705 matches
-
străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o fac să arate asemeni unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fracțiune din cantitatea necesară mie, de unde știa el cât săpun folosesc eu? Dar uite că tot stau și mă minunez: Hector n-a încasat-o niciodată. Un pumn să-i fi dat, și s-ar fi chircit în poziția fătului, scâncind ca un pui de focă, bă, te rooog, nu mai da, te rooog. Și dacă nu te convingea nicicum, ar fi întors-o pe glume, ar fi zis că rămâne dator sau că ai un pumn foarte puternic, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel mic bâzâi iar. - De ce-ai lăsat, măi, vaca în trifoi ? se răsti la el Hortolomei. Copilul începui a scânci. Femeile se înduioșară și Jana suspină : - Săracu’, ce știe el! Apoi oamenii luară vorba de vitele pierite în sat. Una a înghițit un paianjen, cel mai multe însă au crăpat în trifoaie. Oaia și vita albă nu-i ca calul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lanțul prin praf. Măsurând ulița în goană, cât pe ce să răstoarne babele. Ajunseră în dreptul unei case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
până mă vor găsi“, m-am încurajat în gând. — Aici n-o să dea nici naiba de tine, spuse Ivan parcă auzindu-mi gândul. Chiar dacă ar ști unde ești, tot n-ar putea nimeni să ajungă până aici. Unde suntem ? am scâncit eu. Lacrimi reci mi se scurgeau pe obraz și înghețau instantaneu. Suntem chiar la intrarea în centrul pământului. Aceasta este intrarea secretă pe care o căutam de atâta vreme ! Prin suferință îl vei cunoaște în sfârșit pe Dumnezeu ! Iar eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
își ridică apoi își desface picioarele, de data asta i-am devorat de tot clitorisul, dar la început abia dacă îl ating, evitându-l deliberat, făcând-o pe Jamie să se răsucească încontinuu, încercând să se plaseze în limba mea, scâncind și apoi când limba îl lipăie, clitorisul se întărește, se mărește și îi strâng dosul pulpelor și apoi interiorul pulpelor și continuu să o fut cu limba și când îi ridic iar șoldurile încep să-i sug gaura curului. Bobby
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
o fut cu limba și când îi ridic iar șoldurile încep să-i sug gaura curului. Bobby se apleacă, holbându-se concentrat în timp ce îi bag și îi scot limba din anus, timp în care își freacă ștoiul. — Dumnezeule, ești fleașcă, scâncesc eu. Ești fleașcă rău de tot. Încep să-i vâr un deget în vagin și Jamie se smucește din șolduri în timp ce merg mai sus și îi sug o labie întreagă și apoi îi ling iar clitorisul, făcând-o pe Jamie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să suspine „Oh, my God!“ și să stea în mașină. Leoaica s-a tras și ea speriată lângă mașină, dar n-a avut curaj să-l înfrunte pe mascul. Leul nu l-a omorât din prima pe pui. Îl auzeam scâncind. Pe urmă, Kamunyak s-a dus să miroase locul, cum fac leoaicele după ce le sunt omorâți puii. Povestea nu se termină așa. În februarie 2002, Kamunyak a adoptat un alt pui de antilopă, cu care a stat vreo 2-3 zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
-n viață cu părul mare... Pe urmă, după ce se consumase crepusculul școlii primare și bântuiam prin zorii gimnaziului (orbit de strălucirea ciocaților negri), frati-miu exista, sugea la sân și din biberon, morfolea suzetele între gingii până le făcea bucățele, scâncea, plângea de-a binelea, făcea caca și pipi pe el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să ne aducă mai aproape, eu și tu și Filip și toată lumea, dormi Matei, cred că fratele nostru tocmai o să stingă televizorul, cred că e sfârșitul filmului ăluia și s-a făcut târziu. Și chiar nu are nici un rost să scâncești acum, Matei. 6. Mărunțișuri, vechituri, oameni și omuleți Tare trebuie să se mai bucure Mateiul mic! Cred că mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un minut la podea, mă gândeam c-o fi un șobolan sau un dihor, până când a ieșit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimic, era de parcă nu eu l-aș fi visat pe el, ci el pe mine, cu chiu cu vai, am reușit să-l opresc puțin din scris atât cât să-l strâng tare, tare de tot la piept și să scâncesc încet, șoptit, Matei. 12. Lui Tudor Vladimirescu, cu uimire și presupuneri Dacă pantalonii de uniformă stau ghem pe calorifer și haina atârnă de încuietoarea ferestrei, dacă un papuc e în holul apartamentului 40 și celălalt s-a ascuns după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori, mi se pare că mi s-ar potrivi perfect numele de Cel care rămîne mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ea, oare, bătrânica, mai aproape de Tine, Doamne?!... cu smerenia ei, cu cumințenia ei, cu credința ei întreagă!... Simt, Doamne, că pe ea o iubești mai mult!... Răspundemi, Doamne, ca poate să mă îndrept, ce Lângă dânsul un greieraș începu a scânci subțire și trist... cri-cri... cri-cri!... Grămezile de frunze îi cuprinde pașii, însoțindu-l cu oftări uscate. Copacii foșneau ușor, parcă susprinau șoptind... ”Vasilica... Vasilica!”