1,075 matches
-
Cum aprins în mine-i dulcele fior...Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartăJăruindu-mi focul purului păcat,Încrezător în noi, încrezător în soartă:Juvenile clipe care au plecat...Ca un fum albastru-n facla argintie,Se strecură tainic stele scânteind,Povesti de iubire, scrise pe hârtieNinsă ca în iarna unui tandru gând;Clipele din ierni demult înghețate,Nea de vechi regrete topite-n sărutCa buzele de fragă, dulci și minunate,Ce-au topit iubirea, ori mi s-a părut...Emilian
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Azur. - Nu mai știu nici eu! - E așa de frumos aici! Am să înot puțin. Se scufundă în apa curată și se lăsă purtat de curentul cald pe sub pereții strălucitori ai unui labirint de galerii inundate. La tot pasul, râul scânteia de lumina nestematelor împrăștiate ca un covor multicolor pe fundul lui. Apa îl purtă dintr-o parte în alta mult timp și, tocmai pe când se gândea să se întoarcă, fu împins cu putere în sus și ridicat la suprafață. Azur
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
voi alerga mereu Asta mi-e menirea, ăsta-i rostul meu. PLÂNG!? Plâng viorile-n surdină Sub un cer cu lună plină; Sunete tânguitoare Plutesc tainice, ușoare. Plâng pianele în noapte Cu suspine și cu șoapte, Cu lacrimi, note amare Scânteind noaptea în floare. Plâng chitarele sub stele În acorduri mititele; Triste, line tot mai stinse De umbrele nopții ninse. Plâng și zorii dimineții Strecurați în geana ceții. Toate-și plâng durerea lor Eu? povestea tuturor. MIRACOLUL MUZICII Pe strunele-nvechite
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
Autorului PARFUM DE ORHIDEE - partea a II a La masa celor patru bucureșteni se lăsă deodată tăcerea. Băieții erau preocupați mai mult de paiul din sonda cu suc, încercând sa se delecteze cu aromele deosebite împrăștiate de aciditatea lichidului ce scânteia în pahare și le mângâia cu delicatețe simțurile olfactive, iar cei doi oameni maturi, erau ocupați fiecare de gândurile lui. Doar privirile tuturor lacome să cuprindă tot ce era mai frumos din peisajul zonei, apa, munții și hotelurile ce se
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
arămii ale pădurii se înflăcărează orizontul. Soarele deschide larg ferestrele castelului său de dincolo de tăriile cerului, lăsând să se scalde în baia de smarald a ierbii stropite de rouă primele-i raze abia trezite din toropeala somnului. Se zbenguiesc razele scânteind, în stropii diamantelor lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste pădure și câmpuri. Helios își bea cupa de ambrozie nelipsită în fiecare dimineață, apoi degrabă saltă în caleașca de aur unde
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
2017 Toate Articolele Autorului Am luat rimele de la sonetul închipuit al lui Vasile Voiculescu, am chemat muzele la sfat, am suflat peste mănunchiul de cuvinte și am închipuit sonettina mea. Iată-le în oglinda sufletului: Sonetul CCXLIII - Vasile Voiculescu Îmi scânteiază-n mână azi iarăși stinsa pană Și-mi bate-n ea tot gândul, asemeni unui puls... În inimă de-a dreptul o-nmoi: păstrez o rană De unde nici o forță săgeata nu mi-a smuls. Îți scriu: și dintr-o dată mă
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
nu se oprește nimic? Zero și apoi de la zero! Reconstrucție, dar în ce fel? Am ieșit din deconstrucție? Ies acum, minten, mai am câteva lucruri de uitat. Și-ncep la voia întâmplării, încep cu amnarul. Trebuie să scap de amnar! Scânteie fără amnar? Categoric, că doar nu numai cu amnarul se producea ce se producea! Zis și făcut, uit amnarul, încerc să-mi uit amarul, uit voit de tot și de toate, mă înscriu pe poteca descendentă, închid ochii și aștept
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
Miroase-a brad! Miroase-a nea Căzută peste munte, A stele lucii, Atarnate-n geam. S-a revărsat potop De fulgi,...o mare! E albă ulița, Si nori-s albi! Cu fluturi dalbi Se joacă vântu,-n plete, Cu aripi scânteind A diamant. Miroase-a lemn Ce fumega în vatra, A sărbătoare sfântă, A lumini. A iarnă albă Presărând poveste, A cântec drag, Colinde de Crăciun. Referință Bibliografica: Miroase-a iarnă / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139
MIROASE-A IARNA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374139_a_375468]
-
