7,858 matches
-
de foc printre nori, a răsărit soarele înante de a ajunge pe lac. A birut lumina, e ca apariția ta, Dumnezeule în negura minții mele de om muritor.” (“Ciocârlia”) Iluminarea spirituală este formula unui viitor în care vecinătatea cerului aprinde scânteia de divin din uman. Și astfel, se întâmplă miracolul: “acesta este până la urmă infinitul, floarea aceasta care are rădăcinile în cosmos și se lasă privită de mine.” („Sentiment al vastității”) „Acesta este până la urmă infinitul”, afirmă prozatoarea, iar între plus
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_formele_cerului_si_imaginea_constiintei_ilinca_proza_scurta_de_victoritia_dutu_.html [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
-mi vina de a fi poet, Citește-mă, respiră-mă încet, Tot aerul din jurul tău fierbinte E plin de adevăr și de cuvinte; E iarnă și e frig în calendar, Sufletul acum e numai jar Și luminează-n ochii tăi scântei De poți aprinde lumea dacă vrei... Iartă-mi vina, de îți este milă, În actele de starea mea civilă Nicoară Nicolae scrie și atât, Poetul doar îmi ține de urât, El înaintea mea trimis a fost În cuvânt să-mi
POEME DE DRAGOSTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_poeme_nicolae_nicoara_horia_1362072931.html [Corola-blog/BlogPost/351994_a_353323]
-
unele dintre ele erau încă virgine. Iar altele erau poligame declarate. Firește, date fiind contradicțiile dintre unii prieteni, era indicat ca o parte dintre musafiri să nu se întâlnească unii cu alții, dar nici când se întâmpla asta nu ieșeau scântei. Părea că spațiul acelui apartament ar fi căzut sub incidența unei înțelegeri tacite, ca o insulă din afara griului cotidian. Odată, pe drumul de înapoiere acasă, un oaspete ocazional nevoit să împartă taxiul cu alt călător necunoscut, a intrat în vorbă
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1360747661.html [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PEISAJ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului peisaj zăpada descântată pe epiderma orizontului cade banală pe niște scântei de speranțe, vântul scobește sufeletele mugind tremurat, tot felul de urme gonesc la întâmplare peste noi: de dincolo dragostea încă mai vorbește într-o limbă pe care n-o înțelegem, iarna își poartă indispoziția peste tot ca o madonă care
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422350703.html [Corola-blog/BlogPost/359083_a_360412]
-
Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa. - Primiți cu uratul? Murmură cu tremur în voce un „da”, abia șoptit. Copiii începură să cânte, dar ea, transfigurată, le urmărea fețele bucălate și ochii luminoși. Tresări și o scânteie îi trecu prin cap: acesta micu’ are ochii lui Sorinel! Dacă...Doamne, fă să fie adevărat! Citise undeva că sufletele reîncarnate recunosc locurile de unde-au plecat. Și băiețelul acesta, așa seamănă cu Sorinel...Se trezi din visare când auzi: la
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485803370.html [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
tu vezi numai morții tăcuți în paraclise o luptă de himere, urangutani în lesă și fiecare-și vrea pe umeri altă tresa cad zorile în târg agonizează maci iar pâinea-i mai putina doar pentru cei săraci mijește că sămânță scânteia de revoltă că grangurii-și iau partea altora din recolta o liniște-aparentă, o stare de frământ și plâng când nu te văd că ultimul înfrânt Referință Bibliografica: Îmi vând somnul pe vise / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IMI VAND SOMNUL PE VISE de ION UNTARU în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 by http://confluente.ro/Imi_vand_somnul_pe_vise_ion_untaru_1342790982.html [Corola-blog/BlogPost/356866_a_358195]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET XXXVI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Îți iubesc dimineața ochilor tăi, Sărut ți-e privirea-n scântei zâmbitoare, Iar buzele tale sunt magice căi, Orizonturi roșii unduite de soare. Îți iubesc amiaza glasului tău, Sunet duios în altare de cânt, Iar gura-i balada cu vers de ecou, Șoptire de înger în al visului vânt. Îți iubesc
SONET XXXVI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1488904646.html [Corola-blog/BlogPost/342789_a_344118]
-
doar când a câștigat, Câte un Locaș de Cult, pentru popor a ridicat : Putna, Voroneț și Neamț, Probota și Războieni Moldovița și Horodnic, Humor, Tazlău și Reușeni ! Bistrița, Ițcani, Vaslui, Hârlău, Dorohoi și Cheia Cetatea Albă, Feleac, Popăuți, Vad și Scânteia. Cotnari, Șipote-Căpriana, Volovăț și Ștefănești Săratul-Râmnic, Piatra-Neamț, Chilingi, Chilia și Borzești. Grigoriu și Zografu, Vatoped și Bădeuți Constamonitu, Xenofont, Pantelimon și Pătrăuți ! A făcut danii în : moșii, sate, iazuri și odoare, Picturi, icoane și troițe, fântâni, veșminte și pridvoare. A
