1,165 matches
-
complezență celor cu munca la hârțoage, mai atrăgând atenția celor doi tehnicieni ce Încă nu plecaseră pe teren să aducă producție mare cât se poate de repede deoarece luna era pe sfârșite... De data aceasta tranversară piața cu mai puține salutări fară strângeri de mână, un salutar semn: Șeful Șantierului era Întradevăr grăbit. Ajungând În dreptul restaurantului „Nord Hotel”, nepotul lui Scaraoțchi privi câteva momente vorbind pentru sine Însuși. „Mă cam Înțeapă puțin stomacul...Sunt sigur, o mică tărie ar fi bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Aici află lume multă, agitație nervoasă În care Tony Pavone era nevoit să discute cu doi-trei oameni odată. Înaintă făcându-și loc printre ce-i prezenți Îmbrâncidu-i fără scuzele cuvenite, Întinzând mâna omului care de fapt era ținta venirii lui. „Salutare, salutare... Bunul meu amic, ocupat ca de obicei...! Chiar, nu te bucură prezența mea...?” Contrariați, beneficiarii, amuțiră cu privirile ațintite asupra intrusului. Acesta luă un scaun fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
află lume multă, agitație nervoasă În care Tony Pavone era nevoit să discute cu doi-trei oameni odată. Înaintă făcându-și loc printre ce-i prezenți Îmbrâncidu-i fără scuzele cuvenite, Întinzând mâna omului care de fapt era ținta venirii lui. „Salutare, salutare... Bunul meu amic, ocupat ca de obicei...! Chiar, nu te bucură prezența mea...?” Contrariați, beneficiarii, amuțiră cu privirile ațintite asupra intrusului. Acesta luă un scaun fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timpul să opțină mai mult,fără efort. Hotărât, Într’o frumoasă dimineață de vară, Îți făcu din nou apariția În curtea șantierului, salutând, schimbând banale cuvinte cu unii lucrători, după care Mingoti intră În biroul lui Tony Pavone, exclamând sentențios. „Salutare, bunul meu amic,salutare. Nu te bucuri de revederea bunului tău prieten..? Se adresă celor prezenți. Nu vă face-ți griji, am să-i comunic repede unele informații după care vi-l trimet Înapoi. Te rog prietene, vino afară...!” Obrăznicia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult,fără efort. Hotărât, Într’o frumoasă dimineață de vară, Îți făcu din nou apariția În curtea șantierului, salutând, schimbând banale cuvinte cu unii lucrători, după care Mingoti intră În biroul lui Tony Pavone, exclamând sentențios. „Salutare, bunul meu amic,salutare. Nu te bucuri de revederea bunului tău prieten..? Se adresă celor prezenți. Nu vă face-ți griji, am să-i comunic repede unele informații după care vi-l trimet Înapoi. Te rog prietene, vino afară...!” Obrăznicia acestui individ Întrecea limita
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel mai serios, refuzul tău te va costa mult mai mult. Salutare...” Tony Pavone era sigur. Din lipsă de bani Mingoti mințise. Nu putea crede o asemenea acuzare...! Acel ofițer superior al miliției să poată Înota În mocirlă, În cârdășie cu acest ganster ce Îl Întrecuse chiar și pe diavol În combinații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Murfatlar cu o sete teribilă, nu-i aducea nimic concret decât numai promisiuni mincinoase. După ieșirea din penetenciar, Îi telefonă și acesta veni la Întâlnire flămând și cu aceiași sete de cămilă a deșertului, desigur tot cu buzunarele goale, zicând. „Salutare mă băiatule ști-i, n-am uitat ce m-ai rugat Însă, ai Încredere cât de curând...!” Tony Pavone era necăjit, banii erau pe terminate iar Emil Gârleanu, ginerele fratelui Dictatorului Nicolae Ceaușescu se ospăta pe banii altuia și aproape de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și-atâta tot. Tinerețe, ce vreți? Ce simplu, îmi spusei. Dacă nu s-ar fi desființat judecătoria, gândii... Cine știe? Omul din fața mea râdea, era vesel. Deodată îmi strânse mâna: - Tocmai uitasem, bătu-m-ar Dumnezeu să mă bată! - aveți salutări „respectuoase”, nu știa cum să spună, de la Lung „dacă nu l-ați uitat”, îmi zicea. - Cum să-l uit? Spuneți-i că-i ultimul pe care pot să-l uit... Mă gândesc foarte des la dumneavoastră, toți. Ne ridicarăm. