1,327 matches
-
ploaia măruntă din ochii Tăi, Iubire! Astăzi Bucurați-vă, păsări târzii! Din pribegie azi m-am intors cu cerul pe buze! Inserare Când Dumnezeu tace, tu, Omule, unde-ți mai plimbi turmele Gândului? Potirul e plin... Solitudine În singurătate, pipai sandale de înger pășind pe Calea Robilor: ,,Domnul meu Și Dumnezeul meu!” Ascultă-mă! Vei spune mâine nopții: pleacă! Vei spune astăzi Clipei: stai! Nu plânge, mormântul e gol! Binecuvântare Munților cine v-a dat înălțare? Cine abis, cine mare? Îngenunchi
EPIFANII STELARE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350297_a_351626]
-
și lung până la jumătatea spatelui și se înfățișa extrem de delicată în rochia de bumbac alb ca neaua, care îi lăsa genunchii dezgoliți. Avea pe umăr o poșetă, lucrată manual, în ton cu rochița de bumbac pe care o purta, iar sandalele cu talpă ortopedică erau tot din material de bumbac, în aceiași notă stilistică. Ținea în brațe o mapă destul de voluminoasă. La vederea celor doi în cadrul ușii, fără a părea intimidată, din contra, jovială, relaxată, salută și întrebă: - Bună ziua! Mă scuzați
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
lesne se face și se desface o popularitate în vreme de revoluție dar nu numai atunci”. În această „capcană” a succesului efemer a căzut Zaharia Stancu cu romanele lui „Desculț” (despre care se spunea că a făcut înconjurul lumii în „sandale de aur”), „Rădăcinile sunt amare”, publicate tot pe bani publici în foarte multe limbi datorită faptului că era președintele Uniunii Scriitorilor și agreat de conducerea P.C.R. Întorcându-ne la ce spunea Bălcescu, să ne amintim de „revoluția” noastră de la 1989
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348983_a_350312]
-
PROFANĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului pe-un picior de plai turbat unde cad amanții-n iad hai de-a ala, hai de-a bala să-ți deschei doamnă sandala să te trag în iadul meu ca să guști ciorbă de zeu cu gura ta de argint tare-aș vrea să mă alint ochii ce mă amăgiră parcă sunt cer de Palmiră țâțele-vrej de agave ce-s spălate-n șapte ape
BALADĂ PROFANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349106_a_350435]
-
2014 Toate Articolele Autorului nopțile mă dezvelesc de inhibiții dansez cu lupii viselor tribal îmi decorez sufletul cu totemuri să alung magia iubirii mefistofelice diminețile mă trezesc cu surâsul tău filantrop mă îmbrac în lumina boreală a nopților arctice încalț sandalele lui Cezar și cuceresc ore erotomane ziua îți (des)cânt stereotip vorbele mele îți ling mâinile latră în tine fidelitatea trăim sentimentul enclavei serile ni se așază pe umeri amanetate anarhii respiră bahic nu e timp pentru iubiri devotate Referință
FILANTROPIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349175_a_350504]
-
tare să îl prind, să nu se ducă să mă lase în plin soare fără pălăria care zboară-n sus ca o nălucă. Strig la el să îl opresc și îl cert pentru-a lui faptă, dar mă-mpiedic în sandale și, sub ochii dumisale, cad, taman pe calea dreaptă. Ca distracția să-i fie și mai mare de se poate, vântul îmi trântește-n față pălăria șugubeață, dispărând pe neașteptate. Când am să mă fac eu mare și-am să
RĂZBUNAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348578_a_349907]
-
snow! Let it snow! Am ieșit din casă fără prea multa vlaga, acoperită din cap până în picioare de frica atacului zeului Ra și am plecat, cu ceva conștiința - degradabila! - spre centrul orașului. Așteptăm... Sancta nox, placida nox! Trotuarul fierbea sub sandalele mele îngălbenite, orizontul transfigura geometria clasică în curbe sacre în care se putea citi instabilitatea concretului, jocurile de culori formau spirale infinite spre cer. Nu se mișcă nimic în jurul meu, doar eu animam stradă și glasurile privitorilor din aerul condiționat
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
zi popa era la securitate, avea și el o fată, tot de patru ani, una Ștefănia, care, la grădiniță, îi tăia calea lui P și îi dădea tot felul de dulciuri, colivă, colaci, îi lega șireturile la bocanci, iarna sau sandalele, când venea vara. Era o fată de treabă, cam șleampătă și fără de noroc. S-a sinucis când a împlinit optsprezece ani. Nimeni nu a știut motivul. A înghițit o sticlă întreagă de verde de Paris. Pe o hârtie ruptă dintr-
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
