558 matches
-
Parcă încremenisem acolo, hipnotizați de ochiul dogoritor și orb care ne fixa de peste tot. Deodată am tresărit. Am auzit un cuc. Și-a strigat numele de patruzeci și unu de ori, după care a tăcut. Și iarăși s-au auzit scâncetele ori, poate, chicotele arțarilor... Într-un târziu, mi-am adus aminte de calea ferată. Pe unde trecea? Am început să cercetez terenul din jur și n-a trebuit să caut prea mult. Destul de aproape de locul unde ne oprisem când am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însăși Mihaela robită, în lanțurile mele? Când am făcut ochi, soarele era sus pe boltă, la înălțimea unui om. Am trezit-o degrabă: ― Leneșo, ai scăpat răsăritul soarelui! Mihaela bâigui ceva neînțeles și se întoarse pe partea cealaltă, cu un scâncet de fetiță năzuroasă. Am descoperit-o trăgând pătura de pe ea și am acoperit-o de sărutări. ― Mmm, lasă-mă, protesta cu ochii cârpiți de somn... Vreau să dorm... ― Haide, sus, copăcel, ai dormit destul. ― Încă un pic... Te rog, Dor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în care și-ar dori să se retragă Într-un bârlog mizer și numai al lui, Într-o pădure sau o peșteră murdară, Nimeni să nu știe cine este și al cui. Să-și lingă rănile de animal biciuit Printre scâncete și spasme necontrolate. C-ar putea plânge și el rămâne un mit, Dar obrajii sunt uzi din zi până-n noapte. Sunt zile când își vede-n apă reflexia pocită. Însuși el se sperie de arătarea ce-a văzut Și se
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
Irina!” Clopoțelul a sunat de mult timp. Pe holul școlii era liniște deplină. Învățătorul de serviciu, o doamnă blondă, îmbrăcată în costum albastru închis, verifica să vadă dacă totul e în ordine. Așa părea să fie până să audă un scâncet de copil. S-a uitat înspre ghiveciul cu un ficus imens, că parcă de acolo venea suspinul. Se apropie și zări tupilată o fetiță cu codițe, cu capul în palme, sughițând de plâns. Învățătoarea a întrebat-o cu o voce
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
disperat să ajungă la el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta-i chestia cu câinii. Nu există om pe lume care să merite primirea pe care orice câine știe s-o facă. Actrița Karin iese pe ușa șoferului. Plânge și râde în același timp. Ia uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a casei ei, în timp ce Mark, Joan și Cappy Schluter dormeau la etaj. Ea era în ultimul an de facultate, iar Rupp abia terminase liceul. Mai că era corupție de minori. Și chiar îl corupsese în noaptea aceea, smulgându-i băiatului scâncete înăbușite și mirate, care amenințau să scoale toată casa și să fie omorâți amândoi. Niciodată nu știuse de ce inițiase această distracție într-un singur act. Din curiozitate. Doar pentru că era palpitant - cel mai mare păcat posibil. Poate că faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din colțul gurii și și-ar scoate brusc brațul. în momentul în care Toal și McPake ar sări în picioare, i-ar prăvăli la podea dintr-o lovitură piezișă, apoi le-ar înghesui pe fete într-un colț, cu toate scîncetele lor, și le-ar sfîșia hainele. Apoi imaginea devenea confuză, pentru că fiecare dintre fanteziile lui avea tendința de a se topi în alta înainte de a ajunge la punctul culminant. După aceste vise îl cuprindeau frigul și deprimarea. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luptă pentru salarii, declarîndu-se de partea celor dintîi. GUARDIAN Cap. 36, par. 8. Extrasul din ziar este un Plaglit trucat din raportul financiar din Washington, 9 iulie 1973. HEINE, HEINRICH Cap. 34, par. 5. „țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul“ etc. conține un Plagin din Rumoarea Iadului descris în cap. 1 din Reisebilder, în traducerea lui Leland. HIND, ARCHIE Epilog, par. 14. Disciplina măcelăritului vitelor și a contabilității sînt puse în scenă în romanul The Dear Green Place. HOBBES, THOMAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
View from the Rooftops. McGRATH, TOM Cap. 48, par. 22. Seducerea lui Dumnezeu de către un circuit de android este din piesa The Android Circuit. MacNEACAIL, AONGHAS Vezi Nicolson, Angus. MANN, THOMAS Cap. 34, par. 5. „țiuitul, urletul animalic, scrîșnetul, vaietul, scîncetul“ etc. este un Plagincl al relatării diavolului despre Rumoarea Iadului, în romanul Doctor Faustus, tradus de H.T. Lowe-Porter. MAILER, NORMAN Vezi nota 6. MARX, KARL Cap. 36, par. 3 și 4. Lunga predică moralizatoare a lui Grant este un Plagdif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea era senină și geroasă. O lună de sticlă filtra întunericul în transparențe albăstrii. Trecători cu nasuri umede și urechile roșii mergeau repede, crispat ca niște păpuși mecanice. Aproape că le-auzea scâncetul încălțămintei pe zăpada înghețată. Se apropie de biroul vechi cu ornamente de bronz. Deasupra atârna fotografia unui grup de tineri: "Liceul militar din Craiova, promoția anului 1921". În ochi i se aprinse un licăr de satisfacție. "Cretinii! Tudor a murit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și l-am dezlegat căzând ca un bolovan. De milă l-am mângâiat dar el nu mai mșica. Am fugit sa-mi ajung frații din urma și acasă le-am povestit părinților, dar abiAșam terminat de povestit cAșam auzit un scâncet la portița. Când ne am uitat era câinele Ciuștea. Ne venea să-l sărutăm de fericire iar părinții ne-au certat că nu neam făcut datoria zicându-ne ca nu o să mai mâncăm pui frip și la grătar. L-am