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cap pentru a doua oară (întâietăți de provincie), fără să știe că intrasem pentru prima dată într-un restaurant de clasa I. Tatăl Anei. Era încă tânăr, cu toate firele albe ce-i sticleau la tâmple. Îmi transmisese, când venise, „salutări de la toți ai casei, în special de la Ana”. De ce “în special”? După amiază făcu cumpărături în oraș, noaptea dormi la mine, și a doua zi dimineața la orele 8, îl condusei la gară. Când trenul se urni, ne rostirăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în minte ca-ntr-un gol... Ce mai fac ai dumitale? întrebai ca în depărtări. - Bine, ce să facă? Și-mi povesti de fiecare în parte, iar la urmă, aducându-și aminte ca de cava uitat de mult, preciză: Aveți salutări de la toți, în special de la Ana care mi-a spus că vă așteaptă de Crăciun. - De Crăciun nu pot, dar la vară, da. Învățătorul continua să reașeze, împingând cu degetele lui subțiri, florile din vaza Gallé, uitându-se pierdut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în timp ce el - pământul adică - rămâne veșnic același, dătător de viață în fiecare primăvară. Răspunsei profesorului în chiar seara acelei zile, iar dimineața pusei scrisoare la cutia de poștă din colțul bulevardului. În finalul celor patru pagini, îl rugam să transmită salutări și lui Lung: sentimentul meu nu era unul de bucurie cum s-ar fi putut înțelege din cele trei rânduri pe care le scrisesem în încheiere, ci unul de solidaritate... Luminat de vestea primită o adusei la cunoștință domnului Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am îmbătrânit prea mult, se vede... Îmi vorbi apoi despre ale vieții câte erau, despre scrisorile, tot mai rare, de la nepoată, care nu uita să o roage mereu să-mi transmită salutări. - Cine-a fost Marga Popescu?, gândeam. Dar Ana? Acum câteva luni, o scrisoare din partea ei mă anunțase că e foarte bolnavă, că a ieșit cu greu din iarnă. Doamna Pavel tăcu. Obosise. Continua să împletească făcând abstracție de prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a întins o ghiară spre butul de cal, pe când cu celelalte labe sta încurcat pe scară. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a luat cu brânca dreaptă și a strâns la piept carnea, și s-a învăluit cătră râpă săltând de două ori în sus cu dosul, ca și cum i-ar fi făcut un semn lui Culi și i-ar fi răspuns la salutare. Culi încremenise, cu pălăria în mână. Bată-l Dumnezeu de lotru! Închipuiește-ți tu ce i-a venit în minte unui ticălos de urs ca acesta! Când s-a ridicat din zăpadă și a prins cu brânca dreaptă la piept coapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Leon e coleg cu Kent, sărbătoritul. Iar aceasta e Dana, soția lui Leon. Dana era cam cu un cap mai înaltă decât Leon. Avea picioare lungi, un piept bogat, o cascadă de păr des, șuvițat, și piele strălucitoare, bronzată uniform. —Salutare, a spus. —Salutare, am răspuns. Precaut, Leon m-a întrebat: —E o petrecere nasoală, este? Hm... —Ești între prieteni, a spus Aidan. Spune lucrurilor pe nume. —În regulă. E oribilă. —Ooh, a oftat Dana și și-a ventilat decolteul. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu Kent, sărbătoritul. Iar aceasta e Dana, soția lui Leon. Dana era cam cu un cap mai înaltă decât Leon. Avea picioare lungi, un piept bogat, o cascadă de păr des, șuvițat, și piele strălucitoare, bronzată uniform. —Salutare, a spus. —Salutare, am răspuns. Precaut, Leon m-a întrebat: —E o petrecere nasoală, este? Hm... —Ești între prieteni, a spus Aidan. Spune lucrurilor pe nume. —În regulă. E oribilă. —Ooh, a oftat Dana și și-a ventilat decolteul. Hai să circulăm, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe la șapte. Sala avea să fie deschisă publicului de la ora nouă și trebuia să amenajăm un mini-magazin Candy Grrrl până atunci. La puțin după șapte și jumătate a sosit Brooke; era în zonă de miercuri, stătuse în casa părinților ei. —Salutare, fetelor! a zis. Cu ce vă pot ajuta? Culmea, chiar vorbea serios. După câteva clipe era cocoțată pe o scară, atârnând de tavan cortinele de 1,80 pe 3 metri. Apoi s-a prins cum să montăm la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