a mirat când a auzit că l-ai abandonat pe Fred. Și el te-a lăsat să îl aștepți aseară, la Universitate. Eu chiar i-am istorisit cum am ajuns să facem cunoștință. Apropos, Fred a zis ceva de niște sandale pe care le cauți. Oricum, îți spune el totul, dragă. Te las, acum. Mă duc să dansez, sunt așteptat, mai adăugă și închise telefonul. Se lumina de ziuă și cu toate acestea, zorii mi se păreau îndepărtați. Am deschis fereastra
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
frântură din adevărul lucrurilor. Fred! Oare cine se ascundea în spatele acestui nume? Și ce căutase sau ce lăsase în dressing, cel ce pătrunsese în casă? În clipa următoare, am intrat în dressing. Primul meu gând a fost să văd dacă sandalele ce stârniseră toate aceste crispări în viața mea, se aflau la locul lor. Da, erau acolo unde le pusesem eu, doar că... alături de ele apăruseră și sandalele mele cele pierdute. Preocupată, am început să le studiez. Cineva îmi adusese înapoi
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
următoare, am intrat în dressing. Primul meu gând a fost să văd dacă sandalele ce stârniseră toate aceste crispări în viața mea, se aflau la locul lor. Da, erau acolo unde le pusesem eu, doar că... alături de ele apăruseră și sandalele mele cele pierdute. Preocupată, am început să le studiez. Cineva îmi adusese înapoi sandalele, fără să le ia însă, pe celelalte. Chiar atunci, soneria zbârnâi timid, o dată. Ar fi trebuit să mă ridic să deschid, dar nu am făcut-o
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
ce stârniseră toate aceste crispări în viața mea, se aflau la locul lor. Da, erau acolo unde le pusesem eu, doar că... alături de ele apăruseră și sandalele mele cele pierdute. Preocupată, am început să le studiez. Cineva îmi adusese înapoi sandalele, fără să le ia însă, pe celelalte. Chiar atunci, soneria zbârnâi timid, o dată. Ar fi trebuit să mă ridic să deschid, dar nu am făcut-o. O mână nesigură bâjbâia, încercând să vâre cheia în broască. Ușa se deschise și
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
care era deschisă. Madame Mia le-a luat și i le-a adus Nonei. Știa că ești la petrecere. - Adineauri?, am întrebat, cu vocea gâtuită de emoție, căci eu uitasem cheile, cu mult înainte. Asta însemna că după ce îmi lăsase sandalele, necunoscutul ce pătrunsese în casă, a dus cheile înapoi. Adineauri?, am repetat eu, nedumerită. - Da. Îmi cer iertare că am intrat, dar... - Dar nu-i nimic, l-am întrerupt, bucuroasă să văd un chip ce avea pentru mine o familiaritate
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
Autorului ea seamănă cu mine dar are ura ca portavoce îți bea sufletul cianotic din palme în lungile nopți polare panaceu rudimentar pigmentat rubiniu sângele calamitat (în)castrează distanțe îți admiră tăcerea așezată stoic în vitrine împarte cuvinte ca niște sandale neofite ia autobuzul nopții câine ud ce se retrage în cușca savan(t)ă noi două revărsăm vise idolatre pe străzi una la est sapiențial alta la vest opulent vitralii suspină lasciv nopți insipide se dezbracă între noi este o
MIMESIS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349283_a_350612]
-
publicat în Ediția nr. 110 din 20 aprilie 2011. Doba, doba, laștilè/ Mâine, mâine-s Paștilè... Mă bucuram nespus când se apropia Sărbătoarea Paștilor, din mai multe motive. În avangarda lor venea Duminica Floriilor, când urma să primim păpuci sau sandale noi și un viganău (rochie) nou-nouț, ce urma să fie cusut de lelea Helena, croitoreasa noastră de atunci, care locuia la câteva case mai sus de noi. Nu erau pe vremea aceea la Șulmedhi (Ulmeni) bolduri (magazine sătești) cu haine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
de un timp se face la ... Citește mai mult Doba, doba, laștilè/ Mâine, mâine-s Paștilè...Mă bucuram nespus când se apropia Sărbătoarea Paștilor, din mai multe motive. În avangarda lor venea Duminica Floriilor, când urma să primim păpuci sau sandale noi și un viganău (rochie) nou-nouț, ce urma să fie cusut de lelea Helena, croitoreasa noastră de atunci, care locuia la câteva case mai sus de noi. Nu erau pe vremea aceea la Șulmedhi (Ulmeni) bolduri (magazine sătești) cu haine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
Cristea Publicat în: Ediția nr. 1264 din 17 iunie 2014 Toate Articolele Autorului căldura își unduiește trupul șerpesc desculț orașul urcă în autobuzul sașiu parcul semeț respiră sacadat fusta mea mov eclipsează trotuare lascive traversez pe roșu academic doar în sandale obtuze tocurile încinse de asfaltul fierbinte emană iubire îmi întinzi palma ca o hartă scindată surâsul tău îmi pictează haine fariseic nervii scelerați se solidarizează nuduri decorează oglinzi lucide miroase a oțet pe palier la stând se vând tinichele brodate