soare Într-o căsuța veche demodata, Măsoară timpul clipă care moare. Își amintește era cuaternara, În legănări triremele vestite, Diluvii, cataclisme alternară Și armonii din univers pornite. Măsoară timpul, clipă care moare, Nisipul fin din stâncă măcinata. O clipă numai scânteind sub soare, Si nu se mai întoarce niciodată. Adrian Simionescu Referință Bibliografica: Clepsidra, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate
CLEPSIDRĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375347_a_376676]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂND NOAPTEA COBOARĂ Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului autor: Lili Negulescu Coboară noaptea, cerul scânteiază De stele vesele și lucitoare... Suspină dulce o privighetoare Iar vocea omenească încetează. În voie roua cerului se-așează, Și flori, si iarba din răzoare, Talazu-n mari, făptura muritoare Adorm și dorm...nimic nu mai veghează. În pietul meu n-
CÂND NOAPTEA COBOARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375541_a_376870]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ninge cu tristețe, ninge cu tăceri, Prin zăpezi și griuri rătăcesc dureri, Palide speranțe încolțesc în gând Urme de iubire în altare-arzând. Sar scântei de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la noi, nu găsim portița, Peste sentimente și iubiri blazate Se depun troiene de banalitate. Ninge și-n altarul sufletului meu, Rănile sunt aspre, sângerează greu
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
religioasă. Dacă, într-un ansamblu bisericesc, icoana atrage fix și central atenția, împlinind prin meditația rugătoare rostul pentru care a fost creată, atunci când este scoasă și prezentată la diferite procesiuni publice, în afara spațiului lăcașurilor de cult sau al locuințelor personale, scânteiază pe o rază lărgită. Puterea concentrării, contemplația, trăirea în sine a rugăciunii sunt în astfel de ocazii diminuate întrucâtva, în raport cu înfățișarea de ceremonial stradal. Prezentarea publică a icoanei, neexcluzând închinarea, compensează, însă, tulburarea meditației, cu adunarea în comuniune a unei
ÎNSOŢIRE, MĂRTURISIRE, CHEMARE LA ÎNFRĂŢIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372863_a_374192]
-
la cumnata ei. -Nu îți datorez nimic, v-am plătit tot, voi îmi sunteți datori, nu este așa fratele meu? -Tu cu mine vorbești, nu cu tăntălăul de frati-tu, îmi datorezi 5000 de euro. Fața Măriucăi era hidoasă, ochii scânteiau, răutatea ieșea prin toți porii pielii ei grase. -De unde ai furat banii, pentru ați cumpăra hainele de pe tine? Văd că sunt noi nouțe din magazin, nu de la second -hand. Ai profitat de faptul că, mototolul ăsta nu te verifică
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
se împletesc cu cele imaginare într-o simplitate cuceritoare care dau zbor larg gândurilor și ne plimbă în lumea plină de minunății. In România, pe lângă imaginile asociate cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii, cu căldura și lumina lemnelor troznind și scânteind în sobă și dacă suntem la oraș în șemineu, cu scenele în care eroul principal este Moș Crăciun sau ieslea cu pruncul Iisus, am adăugat elemente specifice nouă, colindătorii înotând prin nămeți cu traista de gât, cu steaua, cu capra
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
a întregii lumi. Pornită alternativ, din nuclelul cel mai fecund al latiniatatii România - și la polul opus - SUA, care prin națiunile transplantate din euro-asia-africa în America Latină și din A.Latina în cea de Nord, aceasta “ mișcare feministă uiversala” va aprinde scânteia cele mai periculoase revoluții care a existat vreodată pe pământ. Este vorba de Revoluția conștiinței cosmice care va cuprinde toate popoarele lumii. Universul este Conștiința. Evenimentele astronomice sunt într-o relație profundă cu evenimentele interioare ale conștiinței omenești individuale și
SCRISOARE DESCHISA ADRESATA ROMANILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371176_a_372505]
-
suri Întorc înzecit vijelia. Marasmul cuprinde-ntunericul greu Și chinuie sufletul mării De parcă departe-a plecat Dumnezeu Și pradă ne lasă uitării. PASIUNE Să mă înveți să te iubesc femeie Obrazu-n palma ta am așezat Aprinde-mă din focul tău, scânteie Frământă-mă frumoaso, aluat. În curbele păcatelor m-așează Să mă dospești pe trupul tau încins Dorința în toți porii mei vibrează Și mă declar de nurii tăi învins. Vreau să învăț făptura ta întreagă Să știu păcatul dulce pe
