606 matches
-
numai încă cinci luni, regatul trecând în mâinile unei rude îndepărtate, Coenwulf. În anul 821, Coenwulf a fost urmat la tron de către fratele său, Ceolwulf, care a demonstrat reale calitați de conducător militar, prin distrugerea fortăreței Deganwy din Powys. Puterea saxonilor de vest sub Egbert începuse să crească în această perioadă, iar în 825 Egbert l-a înfrânt pe regele Merciei, Beornwulf (care îl detronase pe Ceolwulf în 823) la Ellendun. Bătălia de la Ellendun s-a dovedit decisivă. Beornwulf a fost
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
, al "saxonilor estici", a fost unul dintre cele șapte regate anglo-saxone care formau așa-numita heptarhie, fiind fondat în jurul anului 500 pe teritoriile curente ale comitatelor ceremoniale Essex, Hertfordshire și Middlesex. Essex este amintit pentru prima oară de către Bede, care notează sosirea
Regatul Essex () [Corola-website/Science/308800_a_310129]
-
Succesul l-a obținut în rolul soțului lui Elizabeth Ashley în "Barefoot in the Park" (Desculț în parc) (1963). În timp ce încă era în mare măsură un necunoscut, Redford și-a făcut debutul pe ecran în "War Hunt" (1962), alături de John Saxon într-un film despre ultimele zile ale războiului din Coreea. Acest film a marcat, de asemenea, debututul lui Sydney Pollack și Tom Skerritt. După succesul pe Broadway, a fost distribuit în roluri mai mari în filme. În "Inside Daisy Clover
Robert Redford () [Corola-website/Science/308893_a_310222]
-
o minoritate de baptiști (2,43%). Pentru 4,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Buturugeni, Prisiceni, Plopi și Saxoni, având în total 1139 de locuitori ce trăiau în 252 de case. În comună existau o moară cu aburi, o biserică (la Saxoni) și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în plasa Neajlov
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Buturugeni, Prisiceni, Plopi și Saxoni, având în total 1139 de locuitori ce trăiau în 252 de case. În comună existau o moară cu aburi, o biserică (la Saxoni) și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în plasa Neajlov a județului Vlașca și comuna Gâstești-Români, formată din satele Gâstești-Români și Gâstești-Sârbi (Coteni), cu 962 de locuitori. Aici erau o biserică (la Gâstești-Români
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
locuitori în aceleași sate; și comuna Gâstești-Români cu numele de "Gâstești", având în componență doar satul de reședință. În 1950, comunele au fost arondate plășii Mihăilești și apoi (după 1952) plășii Videle din regiunea București, iar satele Plopi, Prisiceni și Saxoni au fost în timp desființate și comasate cu satul Buturugeni. Satele Gâstești și Podu Gâștei din comuna Gâstești au primit în 1964 denumirile de "Pădureni", respectiv "Podu Ilfovățului", iar comuna Gâstești a primit și ea denumirea de "Pădurenii". În 1968
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
Europa între secolele III-XI, în tranziția de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu. A fost o perioadă marcată de schimbări teritoriale în Imperiului Român dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice că hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și de regele Prusiei ("regele soldat" Frederic Wilhelm I 1688-1740) care este jignit pe teren diplomatic de sași, ceace probabil a dus la războiul nemilos de șapte ani al Prusiei contra Saxoniei. Porecla lui August "der Starke" = "cel tare", "Hercule saxon" sau "mână de fier" se datorește puterii sale deosebite, pe care se presupune că a moștenit-o de la "Cimburgis von Masowien" o nobilă poloneză (1394-1429) fiind considerată "mama habsburgilor". Astfel se povestește despre el că ar fi fost în stare
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
februarie 1733 în Varșovia având vârsta de 62 de ani fiind înmormântat în Cracovia.Inima lui după dorința sa a fost dusă la Dresda într-o casetă aurită.Moartea lui a declanșat o undă de tristețe și doliu în rândul saxonilor fiind cântată de barzii din acel timp.In Hamburg studenții de teologie în "Serenata Eroica" folosesc melodia de doliu care a fost cântată la moartea lui "August cel Tare".Un bust al lui August datând din secolul XIX se găsește
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
