1,002 matches
-
să-i recunoască că, cu toată nemiloasa lor intervențiune în împrejurări, ei totuși sânt organele unor idei îndreptățite. Dintre toți aceștia cel mai espus pericolului unei concepțiuni ordinare e Carlos din Clavigo: o concepțiune care-ar vedea în el pe sarcasticul și calculatorul sfărmător a unei fericiri străine și pe sfătuitorul malițios a slăbiciunii lui Clavigo, pe când el, din contra, el e reprezentantul rațiunii oamenilor de lume, a unei rațiuni oricum nesentimentale, și care-apoi, față cu Clavigo și cu starea lucrurilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru că plantele se puneau direct în foc sau pe pietre încinse. În fine, ultimul argument este acela că pe Columna lui Traian nu apar daci folosind lulele : „Traian n-ar fi pățit atâtea nevoi spre a înfrânge pe daci - remarca sarcastic Odobescu - dacă i-ar fi găsit scărpinându-se în cap cu luleaua în gură sau trăgând cu tabiet din narghilea” (76, pp. 111 și 115). Fără să-l mai nominalizeze pe Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu i-a ironizat teoria privind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din nas și dădu din mâini de parcă s-ar fi luptat cu o insectă invizibilă. ― Și, când te chinuiești să ne conduci, te ajută cumva să știi că o să rămâi așa, o sculptură de lumină, pentru veșnicie? Abatele ignoră tonul sarcastic al Mariei și începu să se plimbe printre Ouă, privind cu atenție. ― Ajută-mă mai bine să vedem dacă nu s-a stricat vreunul. Maria ridică din umeri: ― Și cum aș putea să știu care este stricat de vreme ce nu știu cum ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care forma matricea creștină, soclu al mentalității latino, răspîndită inconștient peste tot în comunitățile așa-zis atee ale stîngii revoluționare, enunțarea lui mi s-a părut deranjantă și deplasată; eu i-aș fi opus, fără îndoială, o denegare pe jumătate sarcastică, surîzătoare, oscilînd între un "delirezi, unde o să cauți asta" și un "pe legea mea, poate să fie bine, dar exagerezi totuși". Totuși am în acest moment convingerea că proiectarea sensului literal, reprezentată de către acest opuscul și de multe altele de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
celelalte proiecte erau doar mijloace. Or, prin cultură un popor ajunge la comportamente dezirabile, la o atitudine demnă ș( prolifică. Manolescu este unul dintre cei care atacă lectura parțială a lui Maiorescu. "C(t de (nșelătoare e aparența acelui Maiorescu sarcastic ș( neiertător (n planul goalelor abstracțiuni! A disprețui polemica de interese personale ș( a răm(ne la idei nu (nseamnă pentru Maiorescu a nega că ideile au ș( o valoare practică ș( că dintr-o doctrină se poate naște o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
creativitate, dar slabe la inteligență (evaluarea a fost făcută cu ajutorul testului de stăpânire a conceptelor - Concept Mastery Test -, ce include sinonime-antonime și analogii verbale) s-au descris ca „afectați, agresivi, exigenți, dependenți, dominanți, viguroși, nerăbdători, cu spirit de inițiativă, sinceri, sarcastici, puternici, influențabili” (p. 222). Cei care au avut rezultate bune la inteligență, dar slabe la originalitate s-au descris ca „blânzi, optimiști, plăcuți, liniștiți, lipsiți de egoism” (Barron, 1963, p. 222). Barron a remarcat: Atunci când se compară aceste autodescrieri cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
satiric”, „biciul râsului usturător”, au adus imediat corecturile necesare În viața comunității respective. Proverbele sunt, prin urmare, un rod al creației populare și au acest important rol de a face ca, pe calea ironiei, a observației acide sau a râsului sarcastic, să fie restabilit echilibrul social și moral din comunitate, care a fost perturbat de Încălcarea pe moment, de către niște oameni vicioși sau iresponsabili, a normelor etice populare, a legilor tradiționale nescrise care guvernează viața de zi cu zi a respectivei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
