921 matches
-
către puterea deplină era deschisă. Senatul hotărăște să îl proclame împărat, îndeplinind visul lui Napoleon de a fi moștenitor al gloriei lui Carol cel Mare, stăpânul întregului Occident. La 2 decembrie, în palatul Saint Cloud, ale cărui geamuri tremurau din cauza salvelor de tun trase de garnizoana Parisului, Napoleon se încoronează împărat: Pentru gloria și fericirea Republicii, Senatul proclamă de îndată pe Napoleon ca împărat al francezilor. Republica a murit, trăiască împăratul! Perioada primului imperiu, cum este numită domnia lui Napoleon, a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Pakistan pe 1 august, pentru a discuta cu președintele Yahya Khan despre rolul acestuia de mediator între America și China 1332. A doua zi, Ceaușescu îl întîmpină pe Nixon în România cu o gardă de onoare și cu 21 de salve de artilerie 1333. La aeroport, ambii vorbitori s-au adresat sutelor de mii de oameni adunați. Nixon reliefă faptul că era prima vizită de stat a unui președinte american într-o țară socialistă. Aminti doar în treacăt de China, Europa de Est
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
comuniștii părea Albania. Deci Albania trebuie să intre pe mîini bune. El vine la mine și-mi zice: "Noi ne gîndim să trimitem o navă de luptă și vreo două distrugătoare în apropierea unui port din Adriatica, ca să tragem cîteva salve". Eu i-am răspuns: "Bine, dar aceasta nu mai e o luptă politică, ci una activă. Care-i linia de demarcație?""Păi, zise el, dacă proiectilele aterizează în apă, atunci e o luptă politică; dacă aterizează pe teritoriul țării, e
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lui Rakovski. Kun a trecut la contraofensivă, masând șase divizii de-a lungul Tisei, în vreme ce românii aveau acolo doar două. Armata română se retrage tactic timp de trei zile, după care contratatacă, strivind diviziile lui Kun și intrând în Budapesta. Salva, astfel, Ungaria de la a deveni Republică Sovietică. Rakovski a mai încercat o ultimă ofensivă în ajutorul Ungariei roșii, la 20 iulie 1919, dând încă un ultimatum de 48 de ore pentru evacuarea Basarabiei, cu predarea conducătorilor din Sfatul Țării spre
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
una dintre cele mișcătoare din poezia noastră) se alătura efectiv eminescienei Mortua est. Și încă ceva: în filigran se citește (întoarsă pe dos) grațioasa prezență a Sburătorului. Nu copila imploră venirea acestuia, ci dimpotrivă: "Tu ești singura / care mă poți / salva / dar atenție! / rolurile sunt inversate, / căznește-te să mă ridici în brațe și, ca o libelulă, / dă din picioare, / să te ridici ca mine deasupra orașului!" Alteori, trubadur medieval și imnograf zbuciumat, poetul peregrinează într-o geografie deschisă; canțonele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
printre turnuri și case... / Dar Gabriela Șerban nu știa / că cerul anume din goarnele sale sunase / singura mea întâlnire cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer. "Un cer nebun de lumină tresare din noaptea / definitivei tăceri, ca o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
opoziție față de Rusia care, propovăduind pan slavismul, tindea să șteargă de pe fața pământului românismul. Succesul a avut și cauze externe, fiind posibil datorită Occidentului, interesat să conserve existența unui spațiu latin care rupea legătura directă a Sankt Petersburgului cu popoarele salve din Balcani. Raportându-se la teritoriul românesc, atât Occidentul, cât și Rusia nu au luat în calcul decât propriile interese geostrategice, umflate de egoism și orgolii, aflate în contradicție cu privire la chestiunea strâmtorilor (Bosfor și Dardanele). Alegerea noastră a fost una
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ușor de apărat unde au creat orașe comerciale puternice (Ragusa). Confruntați cu riscul decimării, localnicii s-au repliat în regiuni inaccesibile năvălitorilor. Autohtonii au mai avut și varianta deplasării spre zone periferice în raport cu nucleele teritoriale în jurul cărora se coagulaseră statele salve. De exemplu, politica de oprimare, după care s-au ghidat cnezatele sârbești, i-a forțat pe albanezi și aromâni să migreze spre miazăzi. Destinul greu împărtășit în comun a făcut ca aceste comunități să rămână strâns legate până la convertirea albanezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură omul contemporan este strivit de proliferarea obiectelor și a divertismentelor? În timp ce împotriva culturii comerciale sunt trase noi salve de tun, în timp ce „spărgătorii de publicitate” sunt ridicați la rangul de eroi, nu este, poate, inutil să reanalizăm Penia, încercând să reperăm mai de aproape contururile „blestemului abundenței”. Despre decepțietc "Despre decepție" În cursul fazei II, cei mai atenți observatori
