9,247 matches
-
le lăsăm să-și facă seama una câte una din cauza cretinilor de bărbați? Până una-alta, colega responsabilă cu SEXUL din Comisia Guvernamentală pentru Conservarea și Administrarea Rezervației de Bărbați și-a dat demisia și s-a internat într-un sanatoriu. Nici n-a putut fi numită altă persoană în locul ei, fiindcă toate cele care au primit propuneri au refuzat vehement. Observ că am început să vorbesc cam urât și nu-mi explic de ce. Vineri, 21 martie 127.008 Se duce
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
articol. L-am găsit pe Petre Lupu cu mintea limpede și cred că are mai mult bun simț decât mulți alții. În orice caz nu este un debil mintal. “ („Voința Banatului“, 6 octombrie 1935); dr. Mihail Albu, medic primar, directorul sanatoriului „Mihail Bravu” din Craiova: „Am plecat la Maglavit cu o idee preconcepută. Credeam că voi găsi un cretin ereditar sau unealta unei asociații de excrocherie religioasă[...] Nu mică mi-a fost surpriza să constat că el este foarte normal în afară de
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
și echipamente pentru tratament și cură de întreținere; dotări pentru cazinouri); turism (agenții și organizații naționale profesionale de turism; companii aeriene și societăți de transport; companii de rent-a-car; structuri turistice și agroturistice: hoteluri, cabane, pensiuni; complexe balneare, case de odihnă, sanatorii, firme de asigurări; edituri și distribuitori de publicații de specialitate). DUȘAN BAISKI Luna Pădurii l În perioada 15 martie-15 aprilie Pe lângă manifestările care au rolul de a conștientiza opinia publică asupra importanței pădurii pentru viața și sănătatea noastră, Luna Pădurii
Agenda2005-11-05-general4 () [Corola-journal/Journalistic/283479_a_284808]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > EA ȘI EL Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ea, douăzeci de ani și-un pic, El, internat ambulatoriu. Ea, îmbrăcată cât mai șic, El, ca ieșit din sanatoriu. Ea, îi ma scapă un pupic, El, moțăie într-un fotoliu. Ea, cu tainul pus în plic, El, fericit aleatoriu. De capul ei, n-ar fi nimic, Iar el, de-ar mai avea orgoliu, S-ar resemna și, cum să
EA ŞI EL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382456_a_383785]
-
data de 17 iunie. După procesiunea înmormântării s-au auzit cântate versurile: „Mai am un singur dor:/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării; Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape...” Decesul a survenit în sanatoriul doctorului Șuțu din București, în urma unui tratament medicamentos cu mercur, administrat injectabil pentru o boală diagnosticată fals, tendențios - paralizie generală progresivă de natură sifilitică. Tratamentul i-a provocat o intoxicație mercurială cu grave tulburări. Iată, suntem în preajma zilei comemorative, ne
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
ani i s-a propus postul de redactor, apoi redactor șef la ziarul „Timpul” din București. După 6 ani, în 1883, s-a îmbolnăvit. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa a fost întreruptă fiind introdus cu forța în sanatoriul doctorului Șuțu. A plecat la tratament la Viena, în Italia, a revenit la București, a plecat la Iași, la băi lângă Odessa, a revenit în țară lucrând la Bibliotecă câtva timp. S-a reîmbolnăvit, s-a internat la ospiciul de la
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
plecat amândoi la București. S-a bucurat de o scurtă activitate ziaristică și în februarie 1889 s-a îmbolnăvit din nou și a fost internat la București. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, a murit în sanatoriul „Caritatea” al doctorului Șuțu, iar în 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu, în București. Un cor a interpretat litania „Mai am un singur dor”. Vorbind despre poezia de dragoste a lui Eminescu, trebuie
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
nu venea nici în vizită, Veronica îi cerea măcar o fotografie. Dar Mihai obiecta că nu se fotografiază, căci avea fața umflată "ca de orbalț" din cauza bolii. 1883-11-25 Veronica află că Eminescu se simțea foarte rău și este internat la sanatoriu. Pentru că nu avea bani iar pensia de pe urma soțului ei, Ștefan Micle, încă nu se aprobase îi scrie o scrisoare lui Mihail Kogălniceanu cerându-i să o ajute să vină în vizită la Eminescu. 1884-04-07 Eminescu vine la Iași pentru a