(RESPI)RAŢII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349785_a_351114]
-
și mine. Când am cunoscut-o, era îmbrăcată în alb, cu o fustiță scurtă și plisată, o bluză subțire și transparentă, prin care se vedea sânul bronzat și admirabil pus în evidență de cupa mică a sutienului și cu niște sandale comode, tot albe. De obicei, când treceam prin Satul de Vacanță, îmi cumpăram o floare de la vânzătoarele stradale, indiferent ce era, garoafă sau trandafir, iar acum aveam un superb trandafir roșu pe masă. La vederea Suzanei, înconjurată de alte trei
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
invidieze pentru banii lor, observase vânzătorul de ziare din colț, auzindu-le discuția. Pun pariu că ăsta nici n-a călcat prin Jardin du Luxembourg... Pentru că strada nu era circulată, răzbătuse iarba printre pietrele pavajului, îi gâdila degetele printre baretele sandalelor încălțate pe piciorul gol. Era o iarbă sănătoasă, de un verde intens, n-o călca aproape niciun vehicul, excepție făcând cele câteva mașini ale riveranilor. Așa preciza o tăbliță la capătul opus al străzii: Accesul interzis, cu excepția riveranilor. Iar Ică
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
fluturase zâmbind degetele spre dânsul. Și Ică își repara TV-ul cisternă. Să trăiești, răspunsese salutului său, ridicând deasupra capului o cheie franceză. Asta a fost, șoptise, simțind cum ierburile crescute printre pietrele pavajului îi mângâiau delicat picioarele printre baretele sandalelor romane. Referință Bibliografică: Emigrantul, hemiplegicul și statuia / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
în zona lor de vizibilitate, nu au descoperit nicio cutezătoare. Dalia a gustat din sucul de fructe și a pornit spre apă. Dorea să vadă cum este apa mării în Bulgaria. A intrat cu picioarele până pe la glezne, ținându-și sandalele într-o mână. Pescarii cu lotcile lor ascuțite erau la două sute de metri de mal și controlau vigilența peștilor. Nu-și dădea seama cam ce ar fi putut pescui. În acest timp, Gloria și Ștefan rămași singuri la masă, purtau
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
a avut timp să se gândească la consecințele acestei trădări față de soț și cum se va simți după consumarea acesteia, mai ales dacă ar apărea și urmări nedorite. Acum, privind-o pe Dalia cum se apropia de ei legănându-și sandalele în mână, trăia și mai intens culpabilitatea faptei sale. Această vină estompa satisfacția și plăcerea avută în timpul consumării trădării față de familia sa. O umbrea. Înțelegea că iubirea ei era o iubire vinovată. De ce era vinovată că iubea atât de mult
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
se izbi de un mic ponton ascuns în umbra groasă a unei sălcii imense. - Am ajuns! Mona clipi prin semiîntuneric, căutând din priviri casa. Nu o zări până în momentul în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi alunecau mai ceva ca pe schiuri. Se sprijini de un trunchi încrețit și aspru, crescut în dreptul unei cărări pavate cu piatră neuniformă, măsurând fațada galbenă a unei căsuțe care nu corespundea deloc viziunii ei oribile. Decentă. Cam acesta ar
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
poate să ardă ca o iască?” ...și Dumnezeu a mai întors/căteva pagini de secole, / poeții la colțurile piețelor/ unor simpozioane/ prevestesc sfârșitul Poeziei: Nimeni nu mai citește/ o carte/ și internetul ne fură cititorii” , /nevăzând că Poezia/încălțată cu sandale din pielea/ cerului/ venind din veacuri ancestrale/ se strecoară printre ei/agale / ca o femeie tânără/și dornică de dragoste/în mână cu o carte/ în mileniul viitor/ mai departe ... Ionuț Caragea (Canada) Referință Bibliografică: Internetul, suportul spiritului uman-interviu / Al
INTERNETUL, SUPORTUL SPIRITULUI UMAN-INTERVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361920_a_363249]
-
în curcubeu.. - Mizând pe faptul că ești Zeul Lumină? - Mai întâi ascultă-mă, filozofule. Culorile sale străfulgeră de plăcerea luminii și cântă la atingere. Le-am acompaniat, desfăcându-le pe culori. - De ce ești desculț? Un zeu desculț? - Am plătit cu sandalele, ... „cazarea” în curcubeu. - Te iau și desculț prin cetate... Filozoful îl invită într-un fel de Academie, care avea acele mari grădini de „Lyceum”, ca ale lui Socrate, conducându-l în parcuri, în biblioteci, pe stradă... - Ești ca un Apostol
ELISABETA IOSF DESCULŢ PRIN CETATE PROZĂ SCURTĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365856_a_367185]