1,716 matches
-
biruință. Împăratul privește trist, după bătălie, departe, În munții dușmani, la marea cetate ce n-o poate Încă cuprinde. Dar anului unu Îi urmează anul doi, și de va fi nevoie, anul o sută al luptei.... Cuvinte: străji = străjeri, paznici, santinele; meterez = Întăritură militară formată dintr-un val de pământ susținută de material lemnos; Tapae = localitate din sud-vestul Daciei, unde au avut loc bătălii mari Între daci și romani. . DIN VIAȚA DACILOR după Alexandru Vlahuță Demult, cu câteva mii de ani
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
libertății și "spațiului public", moștenitori ai artelor liberale, el va avea întotdeauna aerul unui comerciant prizărit de bibelouri de comandă. Și în fața profeților Naturii și ai Ființei, paznici ai autenticului, ai vieții și energiilor primare celebri datorită prestigiului vechiului physis -, santinelele lui technè vor părea că slujesc contrafacerilor și plagiatului. Occidentul și Orientul își vor închide deopotrivă porțile, refractare față de mitologiile și valorile lor. "Superficial", vor spune unii, "artificial", vor spune alții. Oprobriul factisului, numitor comun al condamnărilor occidentale și orientale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
etc. Fiecăruia dintre aceste puncte strategice i-a corespuns un gen literar, un idiom, o profesiune, o castă, o tematică, să spunem o anume "aură" situată și datată. Acest instrument al comunicării întreține și sprijină comunitățile de memorie care reprezintă santinelele mesajelor din trecut. O mediasferă funcționează ca un paznic-șef al santinelelor mai mici. Un mediu cultural viu este o sinteză de tradiții vii; el însuși nu este decît un operator al tradiției, o tradițe în fapt, o cale de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un idiom, o profesiune, o castă, o tematică, să spunem o anume "aură" situată și datată. Acest instrument al comunicării întreține și sprijină comunitățile de memorie care reprezintă santinelele mesajelor din trecut. O mediasferă funcționează ca un paznic-șef al santinelelor mai mici. Un mediu cultural viu este o sinteză de tradiții vii; el însuși nu este decît un operator al tradiției, o tradițe în fapt, o cale de trecere între morți și vii. Înseamnă a determina în ce măsură această noțiune poate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care l-au continuat: „Tribuna socialistă” (Sibiu-Cluj, 1919-1921), „Dezrobirea”, organ al Partidului Socialist din Transilvania (Cluj, 1921) și „Dreptatea” (Brașov, 1921). A lucrat, de asemenea, între 1920 și 1945, în redacția publicațiilor „Facla” (Cluj), „Aurora”, revistă literară și teatrală, „Tribuna”, „Santinela (de la vest)”, „Nădejdea poporului”, toate din Oradea, „Știrea”, „Libertatea poporului”, ambele din Arad, la unele dintre ele ocupând, în anumite perioade, și funcția de redactor-șef. A mai colaborat la alte numeroase gazete și reviste, între care „Familia”, „Gazeta de
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
se utiliza o parolă: „Pasărea...“, la care se răspundea „...ciripește“23. Pentru a se feri de lapoviță și de ploi, partizanii sosiți în primul val și-au instalat tabăra în două peșteri alăturate, organizându-se un serviciu de pază, cu santinele. Ulterior s-a început amenajarea zonei, s-a făcut instrucție de luptă, s-a • ASRI, fond „D“, dosar 60, f. 183-185. Vezi și ibidem, dosar 144, f. 19-20; ibidem, dosar 909, f. 411-412. • Mărturia lui Gheorghe Stănescu, din Râmnicu Vâlcea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
REVISTA SOCIETĂȚII „SANTINELA ROMÂNISMULUI”, publicație apărută la București în februarie și în martie 1884. Scriu la această revistă, care își propunea să acționeze în „folosul literaturii” și pentru a păstra nestinsă „făclia patriotismului”, poetul Al. I. Șonțu (fondator și director), precum și versificatorii I. C
REVISTA SOCIETAŢII „SANTINELA ROMANISMULUI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289262_a_290591]
-
notorietate ca autor de piese de teatru, mult jucate în timpul vieții sale, majoritatea netipărite: Bunul părinte, comedie satirică reprezentată în 1853, interzisă apoi pentru insultă la adresa justiției, Răzbunarea morților, jucată în 1854, Banul Craiovei, dramă istorică, Treisprezece septembrie 1848 (sau Santinela română, 1861), „tablou național”, Fanarioții, Dreptatea lui Mircea Vodă, pusă în scenă în 1865 de trupa Tardini-Vlădicescu. A tradus și localizat un mare număr de piese și vodeviluri, ca Pălăria de paie de Italia (Eugène Labiche și Marc-Michel), Moștenitorii (Adolphe
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