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
Dobrogeanu-Gherea, într-un moment important din viața acestuia, ne relevă însă un om de o mare și, în același timp, discretă generozitate. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav, care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling, dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: „Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine, domnule Eminescu, suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
biet aristocrat exilat pe viață în afara bibliotecii lui din lemn de nuc, întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
o dureroasă hotărâre: vânzarea casei personale din orașul dunărean, pentru a putea plăti lucrările. Teodor Costescu și-a vândut casa la un preț redus și a locuit în clădirea teatrului, umilit și uitat de către contemporani. Apoi a ajuns într-un sanatoriu bucureștean unde și-a și dat obștescul sfârșit, pe 25 martie 1939. Singura apreciere care l-a emoționat până în străfundul inimii a fost, fără îndoială, alegerea sa, în 1934, ca membru de onoare al Academiei Romane. * Începând cu toamna anului 2010
Palatul Culturii “Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin a fost inaugurat cu fast [Corola-blog/BlogPost/92481_a_93773]
-
pe Cătărău (sub Petre Liciu), cu brațul lăsat pe umărul lui Cotenescu (cel cu chelie), iar în partea dreaptă pe fratele acestuia, Nicolae Cotenescu, în costum național. Ulterior, Petre Liciu, grav bolnav și operat de două ori la rinichi în sanatoriul Olchowski din București, se internează în spital din ianuarie 1912 și moare la 1 aprilie, în urma unei erori chirurgicale. Printre ultimii săi vizitatori s-a numărat și bunicul meu. Îi citez mărturia, pe cat de succintă, pe atât de clară: “Cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
moare la 1 aprilie, în urma unei erori chirurgicale. Printre ultimii săi vizitatori s-a numărat și bunicul meu. Îi citez mărturia, pe cat de succintă, pe atât de clară: “Cu o săptămînă înainte, târgovind la București pentru nuntă, am vizitat la sanatoriul de pe Călărașilor pe artistul Liciu operat la rinichi de dr. [Petre - n.a.] Herescu, operația, complicată, aducând grăbită moarte acestui mare actor”. Prezentăm în continuare textul telegramei expediate lui Nicolae Iorga de studenții ieșeni și bucureșteni. “24 martie [1911], ora 10
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
Ce-ai face în locul Casei Poporului? Un Central Park? L-ai chema poate pe Rem Koolhaas care ți-ar face un nod arhitectonic... Am fost la Budapesta, sau Praga, stii, e așa o lâncezeala, ai impresia că ești într-un sanatoriu. În București, toata nebunia asta ține lucrurile să nu se termine, dar parcă vrei să le termini. Ce nu-mi place în București - cum a devenit tot Lipscaniul all set. De parcă ar exista o rețetă europeană: trebuie să avem un
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
de călătorie la: Le Moment, Bis, Vremea și Astra. Ne-au mai rămas de la ea două semnificative volume de memorii: primul, intitulat În noul Paradis (1942), descrie experiența traumatizantă a ocupării Basarabiei de către sovietici, pe când artista se afla internată în sanatoriul de la Bugaz, de lângă Cetatea Albă; cel de-al doilea, Destăinuiri literare (1979), desfășoară o retrospectivă mult mai detașată asupra întregii sale existențe. În timpul comunismului nu și-a schimbat semnificativ stilul, ci mai degrabă tehnica - majoritatea operelor sale fiind acum realizate
“Vindecări miraculoase” – Lucia Dem.Bălăcescu [Corola-blog/BlogPost/93427_a_94719]
-
insă plină de dramatism: ”Nebunie. BUCUREȘTI, 4. Poetul român Eminescu a înebunit subit.” Atât și nimic mai mult. Fără nici un fel de comentariu. Se știe că, la acea dată (începutul lunii Octombrie 1883), Eminescu nu părăsise capitala, aflându-se în Sanatoriul dr. Sutzu. Știrea de mai sus nu era însă o noutate pentru cititorii români. La sfârșitul lunii Iunie (același an), presa din țara noastră anunțase vești cu privire la starea de sănătate a nefericitului ziarist, imediat după internarea acestuia în stabilimentul medical