erau experimentați, și cunoșteau locurile; majoritatea participanților la Cruciada țăranilor - războinici amatori neorganizați - au fost masacrați după intrarea în teritoriul selgiucid. Petru totuși a supraviețuit și s-a alăturat mai târziu principalei armate cruciate. O altă armată de boemi și saxoni nu a trecut de Ungaria, dezintegrându-se pe drum. a dat semnalul începerii unei lungi perioadă de violențe împotriva evreilor în cadrul Culturii europene. Deși antisemitismul exista în Europa de secole, Prima cruciadă reprezintă primul caz de violență în masă îndreptată
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
de jos și o parte din Franța (Austrasia, Neustria și Burgundia). Regatul Franc era în curs de a deveni prima putere imperială din Europa de după căderea Imperiului Roman, în timp ce lupta împotriva hoardelor de barbari de la hotare, ce de exemplu ferocii Saxoni, și oponenți interni ca Eudes, ducele Aquitaniei. Trupele umayyazilor, sub conducerea lui Al-Samh ibn Malik, guvernatorul-general al provinciei al-Andalus, au invadat Septimania în 719, după ce au năvălit peninsula Iberică. Începând din anul 720, Al-Samh și-a organizat capitala la Narbonne
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
greacă . La Paris devine foarte prețuit pentru înțelepciunea sa, celebritatea având a i se dovedi însă nefastă. Îndemnat de către Hincmar, arhiepiscopul de Reims, care îl aprecia, să se angreneze în respingerea doctrinei dublei predestinări divine (doctrină susținută de un călugăr saxon pe nume Gottschalk), Eriugena scrie lucrarea "De divina praedestinatione liber" (în 851) în care utilizează silogismul, construiește un tablou al ierarhiei lumii și introduce câteva teze îndrăznețe (argumentarea sa mergând până la relativizarea doctrinei augustiniene a grației divine), ce îi aduc
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
fie în casa părintească fie într-o școală mănăstirească din apropiere. Studiile secundare le face la Universitatea din Padova, faimoasă pentru studiul artelor liberale și corespunzând predilecției tânărului Albert. În 1223 se alătură Ordinului Dominican, atras de predicile Sfântului Iordan Saxonul. După terminarea studiilor predă teologia la Hildesheim, Freiburg (Breisgau), Ratisbona, Strasburg și Köln. Se afla la Köln, ocupându-se cu interpretarea Cărții sentințelor lui Petrus Lombardus, când, în 1245, este desemnat să plece la Paris. Aici primește titlul de doctor
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Dinastia merovingiană își ia numele de la Merovech sau Merowig (uneori latinizat ca "Meroveus" sau "Merovius"), conducător al francilor salieni din aprox.447 până în 457, și capătă importanță odată cu victoriile fiului său Childeric I (a domnit aprox.457 - 481) împotriva vizigoților, saxonilor și alemannilor. Fiul lui Childeric Clovis I a unificat apoi cea mai mare parte a Galiei la nord de râul Loara în jurul anului 486, când l-a învins pe Syagrius, conducătorul roman al acestei regiuni. A câștigat bătălia de la Tolbiac
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
stâncă pe versantul sudic. În evul mediu, prin anul 1200, pe munte exista o cetate ce aparținea de Boemia. În anul 1402 cetatea Lilienstein precum și Königstein sunt ocupate de ducele de Meißen (Comes terminalis), iar ulterior intră în posesia prinților saxoni. Între 1406 - 1550 cetatea devine treptat o ruină, fiind în cele din urmă abandonată; prin săpături ulterioare s-au descoperit poarta principală și vase de ceramică. În anul 1708 August der Starke urcă pe treptele construite în timpul său pe versantul
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
polonez. În același timp, Mieszko a început expansiunea sa împotriva triburilor Velunzani și Lutici. Războiul a fost înregistrat de către cronicarul Abraham ben Jacob. Potrivit acestuia, Mieszko s-a luptat cu tribul Weltaba, identificat cu Veleti. Wichmann cel Tânăr, un nobil saxon care fusese un lider al slavilor Polabian, l-a învins pe Mieszko de două ori, iar în jurul anului 963, fratele lui Mieszko, al cărui nume este necunoscut, a murit în bătălie. Frontierele de la gura de vărsare a râului Oder au
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