genți de plajă cadou, nenumărate truse cu mostre, plus fiecare articol de machiaj din stoc, pentru ședințele de schimbare de look ale lui Candace. Tocmai pusesem ultimul luciu de buze la locul lui pe măsuță când a apărut și Lauryn. —Salutare, a zis, mișcându-și ochii de broască de colo-colo în căutarea febrilă a ceva ce putea critica. Dezamăgită, n-a găsit nimic nelalocul lui, așa că și-a întors atenția spre mulțimi, studiindu-le ca un vânător hămesit. —Eu o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scenă stânjenitoare de genul „De unde ne cunoaștem, Anna?“ „Nu știu, Mackenzie, de unde ne cunoaștem de fapt?“ Candace - îmbrăcată într-un negru discret - a crezut că femeile Edison și Mackenzie erau alaiul care o aștepta pentru schimbările de look. —Ei bine, salutare, aproape că a zâmbit. Ar fi mai bine să începem. A ales-o pe cea care era vădit persoana cea mai importantă și i-a întins mâna. —Candace Biggly. —Martha Edison. —Ei bine, Martha, vrei, te rog, să iei loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcut stânga împrejur; banii erau deja ai mei. Mai degrabă mi-aș fi tăiat mâna decât să dau acel telefon. Dar, cât timp nu-i ceream scuze lui Angelo, rușinea avea să mă urmărească pretutindeni. —Angelo, sunt Anna, sora lui... —Salutare, micuțo, cum o mai duci? Îmi pare rău. — Stai calm. Nu, Angelo, îmi pare așa de rău; m-am purtat îngrozitor cu tine. Mi-e atât de rușine, îmi vine să intru în pământ. Hei, suferiseși un șoc, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oraș, care se chema, cred, Uarzazat, mi s-a adus la cunoștință că seniorul era la vânătoare de lei în munții din jur și că dăduse instrucțiuni ca să merg să-l întâlnesc. I-am sărutat mâna și i-am transmis salutările unchiului meu. Mi-a pus la dispoziție o locuință unde mă puteam odihni până la înapoierea sa. S-a întors înainte de căderea nopții și m-a chemat la palatul său. M-am înfățișat, i-am sărutat iarăși mâna, i-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
staruri sau simpli figuranți, costă o grămadă de bani. Salvările acestui oraș sunt dotate cu aparate de taxat. Cam așa arată locul cu care am de-a face. Simt cum o altă durere își croiește drum spre găvanele ochilor mei. Salutare și bun venit. Îmi beau whiskyul scutit de accize din paharul pentru periuța de dinți și sunt atent să văd dacă mai aud zgomote. Diminețile sunt cele mai rele. Dimineața asta e încă și mai rea. Am auzit fugile interpretate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul amorțit, gemând, neliniștit, neajutorat. Am rămas nemișcat M-am așezat Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai întors? Tipul ăsta se va căsători peste o lună sau cam așa ceva. A agățat o micuță drăgălașă pe care o cheamă lady Diana. După cam arată, se pare că nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coborând niște trepte de lemn. Ușa s-a deschis. L-am văzut pe Ossie în vestă și cu o îmbrăcăminte neprotocolară. Am văzut-o pe Martina la capătul coridorului, cu un șorț pe ea, și cu niște farfurii în mână. — Salutare, am croncănit. Ce e, mă, ai făcut ochi? A făcut un pas înainte. — E târziu, a spus Ossie. Din spatele umărului său se ivi fața curioasă a Martinei. — Du-te acasă, John, spuse Ossie. Du-te acasă. Ușa se închise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e plină de baricade și drapele. Nu se vorbește decât despre regalitate și scandaluri. E sezonul în care sunt omorâte și curvele. Curvele au pătruns de curând în cartierul meu. Nu știu cine sau ce le-a adus aici, dar iată-le: salutare, fetelor, și bun venit. Stau una câte una, câte două sau câte trei. Sunt mereu neliniștite. Băieții vin cu mașinile. Le vezi pe fetele astea vârâte pe geamurile deschise ale portierelor. Fetele sunt de-ale casei, dar clienții sunt străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]