epocii. O mențiune specială merită Ucigașul și floarea (1970), un „antiroman aleatoriu și polițist în urmărirea ideii”, un fel de parabolă ambiguă, cu instrumentar radical modernist. E o narațiune de aparență absurdă, urmuziană, etalând, după cum semnala Mircea Iorgulescu, „o zeflemea sarcastică în marginea unor lucruri foarte grave: războiul, umilirea individului, tehnocrația și esența umană” ca expresie a „unei exasperări existențiale, transpuse cu mijloacele grotescului și ale absurdului”. Eseistica lui M., cultivată cu precădere în ultimul deceniu, nu e propriu-zis literatură, dar
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
de imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit partizan, prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană dăltuiește trăsăturile mari
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
mefistofelic, libertinul seducător se simte superior mediului filistin în care trăiește, convențiile sociale nu-i spun nimic, iar mărimile vremii (sub numele cărora contemporanii lui H. au recunoscut personaje reale, de vreme ce nuvela este, întru totul, o autoficțiune) îi declanșează resortul sarcastic. De o cu totul altă factură, romanul Ursita evocă în culori aprinse, bine susținute documentar, o secvență din istoria Moldovei în secolul al XVI-lea. Aici credința în ursită - articulație interioară esențială în cazul lui H., identificabilă pretutindeni - dă temei
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
și materia ș.a.), ca și în scrisori, el vădește, de asemenea, mari însușiri de prozator. Se întâlnesc aici, într-o alternare deseori surprinzătoare, oratorul solemn, stăpân pe mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave și pilde populare. De altfel, tonul biblic, de venerație divină și elevată aspirație spre sublim și frumuseți abstracte, alături de invective și blesteme, cu violențe de expresie rar întâlnite
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Kogălniceanu, Alecu Russo, D. Bolintineanu, Cezar Bolliac, Ion Ghica, C.A. Rosetti și ceilalți). „Epoca lui Eminescu” (1880-1900) diferă. Unirea Principatelor și independența statului modificând esențial soarta românilor, literatura dă acum expresie revoltei sociale și pesimismului, la unii cu trăsături sarcastice (Eminescu, Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuță și alții). Literatura dintre 1900 și primul război mondial își definește trăsăturile în raport cu „chestiunea țărănească”, extrem de acută, și cu problema românilor din Transilvania. Despre „Epoca Sadoveanu-Goga”, profesorul, bolnav și obosit, n-a mai lăsat
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
faptul că-mi permite să citesc În voie noul număr al revistei Pregnancy. — Hei, Îți sună mobilul În geantă, zice Jasmine, care tocmai iese din zona recepției. A sunat Într-o veselie, toată ziua. — Mersi că mi-ai spus! zic sarcastică. Mă grăbesc la birou, Înșfac telefonul și-l deschid. — Becky! aud glasul surescitat al mamei. În fine! Spune-mi, scumpa mea, cum a fost la obstetriciana aia celebră? Abia așteptăm să aflăm. Janice a venit de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
află cu altă femeie. Reușesc să prind un taxi chiar În fața blocului și, cînd acesta demarează În trombă, mă așez mai bine În scaun și Încep să-mi repet replicile confruntării. Trebuie să-mi țin capul sus și să fiu sarcastică, și totuși demnă. Și să nu izbucnesc În lacrimi și să-i dau una-n pifometru Venetiei. Mă rog, poate că n-ar fi rău să-i dau totuși una zdravană În pifometru. O palmă răsunătoare pe obraz, după ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și ea Îi zîmbește larg, cu capul pe spate. Se sincronizează perfect. SÎnt cel mai atrăgător cuplu din sală. Îi privesc Încremenită În locul În care mă aflu, și poalele ude ale caftanului mi se lipesc de fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de vorbit nici nu se mai pune problema. — Vă simțiți bine? mi se adresează un chelner, Însă glasul lui pare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa ceva. Nu-ți aduci aminte? Ochii lui Luke Îmi scrutează intens chipul, de parcă ar vrea să afle niște răspunsuri. Discuția noastră de la spital, zice brusc. Înainte să plec. Da! Te-au năpădit, În fine, amintirile? nu-mi pot reprima tonul sarcastic. Plănuiseși să-mi spui totul după naștere. Voiai să vezi cum „se aranjează lucrurile“. Practic, ai recunoscut deschis... — Nu vorbeam despre nici o aventură! explodează Luke. Vorbeam despre situația de criză legată de Arcodas! Rămîn fără grai. — P... poftim? Deodată, observ
