1,391 matches
-
minimaliste” a poeziei postmoderniste, la un registru ușor parodic, de o studiată oralitate și un voit prozaism, discursul poetic fiind, nu de puține ori, potențat de accente umoristice și satirice rafinate, cu forță expresivă, ce amintesc, în multe privințe de sarcasmul corosiv, dinamitard, de aerul de bravadă, de nonconformism și violența pamfletară, contestatară, al valoroasei noastre poezii avangardiste. Se constituie toate acestea, credem noi, în semne certe, ale unei sensibile maturizări artistice, confirmată, între altele, și de factura reflexivă, cerebrală, a
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
a seduce și de a abandona după aceea victima căzută în plasa ta de păianjen? - Andrada, aici am venit să ne simțim bine, să petrecemo după amiază plăcută într-un cadru natural mirific. De ce trebuie să strici tu totul prin sarcasmul tău, când am început așa de frumos plimbarea? - Scuză-mă. Mă simt vulnerabilă. Neprotejată aici în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
cumpăna dreptății ce-mi saltă ori se-nclină / Spre brațul cu dreptatea curată, fără vină”. În anotimpul de aramă, poetul e predispus melancoliei și dorurilor în poeme foarte frumoase, cum e cel numit: “Toamna ardeleană” (Dor de Nichita). Un oarecare sarcasm și umor amar străbat poemul Aceleași subiecte (Ioanii), în care poetul filozofează asupra stării de azi a satului românesc : Cine a zis că a murit Rebreanu / Ori Goga, Eminescu sau Coșbuc, / Și n-are cine-a ne cânta aleanul, / Că
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
a seduce și de a abandona după aceea victima căzută în plasa ta de păianjen? - Andrada, aici am venit să ne simțim bine, să petrecemo după amiază plăcută într-un cadru natural mirific. De ce trebuie să strici tu totul prin sarcasmul tău, când am început așa de frumos plimbarea? - Scuză-mă. Mă simt vulnerabilă. Neprotejată aici în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
viziune relativizantă asupra universului, prin asocierea motivului lumii răsturnată, prin distrugerea proporțiilor firești dintre lucruri, am amestecat regnurilor, am caracterizat existența umană redusă la absurd. Am construit o lume utopică negativă, realizată cu mijloace satirice, ale grotescului, umorului negru și sarcasmul violent. C-am asta am dorit să spun. Între timp ceața se ridicase din orașul de la poalele Yurei și Ghon își băuse tequila din pahar. S-a ridicat de la masă, a ieșit pe ușa rabatantă și a dispărut în fluviul
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
bun de stat, întrucât era prea pătimaș, agățându-se cu fanatism de câte o idee „așa după cum în portret își strânge cu înverșunare mănușile, obiect ce îi trădează rangul semi-aristocratic”. A fost un cinic „ale cărui buze se țuguiau în sarcasm, afișa o viclenie atât de perfectă, încât avea aerul că minte chiar și atunci când spunea adevărul”. Machiavelli l-a divinizat pe Borgia cât timp a fost în culmea gloriei și l-a condamnat când acesta a fost învins; când familia
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
groapă/De sete de apă/ Și de foame de scrum”, scrisă cu unghia de la mâna stângă. Detenția obligă la un șir lung de cauze dintre care cea mai suportabilă este nepăsarea față de soarta condamnaților. Patetismul din „Cuvinte potrivite” face loc sarcasmului poetului, sub al cărui ochi, strada bucureșteană, „rău famată”, și zidurile mucede ale Văcăreștilor, mustesc de culori aprinse, versurile dând senzația de autentic local și viață frustă. Aici ne apar tipologii diverse de oameni. O babă, gazdă de hoți, din
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
de sub control și o iau razna, adăugând un pic de sare și piper catrenului sau schiței umoristice și, fără să manifeste răutate, scoate în evidență proliferarea răului, cât mai e timp pentru îndreptare și vindecare. Pe de altă parte, umorul, sarcasmul, șarja amicală, duelul epigramatic, stârnesc râsul, ori măcar râsu’-plânsu’, fiindcă este știut că râsul produce endorfine, hormonii fericirii, atât de necesari omului, fiindcă îl fac să suporte mai bine situațiile neplăcute, boala, să-l imunizeze și să-l facă
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
în măsură să ofere cititorilor și confraților umoriști, un bun prilej de divertisment intelectual și o stare spirituală bună, stimulându-i în același timp să se înhame și ei la caleașca umorului românesc. Umor concentrat în pastiluțe vitaminizante de spirit, sarcasm și ironie, atât cât să nu devină răutate, piper și sare, ingrediente absolut necesare, cât să dea gust, pilde morale și învățături din pățanii amuzante, toate găsite într-o carte admirabilă, cu patru autografe de marcă. Pentru a gusta din
