestiune de mândrie ca fiecare fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
totală a oricăror decorațiuni dădea un aer proaspăt camerei. Rogojini de papură Împletite În eclise fuseseră Întinse pe jos. În fundul camerei fusese Înălțat un altar zeilor creațiunii, Izanagi și Izanami, În fața căruia fuseseră puse drept ofrande plăcinte de orez și sake, o lumânare și o ramură de copac sfânt. Așezându-se acolo, Tokichiro simți că Înțepenea. „Din astă noapte Începând...“ Ceremonia avea să-l lege de responsabilitățile unui soț, de o viață nouă și de soarta socrilor lui. Toate acestea Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ținute de un băiețel și de o fetiță. — Fie această relație fericită și de veșnică durată. Fie să vă fiți credincioși timp de o sută de mii de toamne, le spuse bătrâna mirelui și miresei. Tokichiro ridică ceașca, primi puțin sake și bău. Servitoarea se Întoarse spre Nene. La rândul ei, mireasa depuse jurământul, luând o Înghițitură din ceașcă. Tokichiro simțea un val de sânge năvălindu-i În cap și un bubuit În piept, dar Nene arăta remarcabil de calmă. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
copleșiți. Dar mirele, entuziasmat, Îi primi cu bucurie. — Cum? Și voi? exclamă el, salutând oameni pe care nu-i mai văzuse de mult timp, după care Îi spuse soției sale Îmbrăcate În alb: Nene, repede, adu ceva de mâncare. Și sake. Mult sake. — Imediat. Nene părea să se fi așteptat la acea vizită. Ca soție a lui Tokichiro, știa că n-ar fi trebuit să se mire de asemenea lucruri. Accepta situația fără să se plângă. Își scoase kimonoul alb ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mirele, entuziasmat, Îi primi cu bucurie. — Cum? Și voi? exclamă el, salutând oameni pe care nu-i mai văzuse de mult timp, după care Îi spuse soției sale Îmbrăcate În alb: Nene, repede, adu ceva de mâncare. Și sake. Mult sake. — Imediat. Nene părea să se fi așteptat la acea vizită. Ca soție a lui Tokichiro, știa că n-ar fi trebuit să se mire de asemenea lucruri. Accepta situația fără să se plângă. Își scoase kimonoul alb ca zăpada și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
făcură loc prin zarva și confuzia mulțimii. Când Mataemon auzise că nepoftiții Îl aveau În frunte pe Inuchiyo, se alarmase. Dar când văzu cum Inuchiyo și Tokichiro râdeau și vorbeau, se liniști. — Nene! Nene! strigă Mataemon. Dacă nu e destul sake, trimite pe cineva să mai cumpere. Oamenii ăștia trebuie să bea pe săturate. Apoi, către soția lui: — Okoi! Okoi! Ce faci, stai degeaba? Sake-ul a aici, dar nimeni nu are cești. Chiar dacă nu e un mare ospăț, adu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]