față de reprezentațiile teatrale, se constituie o societate cu acest profil, numită Thalia Română. Seratele „declamatorico-muzicale” ofereau ocazia recitării din poeziile lui Andrei Mureșanu (Deșteaptă-te, române, O privire din Carpați, Glasul unui român), Vasile Alecsandri (Către români, Cântecul gintei latine, Santinela română), Iosif Vulcan, Dimitrie Bolintineanu ș. a. Din 1867 va funcționa și o orchestră, iar din 1873 un cor. La 15 mai 1868 se decide ca societatea să editeze și o publicație săptămânală, purtând titlul „Muza română”, revistă manuscrisă care va
SOCIETATEA LITERARA „SAMUIL VULCAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
avocat, membru al Înaltei Curți de Casație. În 1882 i s-a intentat un proces pentru o epigramă la adresa monarhiei și un juriu de profesori l-a suspendat pe trei luni. A fost unul din fondatorii societăților „Tinerimea Română” și „Santinela Românismului” (1884) și ai revistelor care au apărut sub patronajul acestora. A mai făcut parte din Societatea pentru Învățătura Poporului român (1883), Societatea Presei și Societatea Amicii literaturii și artei române. Cunoscut ca un bun orator, ține conferințe pe teme
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
de unde și-au făcut apoi apariția ca rebeli, Însă au fost Învinși și obligați să plece spre Amritsar, părăsind totodată orașul pe care Îl ocupaseră. Individul despre care am spus că ar fi meritat să fie spânzurat tăiase brațul unei santinele ce-l Împiedicase să pătrundă În cortul regelui folosind o intrare secretă. Nahungul era Însoțit de un servitor care nu primi totuși nici o pedeapsă, deoarece nu a fost agresiv; la porunca lui Ranjit Singh, agresorului i-au fost tăiate Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ucidă, Într-o dimineață pe când se afla În durbar. Pentru a-și duce planul la Îndeplinire, Chet Singh Își aduse În cetate, unde locuia Împreună cu Kurruk Singh, cele două batalioane de gărzi de corp recent organizate și dădu ordin ca santinelele celor trei porți ale fortăreței, care erau devotate lui Dhian Singh, să fie schimbate dimineața devreme În ziua stabilită pentru uciderea ministrului. Dar Dhian Singh află de complot, astfel Încât se grăbi să Împiedice acest act de trădare, lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Singh, luat de acolo și așezat Într-un cufăr, la care maharajahul a fixat o Încuietoare zdravană. Cufărul a fost Îngropat Într-o grădină din afara orașului, aparținând ministrului. După Înhumare, spațiul a fost Închis cu un zid și Înconjurat cu santinele. În a patruzecea zi, când era fixată data exhumării, au venit la acea Îngrăditură un mare număr de autorități ale durbarului Împreună cu generalul Ventura și câțiva englezi din vecinătate, dintre care unul era medic. Cufărul a fost spart și deschis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
laude. Ofițer de carieră (profesor și inspector școlar în cadrul armatei), V. este secretar general al Societății Scriitorilor Români, presa și scrisul rămânând preocuparea sa predilectă: va edita publicațiile „Viața literară” (1926-1941), dedicată „recunoașterii valorilor de artă” și „încurajării talentelor”, și „Santinela” (1939-1944), gazetă „pentru soldați”, va colabora de-a lungul timpului la „Adevărul literar și artistic”, „Almanahul literar”, „Azi”, „Brașovul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Graiul nostru” (Bârlad), „Muguri” (Câmpulung), „Revista Fundațiilor Regale”, „Sburătorul”, „Țara de Jos”, „Universul literar”, „Viața românească
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag seva și izbutitele versuri pentru
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
Paris, 1963); J. Adam, The Republic of Plato, Londra, 1902. 14. Termenul folosit de Platon este fulax - phylax înseamnă, literal, „paznic”. Având în vedere atribuțiile lui phylax în cetatea imaginară a lui Platon, trebuie să-l considerăm însă ca fiind „santinelă”. Platon insistă că, prin paideia, phylakes devin „adevărați paznici” sau „paznici desăvârșiți”. Ei sunt, de fapt, o castă superioară, conducătorii militari ai polisului. G. Dumézil a observat similitudinea „santinelelor platonice” cu casta kshatria, a luptătorilor, din societatea antică hindusă (cf.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