SF.ȘTEFAN CEL MARE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1435761731.html [Corola-blog/BlogPost/369766_a_371095]
-
în astfel de circumstanțe groaznice, strigând disperat, „salvați-mă, salvați-mă...!”. Lidia Jiga avea numai 36 de ani! Animalele sălbatice, îmblânzite, sau nu, într-o zi se pot întoarce la propria natură, la propria fire. Orice animal dresat rămâne cu scânteia de sălbăticie în stare să reaprindă cruzimea, oricând. Pirueta ucigașă, în cușca leilor Retrăind astfel de amintiri, Traian Cristea are lacrimi în suflet! O altă întâmplare care îl zguduie și astăzi este moartea în cușca leilor a unei alte dresoare
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Fratii_tarzan_corifei_in_ar_aurel_v_zgheran_1388509391.html [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
și trădarea. Așa, ca un joc, ca o fugă de plictiseală, ca un hohot... Dar ce spuneam: iubirea, un adevărat miracol, o energie care te soarbe, te devoră, până la ultima tresărire de suflet. Această văpaie nevăzută,- care se aprinde de la scânteia a două priviri, - este o nebuloasă, o taină nedescifrată până la capăt. Scânteia, da, oare de unde vine? Cine e vinovat că în acel moment se naște și divinul și iadul, totodată? Sufletul se-aruncă pe baricade să-și ia în stăpânire
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1465063177.html [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
un hohot... Dar ce spuneam: iubirea, un adevărat miracol, o energie care te soarbe, te devoră, până la ultima tresărire de suflet. Această văpaie nevăzută,- care se aprinde de la scânteia a două priviri, - este o nebuloasă, o taină nedescifrată până la capăt. Scânteia, da, oare de unde vine? Cine e vinovat că în acel moment se naște și divinul și iadul, totodată? Sufletul se-aruncă pe baricade să-și ia în stăpânire dragostea. Nimic nu-l poate opri.Nici glonțul, nici tunetul, nici gândul
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1465063177.html [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a Edwinei. La început a fost mai greu. A simțit arsura în toată ființa. Totul a început cu o picătură de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că provocau arsuri în timp ce se lipeau de o ființă pierdută
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
de țarini, au mai rămas case pitorești pitite, pe ici, pe colo, pe sub nuci și salcâmi, și încă nu s-au ivit prea multe monstruozități arhitecturale. La Itești se află mormintele străbunilor satului, iar printre tei și salcâmi picură întruna scânteile astrelor în care ochii lor veghează. Iteștiul este și va mai rămâne o așezare nesluțită, unde dorul cel mai covârșitor, care este dorul de vatra străbună, dă piept cu modernismul kitsch, invadator, și îl învinge...! Cei care l-au apărat
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Vasile_ciubotaru_odiseea_comu_aurel_v_zgheran_1391864697.html [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
vers, cuvânt sublim Cu parfumu-i de tempestă Măturând prin țintirim Au pierit spre zori ciclopii Cerul meu a obosit Doar cupola Sfintei Sofii Lumina când a trăznit La privirea-ți princiară ‘N visul meu te-am regăsit Când erupția solară Scânteia spre infinit Am cătat prin universuri Să îți deslușesc cărarea Povestit-am prin eresuri Cum mi-a înghețat suflarea Răscolesc Calea Lactee Dar rămân prevăzător Stiind că Muza-i o femeie Cu sărut ucigător ... Citește mai mult Muzei pierduteTe-am curtat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ciuc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
și te transformi într-o substanță de Lumină ascunsă în craterul unui vulcan ce plutește în fluidul nopții. Și astfel, viața mea a ajuns o groapă de jăratec. Oare câți se vor încumeta să sufle și vor reuși să scoată scânteile de care avem nevoie, să aprindem cugetul pentru a ne regăsi în normalitatea unei veți care să se asemene cu cea umană?!... Mă simt străină de mine însămi și în mintea mea năvălesc vorbele lui Mircea Eliade Mi se întâmplă
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Incotro_romania_incotro_cultura_ei_.html [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea, toți ce s-au plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut în așteptarea lor să afle în care clipă a universului pot fi. Fiindcă flăcările-mi sunt impalpabile, nu m-au priceput ce cuget, intuind că în adânc sunt un crater, cineva a început să sufle
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Incotro_romania_incotro_cultura_ei_.html [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