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
rost Și să cunosc, femeia mea cea dragă, Cum poți să fii, cum ești și cum ai fost. Dezbracă-mă de tot ce-am fost femeie De tot ce știu, de tot ce am iubit Aprinde-mă din focul tău, scânteie Fă-mă al tău și fă-mă fericit. CURRICULUM VITAE Sunt un zbor de sete rece Câte toamne am nu spun Locuiesc pe strada zece Pe o creangă de alun. Despre școli cu-albastre vise Consemnez, dar e-n zadar
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
sorb întunericul, / pansează stele / zdrobesc cerul fântânii / scormonesc lutul / se umplu de umbre / pentru cana de lumină / băută în buza lunii / cu fiecare trecător”. Dar și binomul Poet-creație este magistral definit liric: “ea / fântână sângerată în sonate / pe-altarul vieții scânteind / el / șoim ce-a despicat în pas de gând ideea / și în căușul ochiului a strâns atâtea patimi / trubadur încercând zăpezile să mute / mai spre nord sau alte continente / după cum un greiere îi cânta pe suflet / ei doi / o agonie
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
nu te gândi; e bine că-i departe. Tu ești născută s-ajungi sus, El, iubitor de luptă, de sânge și de moarte, Te-a părăsit, căci decât tine, e țara mai presus. Din jarul dragostei târzii, primește-a mea scânteie - Pân’ la iatac, sunt zece trepte, Pe-a șaptea vei găsi uitată-n beznă-o cheie - Nu șovăi, descuie ușa și Domnul să ne ierte! Referință Bibliografică: Scrisoarea Lui David Catre Batseba / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SCRISOAREA LUI DAVID CATRE BATSEBA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344864_a_346193]
-
sări peste sută”, precum cu umor și optimism ne spune prietenul nostru Ovidiu Creangă. Mulți l-am luat ca model de viață și toți râvnim să ne păstrăm starea lui de spirit, vioiciunea minții capabilă să aștearnă scrieri și să scânteieze în epigrame într-o etapă de viață în care mulți au trecut într-un fel sau altul la odihnă. Câți sunt la număr cei care, la 90 de ani s-au înscris la concurs de literatură și au primit Premiul
OVIDIU CREANGĂ LA 90 DE ANI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344920_a_346249]
-
cânta o melodie de dragoste, iar solista cu fustița mini se legăna pe scenă în ritmul melodiei. George care începuse să-i simtă savoarea scotchului începu să-i recite Cristinei: - Spune-mi, sincer, tu, femeie, Ce doruri ai, și ce scânteie Foc la inimă să-ți deie, Ce vise noaptea te răsfață, Mai știi să strângi la piept, în brață? Emilian îl și luă în primire de cum recită prima strofă: - Ce crezi tu George că așa ceva se uită? Se învață din
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
un înger din fantasmele lui. Avea fața blondă, părul blond, rebel cu bucle aurii, bogate, care-i jucau pe frunte și pe la urechi; gură mică, senzuală, cu obrajii proeminenți îmbujorați, ochii mari, albaștri, de un albastru cristalin, cu priviri ce scânteiau... Pe spate purta o mantie albastră care-o aureola și-o făcea un personaj misterios de roman, o nimfă... Unde mai văzuse el această ființă? Unde i se mai arătase lui acest chip? Poate-n închipuirea lui, poate-n visele
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
de cântece populare mângâie părul blond al grâului din câmpiile cu dropii. În ele burează aburii Dunării, vuiește marea, plesnesc peștii și lotcile, iar pescărușii și egretele rostogolesc pale și umbre, lebedele și nuferii înfloresc fluviul, pe când oglinda de sus scânteiază peste țara frumoasă, cu Dunăre, Mare, Șes și Carpați...! Folclorul Dobrogei are depuse în el cântecele Tulcei, între care cele ale Georgetei Nechifor sunt fructul netăcutelor bucurii și nerăbdatelor doruri ale pescarilor Dobrogei, îndrăgostiților, înveseliților ori întristaților ei... zugrăvesc peisajul
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]
-
va închide timpul / ferecându-l cu lacăte / oțelite, / și îmi va îngrădi pașii / cu fir tras / de păianjenul morții” (Teama). Și totuși, există câte „un fir de lumină”; aripi de îngeri, există și „poala de soare / a razelor ce ne scânteiază” (dimineți în căldări de rouă). Nu e totul pierdut. Poetul nădăjduiește că capete, în cele din urmă „iertarea pământului”: „mă mut / într-un spațiu / mult mai îngust / unde pământul mă mușcă / și caut să mă împac / și să-mi iert
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]