imaginară a lui Platon, trebuie să-l considerăm însă ca fiind „santinelă”. Platon insistă că, prin paideia, phylakes devin „adevărați paznici” sau „paznici desăvârșiți”. Ei sunt, de fapt, o castă superioară, conducătorii militari ai polisului. G. Dumézil a observat similitudinea „santinelelor platonice” cu casta kshatria, a luptătorilor, din societatea antică hindusă (cf. O. Cornea, note la Platon, op. cit., p. 459). 15. La Platon, philosophos are înțelesul de phylomathes (fulomaqe" = „iubitor de învățătură”). Philosophoii reprezintă casta superioară, cea mai înaltă în polisul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunt „făcuți” prin educație și „înnăscuți” datorită sângelui albastru și originii nobile. Ei își câștigă noblețea prin travaliu philomathetic și paideia, nu o primesc de-a gata. 16. Paideia nu este posibilă decât întemeiată pe o solidă propaideia. Educația paznicilor (santinelelor), descrisă de Platon în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii, începe după ce a fost împlinită propaideia. 17. Vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. Textul platonic pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici o informație despre el. A.N.: Cărțile ce profil aveau? N.I.: Nu știu. Spitalul ocupase numai jumătate din clădire, așa că nu am avut acces în cealaltă jumătate. Atunci am vrut să iau o carte din acea grămadă în flăcări, dar santinela care păzea m-a amenințat: „Ori o lași, ori te împușc”. Am lăsat-o și am plecat. A.N.: De ce oare ardeau cărțile? N.I.: Cărțile sunt cei mai buni prieteni ai oamenilor, dar și cei mai mari dușmani, pentru o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Vrancea), prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Elenei (n. Fleva) și al lui Mihai Vlădescu, funcționar. Studiile secundare le face la Focșani și la Bacău, oraș în care mulți ani și-a câștigat existența ca funcționar. Debutează în paginile revistei „Santinela” în 1902, și editorial în 1915 cu volumul de schițe și nuvele Lacrimi adevărate. În 1913 editează la Bacău revista „Căminul” (două numere), în care publică el însuși câteva proze lacrimogene (Mi-ai fost drag..., Norocul lui Moș Caloian, Păcat
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
1882), Fata de la Cozia (1887), Maria Putoianca (1892), Bătălia de la Călugăreni (1894), Junețea lui Mihai Viteazul (1895), Mihai Viteazul și călăul (1895) ș.a., ori Războiul pentru Independență din 1877, „exploatat” în Amazoana de la Rahova (1879), Prizonierul român de la Plevna (1879), Santinela de la Grivița (1889), Căpitan Buzdugan (1890), Primul rănit (1890), Botezul de sânge (1892), Peneș Curcanul (1892), Sora de caritate (1892) ș.a., sunt percepute în cheie elementar patriotică și moralizatoare, poligraful fabricând foiletonistic intrigi, personaje, întâmplări. O faimă specială i-au
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
haiducul, București, 1881; Tunsul haiducul, București, 1881; Moartea lui Bujor haiducul, București, 1882; Bujor haiducul, București, 1882; Codreanu haiducul, București, 1882; Meșterul Manole sau Fundarea monastirei Curții de Argeș, București, 1882; Constantin Brâncoveanu, București, 1885; Fata de la Cozia, București, 1887; Santinela de la Grivița, București, 1889; Căpitan Buzdugan, București, 1890; Primul rănit, București, 1890; Botezul de sânge, București, 1892; Maria Putoianca, Brașov, 1892; Peneș Curcanul, București, 1892; Războiul dintre haiduci și ruși, București, 1892; Sora de caritate, București, 1892; Radu Anghel, I-
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
din gunoi cu câteva zile înainte de a fi ucis3. Trecut de prima tinerețe, Simionescu nu a rezistat torturilor fizice la care era supus noaptea, după ce ziua muncea în colonie, și s-a îndreptat hotărât spre gard, conștient de faptul că santinela îl va împușca. A fost ucis pe 12 iulie 1951, iar corpul său a fost lăsat câteva zile în colonie. Printre deținuți s-a zvonit că santinela care l-a împușcat a fost avansată în grad și a primit permisie
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în colonie, și s-a îndreptat hotărât spre gard, conștient de faptul că santinela îl va împușca. A fost ucis pe 12 iulie 1951, iar corpul său a fost lăsat câteva zile în colonie. Printre deținuți s-a zvonit că santinela care l-a împușcat a fost avansată în grad și a primit permisie două săptămâni. După ce vestea morții sale s-a răspândit, au început să se audă voci care strigau înspre barăcile de studenți: „Criminalilor, l-ați omorât pe doctorul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Ceahlăului), Mihail Gavril (Pitești - o regiune în plină înnoire), Ștefan Andrei ( Pe drumuri craiovene) și iarăși prolificul prozator Eusebiu Camilar (Prin Țara de Sus). Tot în acest an sunt tipărite două culegeri de reportaje literare: Pe întinsul patriei noastre și Santinelele lumii. Să citim un comentariu despre unul dintre aceste volume, publicat de George Macovescu 81 în revista Viața românească: „Astăzi, scriitorii și ziariștii și-au luat sarcina să prezinte țara așa cum este ea, cu minunatele ei frumuseți, cu belșugul bogățiilor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]