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o cheie la Întâmplare din spatele tejghelei recepției pustii), cu apa din țevile sparte șiroind pe scări În jos. Scoseseră salteaua plină de funingine de la petrolul incendiat, ca să doarmă toată noaptea, epuizați, În fața panoramei sondelor În flăcări și În bubuiturile ultimelor salve de tun. Acum pricep, În fine, insistase Olvido (stătea la fereastră Îmbrăcată Într-o cămașă a lui Faulques, cu un aparat de fotografiat În mâini, și privea orașul), și mi-a luat timp, sărutări, priviri ca să aflu. Să te privesc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o a doua - a episcopului Caloiannes din Mantova, derivată din biserica din Sclavonia (Dalmația); și a treia - a episcopului Garattus din Concorezzo, provenită din Bulgaria. Sub Nazarie, urmașul lui Garattus, biserica din Concorezzo a profesat pseudodualismul bogomil În conformitate cu Interrogatio Johannis. Salvo Burci din Piacenza, a cărui scriere Supra stella (sic) a fost Începută pe 6 mai 12354, face deosebirea Între albanenses (radicali), concorricii (moderații) și o a treia categorie, qui Calojani et etiam Francigenae nuncupantur („cei numiți ai episcopului Caloiannes sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ioan Botezătorul era trimisul Diavolului. Recunoaștem aici credința reformată a lui Desiderius, care Învinge În lupta cu fantaziasmul lui Nazarie și se apropie foarte mult de doctrina ortodoxă. Nu se găsește nici un element cu totul nou În rezumatul pe care Salvo Burci Îl face credințelor celor din Concorezzo 14. Și el cunoaște povestea Spiritului cel cu patru fețe și mai adaugă că Lucifer, Spiritul și un al treilea partener - Trinitatea malignă - au Învrăjbit elementele. Această inovație derivă probabil dintr-o Încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a salva sufletele Îngerești. Veșmintele, coroanele și tronurile de slavă Își așteaptă În cer posesorii de odinioară. La Încheierea numeroaselor transmigrații dintr-un trup În altul, un suflet care se căiește sincer poate să Își recapete corpul și spiritul celest. Salvo Burci este ceva mai precis și are cunoștință de o tradiție ușor diferită: cei doi creatori coeterni au fiecare o Trinitate și o lume proprie (habent ambo trinitatem et unusquisque habet suam creationem)18. Fiul Domnului Întunericului a urcat pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cathar a cărui teză este discutată de Durand - probabil Bartholomeus din Carcassonne - afirmă: „Ioan a spus În Evanghelie: prin el s-au făcut toate lucrurile și fără el s-a făcut nihil”72, adică lumea vizibilă. Ceva mai tîrziu (1235), Salvo Burci le atribuia aceeași interpretare „albanezilor”73. Jacques Authié, fiul lui Pierre, „era cultivat, iar depozițiile martorilor ni-l arată cufundat În cărți sau «predicînd ca un Înger»”74. Pierre Maury de Montaillou auzise de la el aceeași versiune a mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult patos tragic și deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl așteaptă: "De când te aștept, mult iubite, acum sunt o babă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Como la necesidad de desmitificar un racionalismo que sólo nos ha traído lamiseria y los totalitarismos.Como también la imbecilidad de los que creen en el progreso y en el avance de la civilización. "Todo se puede sofocar en el hombre, salvo la necesidad del Absoluto, que sobrevivirá a la destrucción de los templos, así como también a la desaparición de la religión sobre la tierra." Palabras de un filósofo cuya lucidez era producto de sus perplejidades y de șu tormento. Tengo la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a asista la acest moment incredibil: graiul, limbajul omului ieșind din ciocul unei păsări (din gura unei creaturi care zboară și clocește ouă). Cei mai mulți dintre ei nu au avut decât dreptul la o păsărească vagă și de neînțeles, la o salvă bruscă de foneme revărsate, adesea, chiar în clipa când se întorceau ei cu spatele, pentru că papagalul ura să vorbească atunci când era privit. Dintre toate expresiile care i-au permis să cucerească simpatia sinceră a publicului, preferata lui era, incontestabil, " Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vedere etic, însă din perspectiva legislației în vigoare, în orice stat al lumii s-ar putea supune riscurilor unui litigiu. O scrupuloasă informare a pacientului e necesară și în cazul transplanturilor, mai ales atunci când acestea nu sunt de natură a salva însăși viața pacientului, întrucât există și posibilitatea obținerii unor rezultate nefavorabile. Astfel, recent, în Franța, o persoană căreia îi fusese transplantată mâna dreaptă a solicitat ca aceasta să-i fie amputată întrucât nu se simțea confortabil cu ea, nu-i
