641 matches
-
erau scrise foarte atent cu ajutorul unei bucăți ascuțite3de os sau cu un stylus metalic. În partea introductivă a lucrării citate mai sus se află o prezentare interesantă a caracteristicilor acestor manuscrise; am vorbit deja despre asemănarea dintre sistemul de vocalizare samaritean și cel babilonian, descoperit în manuscrisele Bibliei ebraice. În catalogul lui Robertson se spune că la început se făcea un simplu semn deasupra unei litere, pentru a atrage atenția asupra ei, de aici dezvoltându-se ulterior întregul sistem de vocalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
deasupra unei litere, pentru a atrage atenția asupra ei, de aici dezvoltându-se ulterior întregul sistem de vocalizare. O cercetare mai atentă a textelor presamaritene descoperite în pustiul Iudeii conduce la o mai bună înțelegere a diferitelor componente ale textului samaritean. În ultimul timp, cercetătorii au fost de părere că acest text presupune două niveluri, a căror specificitate a putut fi înțeleasă abia odată cu descoperirea manuscriselor de la Qumran; se poate distinge așadar un substrat presamaritean și unul samaritean, cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
componente ale textului samaritean. În ultimul timp, cercetătorii au fost de părere că acest text presupune două niveluri, a căror specificitate a putut fi înțeleasă abia odată cu descoperirea manuscriselor de la Qumran; se poate distinge așadar un substrat presamaritean și unul samaritean, cel din urmă fiind destul de slab reprezentat, îndepărtarea lui ajutându-ne să deosebim mai clar textul presamaritean, pe care se bazează textul samaritean. Criteriile prin care devine posibilă separarea acestor două straturi sunt, pe de o parte, trăsăturile textelor presamaritene
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi înțeleasă abia odată cu descoperirea manuscriselor de la Qumran; se poate distinge așadar un substrat presamaritean și unul samaritean, cel din urmă fiind destul de slab reprezentat, îndepărtarea lui ajutându-ne să deosebim mai clar textul presamaritean, pe care se bazează textul samaritean. Criteriile prin care devine posibilă separarea acestor două straturi sunt, pe de o parte, trăsăturile textelor presamaritene cu ajutorul cărora putem deosebi primul strat, iar pe de altă parte, caracteristicile religiei, literaturii și limbii samaritenilor, cu ajutorul cărora putem deosebi cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
presamaritean, pe care se bazează textul samaritean. Criteriile prin care devine posibilă separarea acestor două straturi sunt, pe de o parte, trăsăturile textelor presamaritene cu ajutorul cărora putem deosebi primul strat, iar pe de altă parte, caracteristicile religiei, literaturii și limbii samaritenilor, cu ajutorul cărora putem deosebi cel de-al doilea strat al Torei lor1. În general, scribii textului Pentateuhului samaritean și ai textelor premasoretice se apropiau cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de o parte, trăsăturile textelor presamaritene cu ajutorul cărora putem deosebi primul strat, iar pe de altă parte, caracteristicile religiei, literaturii și limbii samaritenilor, cu ajutorul cărora putem deosebi cel de-al doilea strat al Torei lor1. În general, scribii textului Pentateuhului samaritean și ai textelor premasoretice se apropiau cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene, textul Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
putem deosebi cel de-al doilea strat al Torei lor1. În general, scribii textului Pentateuhului samaritean și ai textelor premasoretice se apropiau cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene, textul Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică sau se datorează metodelor diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după 1616, când Pietro della Valle a adus o copie a Pentateuhului samaritean în Europa, cercetătorii au și început discuțiile legate de valoarea textului. Întrucât bibliștii protestanți acceptaseră textul masoretic drept textus receptus al Vechiului Testament, nu au acordat prea mare atenție acestui text. Bibliștii romano-catolici, în căutare de noi argumente împotriva înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
masoretic. Abia în secolul XX textul a putut fi evaluat la justa lui valoare, de text premasoretic, independent de tradiția fariseică 1. Înainte de a ne apleca asupra câtorva texte samaritene, se impun câteva remarci. În primul rând, am spus că samaritenii erau un grup foarte conservator, iar atitudinea evreilor față de ei era ambiguă, într-o oarecare măsură; dincolo de exemplele din Mișna, există puține mărturii, în literatura contemporană (în special apocrifă și pseudoepigrafă), referitoare la un real antisamaritanism. Deși nu exista nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
foarte conservator, iar atitudinea evreilor față de ei era ambiguă, într-o oarecare măsură; dincolo de exemplele din Mișna, există puține mărturii, în literatura contemporană (în special apocrifă și pseudoepigrafă), referitoare la un real antisamaritanism. Deși nu exista nici un contact religios între samariteni și evrei, contactele obișnuite au continuat să aibă loc, mai ales la începutul erei creștine, când samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