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
biet aristocrat exilat pe viață în afara bibliotecii lui din lemn de nuc, întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
săptămâni. Ai fost eliberat condiționat. Dacă îți vei mâzgăli în continuare notele de plată - impozit, curent electric etc. - cu K-uri, încercând să demonstrezi Poliției, medicilor și Siguranței că acestea sunt semnele primejdiei latente ce amenință planeta, vei reveni în Sanatoriu. Nimeni nu va mișca un deget pentru a te scoate iar; acum s-a găsit cineva. Cei mai mulți se vor bucura. „Uite unde l-au adus himerele!” vor spune. „Scrisul! Și-a dorit să ajungă unul din marii romancieri ai lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog să vorbești, insist să știu... M-am ridicat din fotoliu ca să mă dezmorțesc puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de timp, am mimat o preocupare subită pentru peisajul de-afară. Nu mă hotăram dacă să dau sau nu curs invitației. Până la urmă, mi-am luat inima În dinți, bazându-mă pe convingerea că dorința profesorului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capătul unei dilematice ezitări, și a așezat plicul alături de celelalte hârtii despre care Îmi precizase că le rezervase pentru mine. - N-o să rostesc numele orașului; el se găsește În acest plic. Îți cer să nu-l deschizi Înainte de a părăsi sanatoriul. Poți s-o faci imediat după ce ieși pe poartă sau oricând vei găsi de cuviință, oricând vei considera că Îți poate folosi la ceva. Ești liber, de asemenea, să-l distrugi fără să-l fi deschis. Și acum, să continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Succes. A tăiat aerul cu mâna, expediindu-mă. M-am ridicat, am luat hârtiile pe care profesorul Adam mi le destinase și am pornit spre ieșire. Când am trecut pe lângă ea, Eva mi-a reamintit că sunt așteptat la directorul sanatoriului. - Desigur, am răspuns. Unde este biroul? L-am găsit fără dificultăți, era chiar lângă intrare. Directorul - scund, uscățiv, cu un Început convingător de chelie și o figură ascetică de preot indian, un fel de Gandhi cu halat alb - mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am terminat de transcris povestea incredibilei aventuri a profesorului Adam Adam, așa cum am auzit-o din gura lui. Mă rog, aproape așa, că nu sunt bandă de magnetofon... În spiritul adevărului, am consemnat și opinia despre caz a medicilor de la sanatoriul unde l-am Întâlnit. Au fost câteva luni mai mult decât istovitoare: pur și simplu, chinuitoare. În primul rând, m-am mutat În garsoniera din Berceni, pe care o Închiriasem În urmă cu un an unui prieten rămas puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
întreaga redacție de la Vremuri fericite își bazau existența pe acea minunată toamnă ploioasă. Revista era ilustrată cu niște poze bine făcute, toate, fără excepție, ale lui Engelhard, în care am văzut eu prima oară ceasul de flori, pavilioanele din parc, sanatoriul și viața socială din Piața Moartă. Însă astea erau mai degrabă instantanee vesele, mai mult eroice decât credibile, cu texte frapante, ca de pildă: „Balonul domnișorului s-a spart“ sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
familia. Avea spasme săptămânal și eu vomam săptămână de săptămână în dosul casei, ca să nu afle. Vomam totul în lac. Cina, sângele, venele, fiolele și seringile. Cred c-îl tratam ilegal, dar dacă n-aș fi acceptat, îl duceau la sanatoriu. Egon mi-a adus seringile și o instalație în care le sterilizam. Am început încet să mă pricep mai bine la ele decât la ouăle moi. La prima lui criză am lipsit. Tocmai jucau cărți undeva. Apoi mi-l aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
specialist, mi-a spus el. Acesta e marele lui avantaj. O să văd că-i place ce face. Pe drum mi-a vorbit despre el, ca să nu-mi fie teamă. Am urcat până în vârful muntelui cu o mașină neagră. Au construit sanatoriul acolo, pentru că vaporii emanați de pădure erau cel mai bun medicament. Nici nu știu ce să fac, să-ți vorbesc despre el sau să-ți abat mai degrabă atenția? Acum, în toamna asta curată, se poate observa totul clar. Dacă te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]