698 matches
-
organizatoare de evenimente care umblă creanga cu băieți frumoși, bogați și celebri? M-am simțit de parcă primisem un pumn. —Ai văzut. —Normal. Ar trebui să presupun că există vreun dram de adevăr În foița aia găunoasă? — Sigur că nu! am scâncit destul de tare pentru ca omul de la casă să se Întoarcă și să se uite la mine. L-am văzut pe Philip la Sanctuary În weekendul ăsta, când m-am dus acolo pentru serviciu. Am luat Împreună un taxi spre casă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
doar și am pornit mașina. Îmi ești dator pe chestia asta. Ca de obicei. Am pus geanta specială pentru transportat animale a lui Millington pe bancheta din spate și i-am vârât Înăuntru un biscuit, ca să nu plângă sau să scâncească pe drum. Știi foarte bine, dragă. O să-ți aduc un tricou din ăla kitschos cu franjuri sau poate o lumânare-două cu cocos. Ne-am Înțeles? Ai grijă cum conduci. Sau nu. Nu mă suna dacă se Întâmplă ceva, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A privit la cadavre, dar nu a spus nimic. „Ei? Vorbește! I-ai recunoscut?” - a îndemnat-o jandarul. Hangița a scâncit și, cu mâna la nas, a răspuns: „Îmmm... Daaa... Unul este soțul meu și celălalt esteee...” „Cine?” - a întrebat străinul, răstit. „Unnn...” „Cine?” - a întrebat-o din nou străinul, cu voce aspră. „Și unul care venea...” „Când venea?” „Din când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fața spre odaie. La un căpătâi al mesei mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dezbrăcată, aleargă după el, ținându-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care a răcnit, nu va fi niciodată clar pe deplin, pentru că prin luminiș umblă și tigrul cel mare. Aparatul se mută rapid asupra prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească de fiara uriașă. Câteva gloanțe nimeresc în pământ, în jurul prințului, cărora li se răspunde cu câteva focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ploaia caldă, picurată, Multiplică un chip rotund Ca mugurii ce-n sân ascund Albul turnat în soarta decupată. Și zarzărul cu ramurile pline, Cu brațele împletite-n jurul meu îmi scutură petale-n decolteu Șoptind mieros cu viers de tine. Scâncesc petalele pe ram De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin cer Și un nor se-nroșește stingher: Buza de soare-l reține Pe-alei sub petale de măr Iubiții susțin seminar Și un mugur de ploaie, hoinar Candid îți cade pe-un umăr Sînul ți-e pui de țigancă Scîncește de dor să-l ating Salcîmii în floare te sting, Ochii ți-s fluturi pe-o bancă înaintea lui Tu Pică frunza Peste șoldurile-ți late De o Eva Stînd pe spate O balanță de dreptate între zei Și voluptate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a coapsei mișcându-și palma în cercuri din ce în ce mai mici. Dar nu suficient de mici ca să-mi fie tocmai pe plac. Creierul îmi spunea să-i ard una peste mână și să-i spun să se ducă dracului, dar vaginul îmi scâncea ca un copilaș. Ah, dă-i înainte, strigam frenetic în gând în timp ce degetele lui coborau și mai jos. A, nu! Revenise la pântece. Apoi a trecut din nou la coapsă, de data asta urcând puțin mai sus decât înainte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi dau seama, mi-a scăpat un sunet. —Poate nu vrei să te joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-a mușcat de un sfârc. O mușcătură blândă, dar pătrunzătoare, iar eu am scâncit de dorință. Mă simțeam plină de o dorință sălbatică, primitivă. îmi simțeam clitorisul pulsând și arzând ca și cum ar fi fost în flăcări și simultan s-ar fi topit. Acum știu ce înseamnă să ai erecție, m-am gândit uluită. Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sado-maso, îi spuse ea dulce și se întinse după bucata de mătase. — Nu, Sally, nu! exclamă el slab. Sally zâmbi sumbru și îi legă mâinile laolaltă, strecurând cu grijă mătasea printre încheieturile bărbatului înainte să strângă legătura. Când termină, Gaskell scânci: — Mă doare! Sally îl răsuci iarăși pe spate. — O să-ți placă la nebunie, îi zise ea și-l sărută. Se așeză iarăși peste el și începu să-l mângâie tandru. — O, Sally! — Ăsta-i dragul meu! Și-acum vine impermeabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele maniei religioase, tocmai la el în casă. — Asta e tot, fiica mea? bâigui el atunci când Eva își epuiză în cele din urmă repertoriul. — Da, părinte, scânci Eva. — Slavă Domnului! exclamă cu înflăcărare părintele St John Froude. Apoi se întrebă ce trebuia să facă mai departe. Dacă măcar jumătate din lucrurile pe care le auzise erau adevărate, se afla în prezența unei păcătoase atât de derpavate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
canapelei. Doamna Venera îl scrută, severă, mai așteptă câteva clipe și se retrase. Profesorul rămase singur cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci zăpăcitul. La ora 7 seara, gazda bătu din nou, timid, în ușă, propunându-i o gustare. — Nu, deloc, deloc. Dar poate vreți să plecați, să mergeți acasă. Eu am cam terminat. Dacă vreți, putem pleca, putem pleca. — O, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mu‑l‑ult mai bine. Ridică cele două căni de ceai, le duce la chiuvetă și dă drumul la robinet. — Pur și simplu nu‑mi vine să cred că ai o relație cu Tarquin, zic. — Dar nu avem nici o relație! scâncește Suze. Tocmai asta‑i poanta. Azi‑noapte am făcut‑o pentru ultima oară. Am căzut amândoi de acord. N‑o să se mai repete niciodată. Niciodată! Și nu trebuie să spui nimănui. — N‑o să spun. — Vorbesc foarte serios, Bex. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe toate, vă urăsc, striga Walter, tropăind pe scări, și așa, tot Într-o goană a dus-o până la trenul plin de Hitlerjugend, care cântau Heidemarie. Și tu, ascunsă după panourile Înalte cu portretul Führerului și steagurile cu cruci Încârligate, scâncind: — Walter, Întoarce-te! Ai auzit ce-a spus mama! Întoarce-te acasă! Dar nu Îndrăzneai să te lași văzută pentru că Îți interzisese să Îl conduci la gară și cine știe ce nebunie ar mai fi fost În stare să strige despre fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mic. Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
primar, nici ca vecin - ce fel de primar e-acela care o lasă pe ea, și femeie și văduvă, să se ocupe de asta? Moș Iacob Își scade glasul, Își Încovoaie spinarea, Începe să șchiopăteze, se ține de pântece și scâncește ca un copil că el ar face asta, cu dragă inimă ar face-o, da-i taaare bòlnav, Îl doare-aici, „la inimă” - și arată, cu pumnul strâns, stomacul... - Ești bolnav cum sunt eu ministru! Om de nimica - asta ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din Mana; ca și cum nu m-aș fi uitat, ba În urmă, la acoperișul casei lui cutare, ba În dreapta, la nucul lui cutare, În stânga, la ai lui cutare, ieșiți, cu mic cu mare, la portiță, de rămas-bun-are, făcând cu mâna, bărbații, scâncind, În basmale, femeile - fetele Încă ne-triste, că nu Învățaseră să se smiorcăie În barijuri - au să-nvețe ele, vai de ochișorii lor. De parcă aș fi fost mutat, În somn, din calidor, drept pe drumul În ușoară pantă spre Chișinău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
strigase Pinky într-o zi la scurt timp după ce fuseseră instituite orele de vizitare. E una și aceeași maimuță care ne-a fugărit în bazar. — Priviți, chicoti Sampath din postul său superior de observație, o bandă întreagă. — Maimuța mă urmărește, scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să nu se bucure? Un cârd întreg de fețe interesate, negre și cu margini argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sesizat Alison. Frate-su, Giorgio, în vârstă de patru ani care stătea așezat în stânga lui, se descotorosise de tichiuța din catifea cu mai multe ore în urmă, aruncând-o într-o baltă plină de noroi. — Când mergem în parc? a scâncit el. — În parc? Alison era nedumerită. — Da. Tati a zis că ne duce în parc. Azi. Paolo a privit-o implorator cu ochii lui căprui și mari. Nu acum, dragul meu, a murmurat Alison. Altă dată, da? Auzi, să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]