există puține mărturii, în literatura contemporană (în special apocrifă și pseudoepigrafă), referitoare la un real antisamaritanism. Deși nu exista nici un contact religios între samariteni și evrei, contactele obișnuite au continuat să aibă loc, mai ales la începutul erei creștine, când samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
creștine, când samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii 1536-1537, care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii 1536-1537, care, în timpul sejurului său în Turcia, venind în contact cu câțiva samariteni locali, a cumpărat de la aceștia o copie a Pentateuhului lor, alături de alte câteva lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii 1536-1537, care, în timpul sejurului său în Turcia, venind în contact cu câțiva samariteni locali, a cumpărat de la aceștia o copie a Pentateuhului lor, alături de alte câteva lucrări în arabă, pe care le-a adus la Paris. Mai târziu, va publica lucrarea sa intitulată Linguarum duodecim characteribus differentium alphabetum introductio ac legendi modus (Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o copie a Pentateuhului lor, alături de alte câteva lucrări în arabă, pe care le-a adus la Paris. Mai târziu, va publica lucrarea sa intitulată Linguarum duodecim characteribus differentium alphabetum introductio ac legendi modus (Paris, 1538), în care prezintă alfabetul samaritean și caracteristicile sale, în comparație cu alfabetul pătrat adoptat de către Ezda. Într-o scrisoare adresată unui prieten, după o vizită la Nablus (1549), revine asupra problemei Pentateuhului pe care îl văzuse în sinagoga lor. Întors la Paris, îl reîntâlnește pe celebrul orientalist
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de către Ezda. Într-o scrisoare adresată unui prieten, după o vizită la Nablus (1549), revine asupra problemei Pentateuhului pe care îl văzuse în sinagoga lor. Întors la Paris, îl reîntâlnește pe celebrul orientalist Joseph Scaliger, căruia îi trezește interesul pentru samariteni. În lucrarea sa Opus de emendatione temporum (Paris 1583), Scaliger își exprimă dorința de a intra în posesia unui exemplar al Torei; deși nu și-a văzut visul împlinit, a reușit cel puțin să stârnească interesul ambasadorului Franței la Istanbul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a văzut visul împlinit, a reușit cel puțin să stârnească interesul ambasadorului Franței la Istanbul, Achille Harley de Sancy, spre studiile samaritene. Acesta l-a însărcinat pe pelerinul italian Pietro della Valle să obțină, în numele său, un manuscris al Pentateuhului samaritean, ceea ce acesta a și făcut, aducându-i din călătorie două copii ale Pentateuhului samaritean. Întorcându-se la Paris, de Sancy i-a înmânat manuscrisul unui orator, Jean Morin, care a publicat cel de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote de la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Istanbul, Achille Harley de Sancy, spre studiile samaritene. Acesta l-a însărcinat pe pelerinul italian Pietro della Valle să obțină, în numele său, un manuscris al Pentateuhului samaritean, ceea ce acesta a și făcut, aducându-i din călătorie două copii ale Pentateuhului samaritean. Întorcându-se la Paris, de Sancy i-a înmânat manuscrisul unui orator, Jean Morin, care a publicat cel de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote de la Paris (1632). Câțiva ani mai târziu, Bryan Walton a republicat același manuscris în Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote de la Paris (1632). Câțiva ani mai târziu, Bryan Walton a republicat același manuscris în Biblia Poliglotă de la Londra. Edmund Castellus a adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă cu 1900 de asemănări cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă prin compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
republicat același manuscris în Biblia Poliglotă de la Londra. Edmund Castellus a adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă cu 1900 de asemănări cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă prin compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a fost pregătită în anul 1815 de către Gesenius 2. Așadar, Biblia Poliglotă de la Paris (1645) a fost prima
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a fost pregătită în anul 1815 de către Gesenius 2. Așadar, Biblia Poliglotă de la Paris (1645) a fost prima ediție a Scripturii care a tipărit Pentateuhul samaritean, pe baza manuscrisului oferit de către Jean Morin 1. Astfel, acest text era readus la viață în Occident, după mai multe secole de somn datorat anatemei iudaice 2, Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1645) a fost prima ediție a Scripturii care a tipărit Pentateuhul samaritean, pe baza manuscrisului oferit de către Jean Morin 1. Astfel, acest text era readus la viață în Occident, după mai multe secole de somn datorat anatemei iudaice 2, Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție a Pentateuhului samaritean a fost îngrijită de către Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
baza manuscrisului oferit de către Jean Morin 1. Astfel, acest text era readus la viață în Occident, după mai multe secole de somn datorat anatemei iudaice 2, Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție a Pentateuhului samaritean a fost îngrijită de către Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție a Pentateuhului samaritean a fost îngrijită de către Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]