2,615 matches
-
printre degete, n-o să mă las chiar dacă mi-ar întoarce toată lumea spatele. De-asta ați reușit în viață, i se pare lui Santinelă, altfel n-ați fi ajuns celebru, își strecoară pachetul de Kent în buzunarul de la piept, o să le savurez mai încolo, vrea să-i mulțumească. Spune-mi de ce crezi c-ar trebui să fiu cu ochii în patru, se neliniștește Regizorașul. Pentru că o unitate militară e un teritoriu al nimănui, e un cîmp minat cu totul necunoscut, o întindere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
desfăcuseră contractul de muncă, puțin după moartea mamei. Atâta aflaseră bunicii despre el. În vara aceea, mă maturizasem, simțeam asta după felul În care interpretam ceea ce se Întâmpla cu mine și ceea ce se Întâmpla În jurul meu. Îmi plăcea singurătatea, o savuram ca pe-o delicatesă, mă foloseam de ea, mi se părea că-mi dă forță și liniște. Noaptea adormeam cu imaginea orașului meu drag În minte, până când pâcla grea a visului cobora Încet În creier și În trup. Dimineața, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se cântă la el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mei, liniștită și totuși pulsând de o viață a ei proprie, sinistră. Am închis ușa în urma mea și am rămas pe loc un timp. Ceva din Antonia și din Palmer dăinuia încă acolo, ceva ca o umbră înaltă, ceva ce savurasem în chip ilicit și vinovat pur și simplu există în încăperea aceea. Am înaintat spre foc și atunci mi-am dat seama că sunt puțin amețit. Nu mâncasem la prânz, mâncasem foarte puțin la cină și, împreună cu Georgie, băusem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Scoase un nor de fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gemeni. La brutărie am cumpărat jumătate de litru de lapte și câteva sandvișuri, iar de la chioșc, ultimul număr al ziarului Tageblatt. Traversând, m-am așezat pe banca pe care muncitorii de la construcții sporovăiseră cu o zi Înainte și mi-am savurat micul dejun. La un moment dat, trecu Dabor cu o față lungă, demnă de milă și un bandaj Înfășurat În jurul nobilului său cap. I-am făcut cu mâna, Întrebându-mă În gând oare ce punea la cale, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dispăru În noaptea de februarie. Mașina nerăbdătoare parcase cu siguranță pentru că, după ce ușile s-au trântit, n-am mai auzit nimic. Doar sângele care-mi vâjâia În urechi. Capitolul șaisprezece În dimineața de după vizita mea la Else, marțea trecută, adică, savuram o cafea neagră și a doua țigară pe ziua respectivă, stând la geamul care dă spre scuar, când dintr-o dată am auzit o bătaie ușoară la ușă. Și fiindcă n-avea cum să fie Anton și nici Frau Britz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bătaie ușoară la ușă. Și fiindcă n-avea cum să fie Anton și nici Frau Britz și fiindcă niciodată nu primesc vizite la o ore din astea, cel puțin, nu fără o avertizare În prealabil, am decis să continui să savurez momentul acesta de reflecții de vară. hipnotizat, am studiat cum scrumul de țigară s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că exagerez când spun că ele au de-a face cu moartea Dorei Wilms. Apăsă mânerul, apoi adăugă: N-am să spun asta, decât o singură dată. E foarte important să Înțelegeți care sunt consecințele tăcerii. Altfel vă rămâne să savurați ultimele dumneavoastră ore În libertate. Deschise ușa cu un calm aproape inuman. Capitolul șaptesprezece Iarna trecută Anton s-a mutat, destul de neașteptat, din pensiunea Andersen undeva aproape de Dora. Dacă aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tardivă În muntele de gheață mărunțită. În curând, mixtura avea să devină foarte galbenă și foarte acră. Mi-era greu să mă smulg de lângă priveliștea aceea. Poate că ceea ce se Întâmpla mi se părea dramatic, având În vedere că-mi savuram ultimele ore de libertate? Am avut parte de același joc sofisticat al tensiunii și frumuseții ca atunci când am Îmbrăcat bluza Dorei, vinerea trecută. Asta n-avea să se mai Întâmple niciodată, știam prea bine. Și nu cred că există ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văzând că Dora nu catadicsește să răspundă, am adăugat: Pare pus pe năzbâtii. Uită-te numai la coșurile alea, la spatele ăla, la pumnii ăia. E supărat pe toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă așa. — Savurându-și momentul de glorie, Froehlich pare să fi uitat de obligații paternale. Și deși Gielke e cel care Își odihnește mâna pe umărul băiatului, nu pare prea afectuos, nu-i așa? În momentul acela Dora Îmi răspunsese, cam repezit, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și câteva gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să mă ridic și să apăs Întrerupătorul ticăind ori de câte ori se stinge. În plus, s-ar putea ca asta să aibă un efect liniștitor asupra inimii mele agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se adresă Încurajator de pe coridor Înainte de a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva? Ea nu-l băgă În seamă, apelând la singura prezență prietenoasă care-i rămăsese: — Nu sunt chiar atât de bolnavă, nu? — Ce mă intrigă pe mine, spuse celălalt, este accentul lui. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
