705 matches
-
am învățat să ținem drumul fără ocolișuri, izbindu-ne de pietre, căzând în văi, oprindu-ne în vaduri, pentru a o lua de la capăt; și astfel omul devine fiu al ei. Natura mi-a dat mie, copilul de sub cerul încă scânteietor de stele și încă poleit de aurul ce se revarsă domol de sus, mângâindu-mi duios fruntea, o îndatorire: aceea de a mă minuna de frumusețile ei și de a exprima prin CUVÅNT ceea ce simt sub povara atâtor culori de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea pe Cruce și îngroparea Sa, tot întro peșteră umilă și nu într-un mormânt bogat, așa cum umil I-a fost adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în zbor, unind Cerul cu pământul și cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus/ Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Căci Domnul meu, născându-se smerit, a unit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
tata mi-a deslușit harta cerului și mi-a vorbit despre planete, mă jucam, în nopțile de vară, alegîndu-mi de pe bolta înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob de grâu. Am ajuns, totodată, expert în calitatea ierbii pe care o preferă vitele, în recunoașterea ciupercilor veninoase sau în prevederea timpului, în funcție de forma pe care o luau norii și de înălțimea la care pluteau. N-aș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imensul clopot al cerului. Lumea i se părea azurie , cât se poate de pură și uitase parcă de toate necazurile. Mergea tăcut spre apus între cele două priveliști imense , una spre nord, cealaltă spre sud. Pretutindeni erau numai flori scăldate scânteietor al infinitului. în albastrulLa un moment dat, ajunse într-un loc abrupt, se așeză pe margine, își aprinse o țigară , contemplând imensitatea mării și a munților . Peisajul era fermecător . În depărtare se vedeau golfulețele ascunse , cu casele lor modeste . O
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Connecticut, pe vremea când teroriștii erau eroii. Bicicleta acceleră periculos în josul digului. În ce lume era posibil să fi scris o carte atât de proastă ca aceea despre care tocmai citise? Se uită înapoi, peste umărul drept. Golful Setauket strălucea, scânteietor în lumina soarelui de prânz. Pe apa albastră cu reflexe de jad fremătau aripile întinse ale micilor bărci cu pânze. Într-o astfel de zi se poate întâmpla orice. Feribotul Bridgeport-Port Jefferson mugea în depărtare, un animal migrator măreț anunțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-ți meșterește creierul ca într-un atelier auto. Și nu te poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră. Vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dumnezeule. O lebădă de iarnă. Stafii în străfulgerarea aceea de lumină, o groază intimă. Ea îl strânge de braț, ca un garou. Nu se poate să vedem așa ceva. Au mai rămas o sută șaizeci. Dumnezeule, chiar asta e! Stafia lunecă scânteietoare de-a lungul câmpurilor. Nici unul dintre ei nu poate respira. El se agață de o ultimă speranță. — Asta a fost. Chestia aia de pe șosea. A spus că a văzut o coloană albă... Îi cercetează chipul - știință dorindu-și cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ghidul catadicsește măcar să-și aducă aminte de el, nu e acasă pentru nimeni. Dar altceva îi transmite mesaje, prea încet ca să le audă. Prin geamul de plastic al avionului, luminile orașelor necunoscute pâlpâie sub el, sute de milioane de celule scânteietoare interconectate, care fac schimb de semnale. Chiar și aici, creația se desfășoară în jos, cale de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de țesut electric sclipitor, sinapse mari cât niște străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a vieții ce-o vei afla acolo. În Europa, sentimentul de bucurie și plăcere este mai concret, atotprezent. Trenurile luxoase, mobilierul bogat, nuanțele de cafeniu Întunecat, albastru Închis, coloritul viu și Îngrijit al vagoanelor, mîncarea gustoasă și vinul amețitor și scînteietor, aspectul călătorilor care par a fi oameni de lume Înstăriți, cosmopoliți - toate Îți dau o bucurie senzuală intensă, sentimentul unei speranțe ce se va Împlini curînd. În cîteva ceasuri călătorești dintr-o țară Într-alta, traversînd secole de istorie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a buzelor vopsite, a ochilor strălucitori și iubitori... ah, stradă a nopții, plină de muște, bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ajută să descoperi mai repede adevărul? Vom vedea. Albastru, adică senin, fără nori, fusese și cerul de deasupra Țării lui Verde Împărat înainte de venirea zmeilor. Nu vă uitați în primul rând la pantofii ei. Ana e o copilă cu ochi scânteietori, cu părul împletit în două cozi care pleacă, amândouă, din vârful capului, dar nu seamănă cu antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fi putut spune că locuiau în oraș, atît de groasă și extinsă era folia care le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