albastră a început să curgă, revărsând lumini și peste alții, nimic nu a mai priceput. Și viața mea rămâne în adâncul de jăratec, vorbind pentru toți în șoapte, sau poate pentru alte vremuri ... Între timp altcineva suflă sălbatic, și nici o scânteie nu-l trezește din neant, într-o natură cu ouă clocite nu poți decât în propria umbră să tremuri. Totul e să faci o introspecție, de vrei să te îmblânzești în junglă, citind cu mai multă atenție te vei regăsi
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Incotro_romania_incotro_cultura_ei_.html [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
sălbatec Feder tamlo thai divio decât cerurile cele mai furtunoase, sar le tarpenendar le tumanaleder, pe care le-am cercetat saven zumadem-le Că o stafie nou-venita. Creșterile întunericului Sar îk mulo neves-avilo. Fură că o lume a morții, dar pentru scânteia Sasas sar îk mulimaski phuv, tale andar o vrast Din ochii negrii ai băiatului gitan, Kale yakhăndar le române shiavoreskă, când el cântă și și-a ritmat melodia, kana vo ghilabelas thai mardeas e ghili, „Peste dealuri și în depărtare
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1478848275.html [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
spiritual. Prezicerea caraliului înfuriat s-a împlinit însă, abia peste 2 ani, în Aprilie 1962, acolo la Aiud. (Demostene Andronescu-Reeducarea de la Aiud. Peisaj Lăuntric. Memorii și versuri din închisoare. Ed. Christiana, București, 2009, p. 52-54) Iarna în hlamida de sărbătoare scânteia pe brazii înalți și verzi, pe crengile copacilor desfrunziți, pe coamele țuguiate ale caselor ca niște cușme de daci liberi, lăsându-se peste tot: peste livezi, peste curțile oamenilor, peste clădiri, peste toate penitenciarele, peste toate închisorile, peste cei deportați
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi umplut
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358242080.html [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
punctele cardinale și fiecare adăuga câte un amănunt minunându-se apoi de amploarea cu care se întorcea mai înfiorător la sursă . Într-o zi însă ,zvonurile au devenit o certitune pe care nimeni nu o mai putea combate.În ziarul Scânteia a apărut la rubrica Fapt divers o notiță în care se clarifica adevărul. Tractoristul Ion împreuna cu un coleg au omorât pe câmpurile satului un exemplar de porc mistreț pe care l-au adus apoi la postul miliției locale sperând
FAPT DIVERS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1457683061.html [Corola-blog/BlogPost/385112_a_386441]
-
popor, pe când părintele meu - nu, deși tot ce e construit mai de vază în Ierusalim, inclusiv templul cel mare, tatăl meu a clădit. Chiar nu înțeleg de ce iudeii ăștia nu-i acordă respectul cuvenit... Iar acuma cu Iisus ăsta... O scânteie și.. ne vor sfâșia ca pe niște cepe amintindu-și și de noi pentru moartea Botezătorului. -Chiar crezi asta? Să mă ierți luminate tetrarh dar ești puțin naiv, spuse Irodiada cu neîncredere. Noroc de mine pentru că altfel te-ar fi
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1429947278.html [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
Stelelor Fixe, posibil, prin „Centura fotonică”.) Există o“teorie” în metafizica renascentistă a Luminii și a Soarelui care ne spune că, în Arta-transformării (PP- EFB*) trebuie să îți alegi ca loc de însămânțare cea mai mică celulă din sămânța, din“scânteia”de Inteligență Luminoasă a maestrului Luminii în cea mai mare celulă din “frecvența geniu” a Madonnei Intelligenza, ca să poți uni prin“ministeria facerii”(în”organul facerii”) pe Good angel cu Fiica dragostei în Sufletul Lumii, cu Iubirea care există dinaintea
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1428055809.html [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
poate recunoaște unicitatea clipei. Autorul e un profund căutător de stele. S-a apropiat de ele prin credință. O credință vie ca și apa de izvor, o curgere perpetuă prin arterele ființei. Albastrul îi înalță gândul până la ele. Prin fiecare scânteie de adevăr revelat, aprinde o lume. Cea nevăzută. El țintește cele mai înalte dimensiuni, își poartă gândul prin constelații, descoperind în odiseea sa și alte orizonturi de cercetat, pe care le trece prin filtrul propriu, al minții și al simțirii
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/elena_lavinia_niculicea_1483705137.html [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
codruPornim poteca în urcareși poposim iar la izvorul Cuvântului ce'i vindecare.Când ne e dor de fericireFacem din nou un scurt popasCulegem din a lui iubirePovestea unui dar rămasPrivim la steaua'i ce răsareși noaptea ni se înseninăApoi... lin scânteie și moareLăsând în urm'a ei lumină.Vom admira mereu splendoareaCe'n'nalt Luceafaru'și aninăși vom privi etern spre zareaUnde'a plecat, unde'o să vină.... IX. ~ ÎNSENINARE ~, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1821 din 26 decembrie
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]