. Dinspre miazănoapte începu să sufle un vânt subțire și rece... Dimineața a fost răcoroasă cu cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fereastră, ascultând misterioasele zvonuri ale nopții, cu gândul la suferințele tăinuite ale sufletelor umile care luptă, fără să se plângă, pe toată întinderea pământului, uită de sine și de suferințele proprii. De jos, dintr-un tufar, un greier rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat, ca un răspuns, parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Iorgu îl asculta ca vrăjit... Apoi, tăcu... totul se liniști. Și acum, ca și în liniștea nopților trecute, i-au venit în amintire anii tinereții, chiar ce ai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei cu răsuflarea tăiată. “-Nu știu, draga mea fetiță... Nu știu!.. îi spuse ea cu blândețe, după o vreme. Asta depinde și de destin. Ce ți-e scris. Dar și de tine..!” “-Tare aș vrea să fiu fericită, Tăntică..!” abia scânci fata, cu nasul în poala ei. Mătușii i se rupea inima de mila fetei. “-Destinul, fata mamii, destinul e scris dinainte fiecăruia, în stele, fetița mamii... Dar, și de tine depinde, și de tine..! Să înveți, fetița mamii, să nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tăcere adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc... Tăcerea aceea purta în ea ceva neobișnuit, cu un rost adânc și întunecos, pe care sufletul lui nu-l putea pătrunde. De jos, dintr-un tufar, un greiraș rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat... ”cri-cri... cricri”, ca un răspuns parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Drept în creștet, o stea a tras o vrâstă albă, pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare... Iorgu tresări... murmurând. -O
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sado-maso, îi spuse ea dulce și se întinse după bucata de mătase. — Nu, Sally, nu! exclamă el slab. Sally zâmbi sumbru și îi legă mâinile laolaltă, strecurând cu grijă mătasea printre încheieturile bărbatului înainte să strângă legătura. Când termină, Gaskell scânci: — Mă doare! Sally îl răsuci iarăși pe spate. — O să-ți placă la nebunie, îi zise ea și-l sărută. Se așeză iarăși peste el și începu să-l mângâie tandru. — O, Sally! — Ăsta-i dragul meu! Și-acum vine impermeabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele maniei religioase, tocmai la el în casă. — Asta e tot, fiica mea? bâigui el atunci când Eva își epuiză în cele din urmă repertoriul. — Da, părinte, scânci Eva. — Slavă Domnului! exclamă cu înflăcărare părintele St John Froude. Apoi se întrebă ce trebuia să facă mai departe. Dacă măcar jumătate din lucrurile pe care le auzise erau adevărate, se afla în prezența unei păcătoase atât de derpavate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Dar cu cât trecea vremea și cum ei abia se apropiau de poalele pantei, nu mai avea nici o îndoială: nu era îmbrăcat pentru o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de tanti Aura și cu ciorapi albi trei sferturi, și-am plecat, cu tata de mână, la spital. Cred că aș fi murit de nefericire dacă n-aș fi știut că mă voi reîntoarce. Chiar și așa m-am trezit scâncind ușor în tramvaiul care zdrăngănea pe Mihai Bravu. Am coborât la spitalul Colentina, unde totul era atât de concret și de indiferent în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mișcare de parcă într-adevăr voiam să-i iau mâncarea. Elevul cel nou mă lovi. Era mai mare și mai puternic decât mine, așa că m-a bătut de-a-binelea, iar eu m-am retras într-un colț îndepărtat și am început să scâncesc. Nu mă durea nimic, dar plângeam pentru că am primit bătaie din cauza unei chifle de trei copeici, spre care mi-am întins mâna nu ca s-o fur, ci ca să-mi ofer prilejul de a-mi dărui prietenia, de a oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fundul grădinii și dispărea prin pădure. Își zicea că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de dimineață cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui badea Ion cheile de la casă și rugămintea pentru Carmen să aibă grijă de Toni. De tot râsul a fost despărțirea lui Toni de Pic cel mic, ce tot scâncea și lătra trist din coșuleț! Cei de la "Mamaia" erau bronzați și bine dispuși, petrecuseră excelent, dar nici Ana și Petre nu se puteau plânge pădurea, aerul curat, mâncarea sănătoasă, serile lungi de discuții pe prispă le prinseră bine, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]