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Nu, domnule! protestă Lebediev ridicându-se în picioare. Apoi se așeză la loc. Osip Maximovici este un domn. Retrageți-vă injuria acum, domnule, altfel aveți de-a face cu mine. ă Așadar îl cunoașteți pe Osip Maximovici? întrebă Porfiri. Un scâncet brusc se auzi dinspre pat. Doamna Lebedieva începu să se zgârie pe față cu unghiile. Porfiri privea îngrozit cum sângele îi țâșnea prin obraji, iar după o vreme se clinti și se aplecă înainte ca să o oprească. Ea era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a celor de față și nu mai apunea odată. Belbo avea impresia că ieșise din casă În chiloți, dar nu reușea să se trezească, doamna nu se dădea Învinsă, sergentul era de negăsit, câinele continua să sângereze și gâfâia cu scâncete slabe. Chelăiăie, zisese Belbo, academic, și doamna zicea sigur că da, chelălăie, suferă, dragul de el, și dumneata nu puteai să fii mai atent? Satul Începea treptat să sufere un adevărat boom demografic, Belbo, Lorenza și câinele deveniseră spectacolul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că Jack punea ceva la cale. Și-ar vinde nu numai bunica, ci întreaga familie, pentru o poveste în exclusivitate. — Am încheiat deocamdată. Ce-i cu interesul ăsta subit? Înainte ca el să apuce să răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de ciudat. Cu siguranță am procedat corect. 25 Scot un geamăt În timp ce Îmi deschid ochii și Încerc să mă concentrez asupra ceasului: e 7.38. La dracu’. Îmi las capul Înapoi pe pernă și Îni Încordez auzul ca să prind vreun scîncet de-al lui Tom, dar nu aud nimic. Apoi, Îmi amintesc că azi e duminică și Tom e la taică-său. Of, de ce am băut atîta vodcă aseară? Ce-a fost În capul meu? Cele nouă luni de abstinență din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rotunzi și mari ca două globuri de smoală se mișcau în toate părțile. Și cum continua să scâncească, Zogru căpătase convingerea că orice ar fi este un copil, așa că-l întrebase prietenos: - Ce e băiete, ce ți s-a-ntâmplat? Scâncetele încetaseră, apoi Omul Negru întrebase la rându-i, fără să-și miște gura pecetluită ca a broaștelor: - Ia te uită! Ce e cu tine aici? Întrebarea îl surprinsese și îl făcuse să creadă că băiatul acesta sau ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de ceea ce-i spusese zâna. Știa că avea dreptate, mai ales că primul venit pe lume plânsese intens și prelung ca un viteaz războinic, iar celălalt și-a vestit apariția în lumea văzută într-un mod foarte discret, printr-un scâncet ce îi încredința pe toți că va fi cuminte ca o fată. Primul a primit numele Amirion ce mai târziu va fi supranumit cel Viteaz, iar cel de-al doilea, Sturion care va primi supranumele Fricosul. În vreme ce erau doar niște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrebări ce așteaptă răspunsuri corespunzătoare, în care se naște curiozitatea și nerăbdarea de a o exploata. Amintirile despre copilărie se așează lin asemeni fulgilor albi, pufoși și gingași peste viața noastră. Copilăria începe din prima clipă a vieții, cu primul scâncet, primul gângurit, prima jucărie. Este un tărâm magic care începe brusc și fără să ne dăm seama și tot așa se și termină. Este singura perioadă a vieții în care râdem și plângem, ne supărăm și ne împăcăm în doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită privirea, și inima îmi bubuie nebunește. Bravo. Bravo, ce să zic. L-am văzut o clipă la bustul gol și m-am îndrăgostit pe loc de el. Pe bune, credeam că sunt un pic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în partea opusă a barului. — Ultimul avocat care a intrat în pubul ăsta... Eamonn se apleacă peste tejghea conspirativ. Nathaniel i-a tras un pumn în nas. — I-a tras un pumn în nas ? Glasul mi se transformă într-un scâncet împietrit. — S-a întâmplat să fie tocmai ziua înmormântării tatălui lui. Eamonn coboară vocea. Unul dintre avocații tatălui său a venit la pub și Nathaniel i-a tras una de i-au mers fulgii. Și acum mai facem mișto de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
star de cinema. Mă așez pe scaunul de pluș, Încercînd să nu mă gîndesc cît de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scîncet nervos. — Emma, spune Jack. O să ne distrăm de milioane. Îți promit. Ți-ai băut lichiorul pre-Întîlnire ? De unde știe... A, da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai puteam să-l cărăm pe Enkim, dar Runa mă Îndemnă să nu mă opresc. De-acum, nici că-i mai păsa că lăsam urme cu nemiluita, doar spunea: - Hai, hai. Se făcuse beznă când Runa scoase un fel de scâncet. Adulmecă, grăbită și-mi făcu semn să fac la fel. - Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit și, nu după multă vreme, am zărit izvorul pe care-l simțise. Gros cât brațul, țâșnea dintre stânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Unul a ajuns la noi În sat acum câteva zile și m-a Întrebat de doi oameni albi și o femeie. A fost și el cu noi când v-am scos din arșiță. Pfuuh, ați avut noroc cu copilul, căci scâncetele lui le-am auzit, dar ați fost niște proști s-o luați prin inima nisipului cu pruncul după voi. Femeia voastră de ce are sulița ei? - Se trage dintr-un neam numai de femei și trebuie să știe să vâneze. - Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la maternitate la bucătărie, cunosc plânsul de pruncuț și-n somn. Odată l-am auzât pă unu care plânjea la etaju’ tri, noi stăm la zece, vă dați seama. Noroc că l-am auzât că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]