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Stea de pradă devine vocea celor mai profunde țipete ale poetei, în fața disperării, a singurătății, a pierderii de sine. Cuprins totul de o Apocalipsă generală, bacoviană, iubirea însăși se pierde în acest haos al pierderii de sine, abia mai putând salva ultimele resturi: "Tu treci prin ceață/ Și eu știu că treci,/ Și e destul ca norii/ Să nu-mi pară reci/ Sicrie fără sațiu/ Umflându-se să-ncapă/ Întreaga omenire/ În pulberea de apă,/ inconsistent și acru/ Dospindu-se-n
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Într-adevăr rău poate fi tolerat. Mai mult, tot rațiunea este cea care ne atrage atenția și asupra faptului că marile civilizații au devenit vulnerabile În momentul când au devenit tolerante, ca atare tocmai intoleranța pare să le fi putut salva (De pildă, prăbușirea marilor imperii susține, mai mult sau mai puțin, acest punct de vedere.Ă Peripatethice să-și domine dimensiunea sa naturală, creându-și propria sa lume, a culturii și civilizației, În care poate - și trebuie! - să se manifeste
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
proletară”. Același lucru era valabil și pentru tov. Simion Diaconu, numai că, în caz de „nereușire”, urma a fi repartizat la arma Marină, pe crucișătorul „Mărășești”, după cum ne indică documentul. Deoarece în acea perioadă începuse complexul șantier al arterei feroviare Salva - Vișeu (numit în epocă Șantierul Național „Vasile Luca”, după numele inspiratorului, probabil), neapărat era nevoie și de doi activiști comuniști vasluieni ce vor fi dat mai mult cu gura pe acolo decât cu lopata sau târnăcopul, așa că pentru această „grea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
m-a ținut pe verticală...”, instaurând în suflet o strictă ordine morală... „Coardele vibrează vocea sfântă...” (rmbra Paradisului), „îmi sună voci de clavecin” (Muzică), „robit mă sună cornul în departe...” (Erezie) - glăsuiește, ades, poetul... Dacă uneori, „trist mă țin prin salvele luminii / flux/reflux sorbindu-mă strein...” (Lauda crinilor), „inocentul trup / serafic trece-n umbră prin cetate...” (Altfel de toamnă), și atunci... „raza din condei și smirna aprinde / cearcănul lunii” (Iarbă), iar „rana suferindă / ninge o colindă...” (O rătăcire de argint
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și în repaus complet. Mecanismul tonigen este reprezentat de reflexul medular de întindere (miotatic), înfluențat de centrii supramedulari (trunchiul cerebral, nucleii bazali, formațiunea reticulată, cerebelul, cortexul frontal). Fusurile neuromusculare sunt supuse permanent unei tracțiuni ușoare, și ca urmare descarcă continuu salve de impulsuri cu frecvență variabilă, care creează la nivelul motoneuronilor medulari o anumită presiune de depolarizare. Contracția unităților motorii este declanșată de atingerea unui nivel critic a frecvenței impulsurilor provenite de la fusurile neuromusculare. Troficitatea datorată acestei tensiuni slabe și permanente
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse de Ovidiu, inclusiv al jurămintelor, este următorul: Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert traduce: "... je demanderai que pour toi ta mère reste sauve et César reste sauf". Aceasta este unica interpretare posibilă în cazul unei formulări univoce. Dar dacă se ține cont de echivocitatea expresiei ovidiene în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse de Ovidiu, inclusiv al jurămintelor, este următorul: Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert traduce: "... je demanderai que pour toi ta mère reste sauve et César reste sauf". Aceasta este unica interpretare posibilă în cazul unei formulări univoce. Dar dacă se ține cont de echivocitatea expresiei ovidiene în anumite cazuri
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]