1,472 matches
-
cal care scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine să te am alături. Samuraiul zâmbi, rușinat parcă de lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și teama de călătorie. Zece zile mai târziu, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și se duse călare la castelul Stăpânului pentru că seniorul Shiraishi avea să le dea porunci tuturor celor aleși să fie soli. Din vale până la castel era cale de o zi și jumătate. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o câmpie întinsă. Se vedeau deja semnele primăverii. Câmpia era scăldată de un soare cald, în crânguri magnoliile erau presărate cu flori albe, iar pe câmpurile încă nearate copii se jucau împletind coronițe din flori de lotus. În fața acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată. Dincolo de câmpie, se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de trecători. Samuraiul și însoțitorul său, obișnuiți cu viața liniștită din vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură râul traversat în zbor de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarōzaemon și Nishi Kyūsuke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarōzaemon și Nishi Kyūsuke, erau toți ostași, ca și samuraiul. Se prezentară unul altuia, dar nici unul nu-și putea ascunde încordarea și neliniștea. În grădină mai erau șase scaune. Cum așteptau cu toții, curând se auzi zgomot de pași și un slujbaș aduse trei străini îmbrăcați neobișnuit. Fețele lor ascuțite le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezilor de niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fie cărat până la Tsukinoura de unde avea să pornească pe mare. După ce primiră astfel, una câte una, toate instrucțiunile, solilor li se oferi sake într-o încăpere alăturată. În timp ce se pregăteau cu toții să părăsească grădina interioară, seniorul Shiraishi i se adresă samuraiului și îi porunci acestuia să mai rămână. — Rokuemon, oricât de grea va fi însărcinarea asta, trebuie să o duci la bun sfârșit! Ai fost ales printre soli la propunerea mea și a seniorului Ishida. Mai e și chestiunea cu pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soli la propunerea mea și a seniorului Ishida. Mai e și chestiunea cu pământurile din Kurokawa. Dacă te vei întoarce cu datoria îndeplinită, Sfatul o să judece din nou situația ta. Dar să nu-i vorbești fățiș despre asta unchiului tău. Samuraiul primi cuvintele seniorului cu supunere. Copleșit de bunătatea seniorului Shiraishi, își dădu frâu liber pornirii de a-și sprijini palmele în pământ plecându-și capul în semn de mulțumire. Deodată, seniorul Shiraishi spuse un lucru curios: — În țara aceea străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apropierea castelului se înșiruiau conacele supușilor de rang înalt, în cartierele Ō, Minami, Sakana și Ara se găseau case înghesuite de negustori, iar templele erau răspândite peste tot. Yozō își împreună palmele rugându-se sârguincios la fiecare templu în parte. Samuraiul înțelegea bine ce era în sufletul lui. Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugându-se sârguincios la fiecare templu în parte. Samuraiul înțelegea bine ce era în sufletul lui. Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el, ca și pentru țăranii din aceste locuri, cel mai dureros lucru dintre toate era să trăiască departe de vale. Însă de fiecare dată samuraiul își aducea aminte de cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt de primăvară. Printre crăpăturile pământului ieșiseră ca niște sulițe firele de coada-calului și ici-colo mijiseră lujerii de brusture. Samuraiul știa că pe vapor o i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
departe de vale. Însă de fiecare dată samuraiul își aducea aminte de cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt de primăvară. Printre crăpăturile pământului ieșiseră ca niște sulițe firele de coada-calului și ici-colo mijiseră lujerii de brusture. Samuraiul știa că pe vapor o i se facă dor de fiecare colțișor din această vale în care trăise încă din copilărie. Vreme îndelungată de acum încolo n-avea să mai vadă aceste priveliști. Seara, cum stătea lângă cămin și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi zise: Tata pleacă într-o țară îndepărtată. Însă copilul nu înțelegea, căci era prea mic. — O să plec departe, departe și o să mă întorc cu daruri și pentru Kanzaburō și pentru tine, Gonshirō. Cum Gonshirō stătea așa pe genunchii lui, samuraiul începu o poveste pe care o auzise demult de la mama sa: — A fost o dată ca niciodată, zise samuraiul ca pentru sine legănându-și copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
departe, departe și o să mă întorc cu daruri și pentru Kanzaburō și pentru tine, Gonshirō. Cum Gonshirō stătea așa pe genunchii lui, samuraiul începu o poveste pe care o auzise demult de la mama sa: — A fost o dată ca niciodată, zise samuraiul ca pentru sine legănându-și copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in. Într-o primăvară, după ce s-au topit zăpezile, broaștele s-au luat la întrecere până în vârful muntelui. Gonshirō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in. Într-o primăvară, după ce s-au topit zăpezile, broaștele s-au luat la întrecere până în vârful muntelui. Gonshirō ațipi, dar cu toate acestea samuraiul spuse mai departe: — A fost o dată ca nici o dată. O broască dintr-un anume loc se hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspunse grămăticul supus. — De zece ani? Și crede că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se pregăteau să plece în bătălie. Cum samuraiul era capul familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se pregăteau să plece în bătălie. Cum samuraiul era capul familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casei fusese plină de zarvă încă din zori. Desagii stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și acum stătea lângă vatră. Sorbi trei înghițituri din vinul sfințit turnat de Riku și garnisit cu frunze de iarba sângelui și îi dădu cupa unchiului său. După ce trecu din mână în mână de la unchi la Riku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cupa unchiului său. După ce trecu din mână în mână de la unchi la Riku, de la Riku la fiul cel mare, Kanzaburō, cupa ajunse din nou la unchi, iar acesta o aruncă de pământ și o sparse. Așa era obiceiul în casa samuraiului în dimineața plecării la luptă. Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la unchi la Riku, de la Riku la fiul cel mare, Kanzaburō, cupa ajunse din nou la unchi, iar acesta o aruncă de pământ și o sparse. Așa era obiceiul în casa samuraiului în dimineața plecării la luptă. Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]