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
-l descuraja. ... și o împărăteasă pleacă în surghiun Napoleon, și mai ales împărăteasa Iosefina sunt deranjați de notorietatea și influența doamnei de Récamier. Gelos pe faima acestei femei, dar și pe influența ei în viața politică, Napoleon va spune cu sarcasm, în momentul când află că trei dintre miniștrii săi frecventează salonul lui Juliette, că speră ca întâlnirile Consiliului de Miniștri să nu se mute în salonul doamnei de Récamier, pentru că el nu este primit acolo. De altfel, împăratul își dorește
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
textul ne avertizează că perspectiva drumului spre tainele sale e vastă. Deocamdată, însă, reținem doar că, împreună, personaje și evenimente construiesc un carusel amețitor, hilariant și, în cele din urmă, întristător, disforic. La acest nivel, acționează, așa-zicând, ironia, deriziunea, sarcasmul: Colegiul Mediu Tehnic, cu toate ale lui, e o lume sancționată prin satiră, prin zâmbet, prin hohote de râs - care, trebuie spus, nu sunt rele, nimicitoare, ci pline (ori, măcar, acompaniate) de o superioară, și discretă, compătimire. Stârniți de construcția
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
caldă, primitoare, relaxată, a manifestării a reconfirmat principiul fundamental care ghidează orice acțiune a frumoasei reviste de cultură adjudene. În familia Armonii Culturale există valoare autentică iar relele umane, mai mult decât comune - ura, invidia, egoismul, răutatea, atacul la persoană, sarcasmul, lipsa de scrupule, mânia și furia necontrolată - pur și simplu nu există. Membrii familiei Armonii Culturale, o familie ce se întinde pe 5 continente, sunt purtători de altruism, generozitate, erudiție, valoare, pozitivism, încredere în oameni și mai ales dragoste de
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
luciditate și vigilență,dă versurilor o notă puternică de avertizare față cu realul:Cronici și letopisețe/panoplia cu sâneșe/ Și pumnalele de sânge/Peste care timplul plânge(Cronici și letopisețe). Libertatea,autenticitatea, integritatea, au rădăcini,în acest amestec infailibil de sarcasm și ideal. Fiecare poem dezvoltă o premisă cu aparență nevinovată până la răstălmăcirea ei în sugestie polemică. Poeziile lui Ion Untaru are aerul unei superbii melancolice, în care recunoaștem orgoliile poeziei adevărate. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Ion Untaru- Floare de
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
cu tatăl ei. - A făcut și ea medicina? - Nu, nu este medic, e tot asistentă. - Da, da ... Cum de nu l-am văzut prin vreo intersecție? - Ei, dragule, nu mai este agent de circulație, l-a lămurit Olga cu suficient sarcasm în voce, completând cu hotărâre informația: are grad de ofițer sau cum li se spune acum, după reformă. A făcut ceva prostii pe acolo și, ți-am zis, are studii superioare omul... E la alt serviciu, ceva cu furturi... - O
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
imediat de o astfel de scriere, de o paletă coloristica foarte originală, care-ți transmite stări emoționale puternice. Melania Cuc posedă un acut simt al observației care se manifestă din plin în crearea cadrului. Nu lipsește o oarecare doză de sarcasm, fină ironie sau umor ca să confere puțină variație, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când e vorba de situatii destul de grave, pentru a decongestiona atmosferă, procedeu stilistic folosit des de autori. Iată atmosferă de la o întrunire mondenă: “-Cui îi
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
written în the scriptures/ And it’s not some idle clăim/ You want it darker/ We kill the flame (Așa stă scris în scriptură/Și nu este o pretenție în van/Tu vrei să fie mai întunecat/Noi stârpim lumină). Sarcasmul abia camuflat se dizolvă în înțelegerea profundă din Hineni, în sensul de “Iată-mă, sunt aici, sunt gata să fac ce dorești.” Vocea adâncă a lui Cohen devine expresia durerii omului încleștat într-o situație fără ieșire. Din nou răbufnește
SUMBRU, RESEMNAT ŞI ÎNĂLŢĂTOR – YOU WANT IT DARKER DE LEONARD COHEN de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368852_a_370181]
-
decolorat, adică au căpătat culoarea oului de rață.”) la mijloacele necinstite de a obține voturi este întărită și de faptul că aceeași Vasilisa va ajunge ministresă a Defăimării și a Voiajorismului. Școala este o altă instituție postdecembristă care nu scapă sarcasmului fostului profesor, care timp de peste patru decenii i-a învățat pe elevii săi ce înseamnă omenia și respectul față de valorile morale fundamentale. El observă procesul accentuat de degradare, mai ales morală, a învățământului, proces surprins cu ironie, dar și cu
