959 matches
-
(în ; ' sau '), oficial, denumită Regatul Arabiei Saudite ( "") este cea mai mare țară din Peninsula Arabă și cea mai mare țară arabă din Asia de Vest. Se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak - la nord și nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain și Emiratele Arabe Unite la est, Oman - la
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
după 1740, bazele unei secte islamice puritane și militante, câștigând de partea sa și pe emirul de Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din . Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite, dar statul Wahhabit este înfrânt, în 1818, de forțe britanice și egiptene. Eșuează, astfel, prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu anulL 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 -1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
actualei dinastii dominatoare din . Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite, dar statul Wahhabit este înfrânt, în 1818, de forțe britanice și egiptene. Eșuează, astfel, prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu anulL 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 -1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei Arabice. La 23 septembrie 1932 el ia titlul
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
tron este ereditară, regele trebuind să fie urmașul lui Ibn Saud, dar și electivă, el fiind ales de către un consiliu al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii lui Ibn Saud. Instituția centrală, Guvernul Arabiei Saudite, este monarhia Arabia. Legea fundamentală adoptată în 1992 a declarat că Arabia Saudită este o monarhie condusă de descendenții de sex masculin pentru primul rege, Abd Al Aziz Al Saud (sau Abdulaziz Al Saud), și că, Coranul este constituția țării, care
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
afacerile de stat pentru o perioadă de maximum o săptămână. Nu sunt recunoscute nici partidele politice sau alegerile naționale, cu excepția alegerilor locale care au avut loc în anul 2005. Puterile regelui sunt, teoretic, limitate de Shari'a și alte tradiții saudite. El trebuie, de asemenea, să păstreze un consens al familiei regale saudite, lideri religioși (ulema) și alte elemente importante în societatea arabă. Arabia Saudită nu are parlament, în schimb există un program național "Consiliul Consultativ" (care este compus din 150 cetățeni
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
recunoscute nici partidele politice sau alegerile naționale, cu excepția alegerilor locale care au avut loc în anul 2005. Puterile regelui sunt, teoretic, limitate de Shari'a și alte tradiții saudite. El trebuie, de asemenea, să păstreze un consens al familiei regale saudite, lideri religioși (ulema) și alte elemente importante în societatea arabă. Arabia Saudită nu are parlament, în schimb există un program național "Consiliul Consultativ" (care este compus din 150 cetățeni arabi numiți de rege, pentru o perioadă de patru ani pentru a
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
politice nu au fost permise. Alte partide interzise, cum ar fi Hizb ut-Tahrir, continuă să funcționeze, dar nu în mod deschis. Organizații cu sediul în Occident precum Amnesty International și Human Rights Watch au condamnat în mod repetat sistemul judiciar saudit și pedepsele lui severe. Nu există procese cu jurați în Arabia Saudită, iar completele de judecată au proceduri sumare. Human Rights Watch, într-un raport din 2008, nota că un cod de procedură penală fusese introdus pentru prima oară în 2002
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
SNDO sunt extrem de limitate și persistă dubiile privind neutralitatea și independența sa. Arabia Saudită rămâne una din puținele țări din lume care nu acceptă Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ca răspuns la criticile continue ale încălcărilor drepturilor omului în regat, guvernul saudit subliniază caracterul islamic special al țării și sugerează că acesta justifică o ordine socială și politică diferită. Comisia Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internațională a încercat fără succes să-l forțeze pe președintele Barack Obama să ridice chestiunea drepturilor omului în
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
în 2012, când avea doar 17 ani, pentru că a luat parte la protestele antiguvernamentale din timpul Primăverii Arabe. În mai 2014, Ali al-Nimr a fost condamnat la decapitare în public și crucificare. În 2013, guvernul a deportat mii de ne-saudiți, mulți dintre ei lucrând ilegal în țară sau având vizele expirate. Abundă rapoartele privind lucrători străini care au fost abuzați sau torturați de angajatorii lor sau de către alți cetățeni saudți. Deportarea a condus la faptul că multe servicii de bază