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
popular mai scrisese și câteva poezii publicate în reviste socialiste și democratice, însuflețite de a doua muză a tinereții lui, răzvrătirea socială, revolta împotriva nedreptății, a tiraniei. Semnând Ignotus și Victor C. Rareș, a mai publicat în „Viața românească” însemnări sarcastice referitoare la contemporaneitate. SCRIERI: Poezii, București, 1894; Versuri și proză, îngr. G. Ibrăileanu, Iași, 1912; Scântei, pref. B.P. Hasdeu, București, 1930. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 241-248; Dafin, Figuri, II, 86-90; Călinescu, Ist. lit. (1941), 524; Sevastos, Amintiri, 125-129; Dicț
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
submina această solemnitate, procesiunea cvasireligioasă a descoperirii locului memoriei, locul de unde În sfârșit țâșnește adevărul. Ce mai rămâne din acest loc - fie și din aceste locuri - când scrii istoria lui Bulă, când faci o istorie românească numai În cheie anecdotică, sarcastică, dacă vrei, În care stilul solemn ritualic consacrat dezvăluirii memoriei se Întâlnește cu un efect clar de demitizare, un gust al carnavalului unor așa-zise figuri populare recrutate de oriunde, doar din zona „sacră” a istoriei neamului. Nu știu cum se va
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
duios vitriolante „à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în prozele antologate, în 1940, în Vulturul albastru (efuziunile, locvacitatea fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
inserate interviuri substanțiale, precum cele cu Marcel Iancu și Camil Petrescu. Eseuri și articole incitante publică Emil Cioran (Auguste Rodin, Reflexiuni asupra mizeriei, Individ și cultură), Eugen Ionescu (Tudor Arghezi. Preludiu sau pamflet, unde sunt trecute în revistă, în cheie sarcastică, popasurile receptării critice a poetului), Ovidiu Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
în drept, pe care o va publica întâi în gazeta „Prutul”, apoi în broșura, de vederi democrate, Cestiunea evreilor e o cestiune morală (1897). Într-o altă broșură, Monăstirea liberală și criza morală (1901), îi atacă pătimaș, cu virulente accente sarcastice, pe liberali. Înscris în Partidul Conservator, își argumentează cu aplomb ideile în „Epoca”, unde e redactor, în „Protestarea”, cotidian înființat de el în 1906, și în Camera Deputaților, unde, în pofida lucidității luărilor de poziție, excesele de umoare îi mai jucau
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
anume Teostene a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgân învățat care nu e numit, însă e menționat ca filosof sau „filolog”. În realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgânul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sunt însă omogene ca formă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul vorbirii, Chișinău, 1985; Noițele, Chișinău, 1985; Ambasadorul Atlantidei, Iași, 1996; Două imperii, Chișinău
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
pedepsiți vara, sunt dezbrăcați, unși cu miere și legați la stâlp. Luat prizonier de polonezi, Duca nu mai poate fi salvat cu banii trimiși pe ascuns de doamna lui, aflată la Constantinopol. Morții lui Duca cronicarul îi consacră o pagină sarcastică: în trupul domnitorului s-ar fi găsit pietre prețioase. Constantin Cantemir este lăudat pentru că, deși necărturar, știa bine turcește, avea limba dulce, era milostiv și nelacom. Domnia lui a fost tulburată de incursiunile pline de cruzime ale podgheazurilor leșești și
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
cu care se ocupă, între oamenii pe care îi studiază”. E performanța pe care o realizează el însuși prin iscusința de a nara, descrie și portretiza, prin nota de umor introdusă, când e cazul, în relatare, prin comentarii ironice și sarcastice, nu rareori, prin patosul mâniei, dar mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție, publicistica, memorialistica și oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]