informațiile privind restituirea acordului, care acționa pentru bine țării și pentru eliberarea prizonierilor, indica faptul că acest conflict a avut loc de fapt. Căsătoria cu Oda a afectat considerabil poziția și prestigiul lui Mieszko, care a intrat în lumea aristocrației saxonilor. Fiind cumnatul Margrafului Dietrich, a câștigat un aliat în unul dintre cei mai influenți politicieni din Sfântul Imperiu Roman. Deoarece Margraful era o rudă îndepărtată a împăratului, Mieszko a devenit un membru al cercului conectat la casa imperială de guvernare
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
la mijlocul secolului al V-lea aceiași romano-britoni consideră că încă mai sunt îndreptățiți să ceară ajutorul consulului Flavius Aetius. În limbaj, Anglia a păstrat puține urme ale stăpânirii romane. Potrivit tradiției, un conducător briton numit Vortigen a deschis calea invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
să ceară ajutorul consulului Flavius Aetius. În limbaj, Anglia a păstrat puține urme ale stăpânirii romane. Potrivit tradiției, un conducător briton numit Vortigen a deschis calea invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În vremea când episcopul se afla acolo, saxonii și picții amenințau orașul; sfântul Germanus
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În vremea când episcopul se afla acolo, saxonii și picții amenințau orașul; sfântul Germanus, luând comanda trupeler, iesi învingător. Triburile germanice de pe țărmurile Mării Nordului au acostat în Anglia de azi în anul 450. Au fost chemate de celtii britanici pentru a- i sprijini că mercenari pentru a-i
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
III-lea al Norvegiei. Pe 13 octombrie, Harold a ajuns aproape de Hastings, cu armata sa, iar a două zi, pe 14 octombrie, William a condus forțele sale pentru a lupta. După atacuri repetate, normanzii s-au prefăcut că se retrag. Saxonii au făcut greșeală de a-i urmări. Normanzii i-au înconjurat și i-au măcelărit. Spre seară, Harold a fost ucis, fiind lovit în ochi cu o săgeata, conform legendei. Vestea morții sale s-a răspândit,astfel,mulți dintre oștenii
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
într-un buncăr subteran denumit „Camera Neagră”. În vara lui 1932, postul de la Poznań al Biroului de Cifruri a fost desființat. La 1 septembrie 1932, ca angajat civil, Rejewski s-a alăturat Biroului de Cifruri din clădirea Statului Major (Palatul Saxon) din Varșovia, împreună cu Zygalski și Różycki. Prima lor misiune a fost găsirea unui cod de patru litere utilizat de "Kriegsmarine" (marina germană). Progresul la rezolvarea acestui sistem a fost la început lent, dar a prins viteză după ce a fost interceptat
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
de la Tours, împotriva invadatorilor musulmani și a pus bazele dnastiei carolingiene. În 771, Carol cel Mare a devenit rege. A cucerit restul Franței, teritoriile actuale ale Germaniei, Italiei și Olandei, învingându-i pe lonobarzi în Italia și supunându-i pe saxoni și pe avari să se creștineze, creându-se un imperiu european. În ziua de Crăciun, în anul 800, Papa l-a încoronat la Roma pe Carol ca cel dintâi împărat al Sfântului Imperiu Roman. A făurit legi, a impus alfabetizarea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
VIII, în Britania anglo-saxonă au debarcat primii vikingi și au început să se stabilească în secolul IX. Regele de Wessex, Alfred cel Mare a purtat bătălii împotriva acestora, ulterior încheind un tratat prin care împărțea Anglia în două: vestul aparținea saxonilor, iar estul danezilor. Sub domnia lui Alfred, textele latine au fost traduse în limba engleză timpurie și a început scrierea Cronicii Anglo-Saxone. Până în 940, teritoriile din est au fost recucerite , Anglia fiind unificată de Edgard, dar în 1013, danezii condusi
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
timpurie și a început scrierea Cronicii Anglo-Saxone. Până în 940, teritoriile din est au fost recucerite , Anglia fiind unificată de Edgard, dar în 1013, danezii condusi de Knut cel Mare, au revenit, formând un mare regat nordic, cooperarea dintre danezi și saxoni menținându-se până în timpul domniei lui Edward Confesorul. Deși îl numise moștenitor pe William, ducele de Normandia, l-a succedat Harold Godwinson. În 1066, ca răzbunare, invadatorii normanzi i-au învins pe anglo-saxoni în Bătălia de la Hastings. Ducele Wilhelm Cuceritorul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]