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
expirate. Abundă rapoartele privind lucrători străini care au fost abuzați sau torturați de angajatorii lor sau de către alți cetățeni saudți. Deportarea a condus la faptul că multe servicii de bază suferă acum de lipsa forței de muncă, deoarece mulți cetățeni saudiți se feresc să ocupe posturi în meserii considerate inferioare. Arabia Saudită are un „Program Împotriva Radicalizării”, al cărui scop este să „combată răspândirea și atracția ideologiilor extremiste în sânul populației” și să „insufle adevăratele valori ale credinței islamice, precum toleranța și
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
puse sub semnul întrebării de ziarul Baltimore Sun, pe baza rapoartelor Amnesty International privindu-i pe Raif Badawi sau pe un bărbat din Hafr al-Batin condamnat la moarte pentru că a respins islamul. În septembrie 2015, Faisal bin Hassan Trad, ambasadorul saudit la biroul ONU din Geneva, a fost ales președintele Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, organism ce numește experți independenți. Arabia Saudită ocupă 20% din suprafața Peninsulei Arabice. O mare parte a frontierelor cu Emiratele Arabe Unite, Oman și Yemen nu sunt bine
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
este estimată la aproximativ 2.240.000 km². Clima este uscată și caldă. Jumătate din țară este pustiu, pentru că este un deșert cu temperaturi extreme, cu unele zone în care se găsesc oaze. În cea mai mare parte a Arabiei Saudite, vegetația este rară și are un număr limitat de ierburi și arbuști. Fauna cuprinde pisici sălbatice, maimuțe babuin, lei și hiene. Coasta Mării Roșii are o importantă faună maritim, îndeosebi recife de corali. Zona de coastă se extinde pe 2
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
a lumii în producția și exportul " aurului negru ", cea mai căutată materie primă energetică. Veniturile provenite din exportul de țiței și derivați ai petrolului (90% din export) sunt completate de veniturile din exportul bogatelor surse de gaze naturale. Populația Arabiei Saudite, conform estimărilor făcute în luna iulie 2010, este în jur de 25,731,776, inclusiv 5,576,076 non-naționali. În Arabia Saudită trăiesc 25 milioane de musulmani, sau 97% din populația totală. Practicarea altei religii decât Islam este permisă doar în
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
principii ale islamului, în spiritul mișcării hanbalite de orientare sunnită. Prin pactul său cu Muhammad Ibn Saud, care a dat naștere unei puternice alianțe dinastice între cele două familii ce continuă și în prezent, s-au pus bazele primului stat saudit. În general, istoricii acceptă că s-a născut în 'Uyayna (Arabă: العيينة) în 1703 ca membru în tribul arab Banu Tamim, într-o familie de teologi ai școlii de jurisprudență hanbalite, fapt ce ar justifica și ideea de a fi
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
pare că a început studierea islamului de la o vârstă fragedă, în principal sub îndrumarea tatălui său 'Abd al-Wahhab. După finalizarea studiilor sale oficiale în orașul sfânt Medina, ʿAbd al-Wahhab a trăit mai mulți ani în afara spațiului descris astăzi de statul saudit, în Irak și Iran. A predat timp de patru ani în Basra, iar la Bagdad s-a căsătorit cu o femeie bogată a cărei proprietate a moștenit-o la moartea acesteia. În 1736, a început să pledeze în Iran împotriva
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
Hassan, Ali, Ibrahim și Abdul Aziz (care a murit în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile tatălui. Descendenții săi, Al ash-Sheikh (Arabă: aš-Šayḫ), conduc "‘ulama" și domină instituțiile religioase ale statului saudit, deținând un prestigiu asemănător cu cel al casei saudite cu care împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii derivă din asocierea celor două familii dinastice prin acordul încheiat între ʿAbd al-Wahhab și Muhammad ibn Saud și presupune ca familia saudită
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile tatălui. Descendenții săi, Al ash-Sheikh (Arabă: aš-Šayḫ), conduc "‘ulama" și domină instituțiile religioase ale statului saudit, deținând un prestigiu asemănător cu cel al casei saudite cu care împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii derivă din asocierea celor două familii dinastice prin acordul încheiat între ʿAbd al-Wahhab și Muhammad ibn Saud și presupune ca familia saudită să mențină autoritatea wahhabită în chestiunile religioase și să
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