limitat. — Bun, am o pacientă pentru el. Tot încăpățînată, suspicioasă, cu o inteligență care nu face decît să întărească o disperare profundă și nemăsurată. Arată camera unu, spuse Ozenfant în microfon, și prezintă pacientul de sus. Un dragon argintiu și scînteietor apăru încadrat de o pereche de aripi din bronz strînse. Un braț masiv, terminat în șapte gheare de bronz zăcea lîngă o aripă, și un braț subțire de om lîngă cealaltă. — Vezi aripile? Doar cei neobișnuit de disperați au aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dînd senzația unui gard viu, iar el văzu cerul printre trunchiurile de desubt. îi veni brusc ideea că dincolo de aceste dealuri se află marea; dacă ar sta printre copaci, s-ar putea uita în jos la o mare cu valuri scînteietoare. Maică-sa îl strigă și o porni spre ea agale, prefăcîndu-se că nu auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o parte și-n alta. — Dincolo e marea? întrebă el. — Dincolo de ce? — Dincolo de copacii ăia. — Cine ți-a spus asta? Alea sînt Cathkin Braes. Nu-i nimic dincolo de copaci în afară de ferme și cîmpii. Și, la urmă, Anglia. Marea cenușie și scînteietoare era prea vie ca să nu-i dea crezare. I se luptă în minte cu imaginea unor ferme și cîmpuri, pînă păru că le inundă. Arătă spre dealurile de dincolo de Blackhill și întrebă: — Dincolo e marea? — Nu, e lacul Lomond și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndoială. — Așa deci. Și ce-o să faci cu ea după ce-o termini? Inima lui Duncan începu să bată cu putere în coaste. — Poate c-o să ți-o dau ție. Dacă ți-ar face plăcere. Ea îi adresă un zîmbet scînteietor, și-i zise: — O, mulțumesc, Duncan, mi-ar face plăcere s-o am. E foarte frumos din partea ta. Chiar este... Dar tu cu ce te ocupi? îl întrebă pe MacGregor Ross, îndreptîndu-se spre el. Trase un scăunel lîngă pupitrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Drummond era întotdeauna invitat. Aitken Drummond nu făcea parte din grup. Avea peste un metru nouăzeci și era îmbrăcat de obicei în pantaloni verzi de vatman, fular și manta de armată. Pielea oacheșă, nasul mare și coroiat, ochii mici și scînteietori, părul negru cîrlionțat și barba ascuțită făceau parte din imaginea populară a Diavolului, și atunci cînd îl vedeai pentru prima oară aveai senzația că-l cunoșteai îndeaproape de ani de zile. Drummond era mereu invitat la petreceri și a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
butonul care închidea portiera. Unul din tentaculele lui apucă maneta de comandă cu un gest aproape tandru. Aparatul făcu un salt înainte, spre peretele exterior. În clipa când botul aparatului atinse peretele, acesta se topi într-un nor de pulbere scânteietoare. Înaintarea fu stânjenită o clipă de această pulbere metalică, dar în clipa următoare micul aparat țâșni irezistibil în spațiu. După un timp, Corl observă că zboară pe o traiectorie în unghi de 90 de grade față de aceea a navei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care o făcuse aparatul. Oameni îmbrăcați în costume de protecție se zugrăveau pe fundalul strălucitor. Totuși, atât navă cât și oamenii deveneau din ce în ce mai mici. La un moment dat nu se mai văzu decât nava, cu sutele ei de hublouri scânteietoare. Aparatul se depărta repede de ea: după ce făcu un viraj de nouăzeci de grade, Corl apăsă pe accelerator la maximum. În urma lui, globul gigantic al navei devenise prea minuscul pentru a i se mai putea deosebi hublourile. În fața lui, Corl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să se despartă de acesta, devenind de sine stătătoare. Imaginea proiectată pe ecran părea să aibă și niște rămășițe de aripi. Smocuri de pene se vedeau la "încheieturi". Trupul, uimitor de drept, era acoperit cu o tunică de un albastru scânteietor. Veșmântul acesta ascundea toate celelalte vestigii ale unui posibil trecut păsăresc. Un lucru era clar: pasărea asta nu putea să zboare prin propriile-i forțe. Korita îl întrebă pe Grosvenor, cu deznădejde în glas: - Cum o s-o faci să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ixtl aștepta nemișcat în noaptea nemărginită. Timpul se scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din capacele acestor cazane, aproape orbindu-i pe bipezi. Costumele lor spațiale, făcute dintr-un material altminteri transparent, ca sticla, deveniseră opace, pentru a atenua șocul luminii, dar aceasta era încă destul de puternică. Din cazane ieșeau niște benzi lungi și scânteietoare. Fiecare dintre aceste benzi era smulsă numaidecât de câte o mașină care o reducea la dimensiunile dorite și o trântea pe podeaua metalică. Ixtl observa că podeaua era, încet, încet, acoperită de aceste benzi. Iar în clipa când ajungeau jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]