frumusețea și apoi fugeau În străina lor urâțenie. Se lăudau cu femeile de favorurile cărora se bucuraseră. Chiar și fața Între două vârste de dinaintea ei văzuse la vremea sa frumusețea dezbrăcată, iar mâinile care-i cuprindeau genunchiul simțiseră, prețuiseră și savuraseră. Iar la Viena ea o pierdea pe Janet Pardoe, care mergea de una singură Într-o lume În care bărbații conduceau. O vor flata și-i vor dărui mici obiecte ieftine și lucitoare, de parcă ar fi fost o băștinașă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și goi de orice altceva, În afară de un fel de fericire stupidă. 3. Myatt urmărea cu privirea cum se lungește scrumul țigării și se gândea. Acestea erau momentele pe care le savura: când se simțea singur cu sine, nu se simțea amenințat de nici o critică, trupul Îi era satisfăcut și emoțiile domolite. Noaptea trecută Încercase zadarnic să lucreze. Chipul fetei se strecurase Între el și coloanele de cifre. Acum era pusă În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spune-ne câte ceva despre isprăvile domnului Myatt. — E foarte drăguță, spuse Janet Pardoe, cu Înduioșare evidentă. Domnul Savory aruncă o privire spre Myatt, ca să vadă dacă acesta nu se simțea jignit, dar lui Myatt Îi era mult prea foame. Își savura prânzul lui Întârziat. — Evoluează pe scenă, nu-i așa? Întrebă el. — Da. Varieteu. — Am spus eu că era dansatoare În ansamblu, remarcă Janet Pardoe. Avea pe undeva o notă ușor comună. Vă mai Întâlniserăți și Înainte? Nu, nu, spuse Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un confort fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
privirea în direcția standului. Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a holului e destulă agitație. Cele două lifturi ale hotelului coboară și urcă mereu, deschizîndu-și ușile cu un plăcut clinc-clanc. Savurînd ultima înghițitură de vodcă, dînd semne că amîndoi se vor ridica să plece imediat ce băutura ajunge în stomac, Mihai și secretarul literar privesc aiurea, undeva dincolo de peretele din față. Muzica din sala alăturată, prin ușa veșnic întredeschisă, ajunge la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i. Știți, domnu' Săteanu... începe Mihai timid. Zi-mi nea Toader, ce Dracu'! De cîte ori să-ți spun?! se înfurie Săteanu, răsturnînd sticla în paharul lui Mihai, umplîndu-i-l. Noroc! Ce-ai vrut să-mi zici? A, nimic... murmură Mihai, savurînd tăria lichidului gălbui, convins de eticheta de pe sticlă că-i îmbuteliat în Scoția. Așa-i cum îți spun eu: țăranul era îndărătnic; ținea la pămînt mai ceva ca la viață, zău! Poate pentru că pămîntul însemna însăși viața; așa a gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ta, / Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna ta... Bine-ai venit! Pentru ce-a venit aici?" se întreabă iarăși Mihai, sorbind vodca, aruncînd, ca din întîmplare, privirea spre Maria: o vede stînd liniștită în fotoliu, total relaxată, cu gura încă plină de vodcă, pentru a-i savura, dureros, tăria, în vreme ce ochii ei mari, aproape închiși, conturează două linii lungi, negre, sub sprîncenele arcuite calm. Mai gîndește-te, spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate darabana cu buricul degetelor pe burta suptă de foame, ia apoi cărțile, începe să le amestece fără nici un chef, trage patru, le privește fără să clipească, iar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pur și simplu, amenințîndu-l cu moartea, simțind cum vorbele ei sporesc nebănuit dorința bărbatului. "Ai putea să cauți o mătură și să mă aduni cu fărașul" ar fi vrut să-i spună la final, cînd a făcut grimasa de durere, savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras mai spre perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
caute pe Lazăr. S-o creadă ea că scapă așa ușor de mine după toate cele de astăzi!... Poate moartă..." gîndește Mihai cu drag, aruncînd încă o dată privirea în direcția în care s-a pierdut Maria, să-i mai poată savura mersul, dar femeia a trecut deja de pavilionaele anexă, de lîngă poarta spitalului. Maria pășește încet, atentă la gheața formată în cîteva locuri. Jovial ca întotdaeuna, portarul își scoate șapca, rostind același "sărut mîinile, domnă doctor!" Serviciu ușor, nea Petrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl avea o elibera oarecum de povara celeilalte apartenențe, de imaginea idilică de fetiță cu codițe. Pe cai, așadar, și fuga la cel mai apropiat magazin de lenjerie! Carol alesese un butic de pe strada principală, unde servea un bărbat. Apoi savură plăcerea de a vorbi despre dimensiunile bijuteriilor lui Dan. Nici măcar n-a fost nevoie să pună prea mult de la ea, dat fiind că talia dragului de Dan era cam cât a ei. În ziua următoare, avea costumația necesară pentru mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]