saudit, deținând un prestigiu asemănător cu cel al casei saudite cu care împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii derivă din asocierea celor două familii dinastice prin acordul încheiat între ʿAbd al-Wahhab și Muhammad ibn Saud și presupune ca familia saudită să mențină autoritatea wahhabită în chestiunile religioase și să susțină propagarea doctrinei salafite, în timp ce Al ash-Sheikh se obligă să folosească autoritatea religios-morală pentru a legitima autoritatea politică a familiei saudite. La întoarcerea în orașul său natal, a scris Kitab at-Tawhid
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
ʿAbd al-Wahhab și Muhammad ibn Saud și presupune ca familia saudită să mențină autoritatea wahhabită în chestiunile religioase și să susțină propagarea doctrinei salafite, în timp ce Al ash-Sheikh se obligă să folosească autoritatea religios-morală pentru a legitima autoritatea politică a familiei saudite. La întoarcerea în orașul său natal, a scris Kitab at-Tawhid (Arabă: كتاب التوحي - Cartea unității), ce va deveni textul de bază al formei de islam cunoscută în întreaga lume sub numele de wahhabism și a început să atragă de partea
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
l-a determinat pe acesta din urmă să părăsească orașul. Expulzarea din 'Uyayna va reprezenta momentul cheie în istoria wahhabismului, când politizarea ideologiei se dovedește a fi succesul doctrinei și va marca istoria spațiului Peninsulei Arabice prin crearea primului stat saudit. ʿAbd al-Wahhab se stabilește în Ad-Dar'iyah, sub protecția lui Muhammad ibn Saud, alături de care își pune în aplicare ideile reformiste de purificare a islamului și de aducerea a acestuia la forma sa inițială, cea mai pură. Alianța celor doi
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
Situația s-a schimbat evident odată cu recentele alegeri, care au dovedit o vădită aspirație a poporului irakian către democrație și libertate. Irakul se confruntă totuși cu riscul de a deveni o zonă teroristă, răsfrângându-se și asupra Iranului, Siriei, Arabiei Saudite și Afganistanului. Orientul Mijlociu este probabil zona care a avut și continuă să aibă cel mai mare impact asupra securității euroatlantice și internaționale. Lipsa unui orizont vizibil pentru soluționarea conflictului israeliano-palestinian este o sursă de nemulțumire pentru întreaga lume arabă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
nr. 881/2002 Persoane fizice 1. Wa'el Hamza Julaidan (cunoscut și ca Wa'îl Hamza Julaidan, Wa'el Hamza Jaladin, Wa'îl Hamza Jaladin, si Abu Al-Hasan al Madani); data nașterii: 22 ianuarie 1958; locul nașterii: Al-Madinah, Arabia Saudita; Pașaport saudit nr. A-992535. Persoane juridice, grupuri și entități 2. Mișcarea Islamică din Estul Turkistanului sau Mișcarea Islamică din Turkistanul de Est (ETIM) (cunoscută și că Partidul islamic din Turkistanul de Est). -------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181129_a_182458]
-
cerebral, susține un jurnalist francez specialist în Tunisia, relatează Le Monde, în ediția electronică. Ben Ali „a fost victima unui atac cerebral și transportat de urgență la spitalul din Djedda. Fostul președinte a fost internat în această instituție rezervată prinților saudiți sub o identate falsă, din motive de securitate. Starea sa este considerată îngrijorătoare“, scrie jurnalistul Nicolas Beau pe blogul său, citat de . Potrivit acelorași surse de la Tunis ale jurnalistului, Ben Ali s-ar afla în comă. Bolnav de mai mulți
Fostul preşedinte tunisian Ben Ali s-ar afla în comă - surse () [Corola-journal/Journalistic/61235_a_62560]
-
să creeze noi locuri de muncă. Berdîmuhamedov a făcut prima vizită oficială în străinătate după ce a devenit președinte al statului turkmen în Arabia Saudită, la jumătatea lunii aprilie a anului 2007. A făcut un pelerinaj și l-a întâlnit pe regele saudit Abdullah. La sfârșitul aceleiași luni, a făcut o vizită în Rusia și s-a întâlnit cu președintele rus Vladimir Putin. Gurbangulî Berdîmuhamedov s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama și cu soția acestuia, Michelle Obama, la 23 septembrie 2009
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
în întâlniri cu ambasadori arabi la Paris și cu guvernele din Egipt și Iordania la Cairo și Amman. Ba chiar mai mult, la întâlnirea cu primul șef de stat străin în vizită la Paris după alegeri, regele Khaled al Arabiei Saudite, Mitterrand va expune o formulă a politicii sale în problematica Orientului Mijlociu care, până și după Jacques Attali, om de încredere și mâna lui dreaptă, reprezintă o "deviere retrogradă importantă de la pozițiile anterioare 44". În conversația cu oaspetele din Arabia Saudită
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]