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafi i Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Executia-spicuiri / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
care noul mod de existență îl derutează pe „omul nou”, dar îl ambiționează, convins că este capabil să gestioneze, în folos propriu, anomaliile unei societăți aflate în plină degringoladă, mai ales morală. Deși limbajul prozatorului este unul comic mergând spre sarcasm, universul operelor sale este destul de îndepărtat de cel al lui Caragiale, de ale cărui operă și destin a fost preocupat, devenindu-i modele de conștiință artistică, dramaturgul devenindu-i un adevărat dascăl de suflet. Conturând disponibilitatea sa și pentru alte
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
care diferă de la individ la individ, funcție de educație, mediu și interlocutor. Într-adevăr, lipsa de cunoaștere pare să mai estompeze din culpabilitate, dar acest lucru este doar în faza incipientă. Pe măsură ce individul începe să-și dezvolte capacitățile, dar își continuă sarcasmul, atunci nu mai poate exista o circumstanță atenuantă. În primul rând, esența omului nu este răutatea, așa cum afirma Socrate și nici cugetarea, cum spunea Descartes, ci mai degrabă orientarea spre latura cea blândă a acestuia conform căreia în fiecare din
IMAGINEA DE SINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368116_a_369445]
-
în cele mai dureroase forme ale ei. Are contact direct cu cele mai sărmane pături ale populației, vede nesfârșită foame și chin, și aceste experiențe nasc o operă profundă, autentică, care alternează poemele zbuciumate, descrieri ale unui chin neîntrerupt, cu sarcasmul mușcător al epigramelor și cu incredibilul pamflet social și politic care e „Moneda fantazienilor”, o incredibilă povestire în două părți care, în sine, furnizează toate explicațiile pentru decizia cenzurii comuniste de a-l rade pe Pena de pe fața pământului și
ION PENA, UN AUTOR VIZIONAR DE LORENA LUPU, REVISTA ORIZONT, TIMISOARA de ION PENA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370177_a_371506]
-
de ce aceasta grabă de a sfîrși cu viața?! Dacă prin moarte ajungem să armonizăm totul, atunci: -Salut prima clipă de repaus pe care o voi gusta! Ultima oară din viața mea, aurora unei zile eterne, te salut! Adio umilință, răutate, sarcasm, mizerie, muncă obositoare care îmi torturezi inima. Adio... Vai, ce fericit aș fi să pot zice mai curând adio, un formidabil adio acestei vieți... Te vei mira, de ce? Ei, bine, de șase ani aproape o duc într-o muncă zadarnică
EVENIMENT DE MARCĂ, SEMNAT DE MAESTRO EUGEN DOGA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352893_a_354222]
-
formei și erupția sufletului modern, împărțit între chemările unei divinități pierdute și acelea ale unui satanism răzbunător, între sentimentul limitelor ontologice și sentimentul infinitului, între erotismul virginal cu accente dantești și deviația erotică, între inocență și sadism, între gingășie și sarcasm, între emoție și mistificare, între necesitatea ordinei arhitecturale și deopotrivă a subversiunii materialelor de construcție, se sfidau reciproc, completându-se( Vladimir Străinu). Geniul baudelare-ian are legătură genetic cu structura spiritului francez. Jean Prevost indică relațiile poetului nou cu mai toată
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
pantomimă caraghioasă față de o tragedia minunată”[2]. Acei cinici erau, la urma urmelor, veritabili maeștri în a provoca, purtători ai unei „anumite gândiri care se exprima mai ales prin anecdote, gesturi și glume care caută să provoace prin râs și sarcasm”[3]. Și o astfel de provocare nu este gratuită: „când cinicul refuza să omagieze ceea ce este respectabil , caută să denunțe lipsa de autenticitate a acestei respectabilități și falsitatile sale, pe care ceilalți le acepta mai mult din obișnuință și comoditate
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
epoca, va adopta elementele retorice atât la modă în acea perioadă și le va folosi în mod magistral. Astfel de tehnici poetice celebre au supraviețuit, la fel și componenta acidă care caracterizează geniul baroc. Bryce Echenique diferenția ironia de teribilul sarcasm al lui Quevedo atunci când afirma că frazele rezultate din ironie „sunt lansate mai degrabă că fluturași de badmington decât ca săgeți veninoase și pătrund în inima oamenilor fără să le cauzeze vreun rău profund” [5], în această linie situându-se
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]