1,572 matches
-
câte un graur. O cisterna amețitoare mugea încetișor, zvârlind cu spuma de beteală în copaci. Un nene slab își lipise fruntea ermetic de geam, contemplând tăcut un braduț artificial. Se făcea cu ochiul din belșug. Din balcoane fâlfâiau gene lungi, scârțâia răchita. În dreptul unui imobil auster căzuse un covor persan. În puful lui, grăbiții trecători aruncau monede, la noroc. Și gata - liniștea totală, după care, hohote înspumate au dat semnalul în parte, pentru fiecare pâlc de case. Ce bine, ce bine
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
al Mioarei. Am traversat strada care iese de la clinică în Șulea la lumina lunii. Tot cartierul era în beznă, părea o stare de război, de camuflaj. Blocurile, înalte, ridicate parcă amenințător și cele câteva ferestre la care pâlpâiau lumânări. Zăpada scârțâia. O mașină târându-se prin nămeți mă duce totuși în Berceni unde este... lumină. Vin pe jos din capul străzii Racoviță într-un ger cumplit. Ce se petrece cu noi? Unde vom ajunge astfel? Ruxandra, ca o vrăjitoare, fumând țigară
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
viitorului. „"Toți ne ducem fără să lăsăm vreo urma"”, îi plăcea să spună. Koroliov bea rar vodca sau alta băutură alcoolică, iar stilul lui de viață era auster. Inpreajma anului 1946 căsătoria lui Serghei și a Xeniei a început să scârțâie. Xenia era mai tot timpul ocupată cu munca, iar Koroliov s-a încurcat cu o femee mai tânără, Nina Ivanovna Kotenkova. Jignita de infidelitate, Xenia a cerut divorțul în 1948. S. Koroliov și Nina s-au căsătorit i nanul 1949
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
în privința noilor miniștri și mai ales despre Richelieu spunea: "este capabil să dea lecții tuturor cerșetorilor". Și avea dreptate: chiar dacă era venal, Concini a recomandat miniștri competenți și incoruptibili. Cuplul coopera pe plan politic și financiar, dar căsnicia începea să scârțâie, iar certurile lor erau de domeniu public. De la sfârșitul lui 1616 Concini, se comportă ca un adevărat șef de stat ținând reuniuni ministeriale în casa sa și fiind în strâns contact cu Richelieu. Nu se știe dacă el avea un
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
dispărut. Câteva momente mai tarziu, realizează că o cutie bogat detaliată s-a materializat în camera sa. Cutia conține o păpușă ciudată, îmbrăcată realistic în haine aristocratice franceze (asemănător cu o Gothic Lolita). Jun întoarce cu grijă cheia păpușii. Păpușă scârțâie, se ridică singură, și îl pocnește cu o palmă pentru că a manevrat-o cu atâta stângăcie. Ea se prezintă că, "...Shinku, a cincea păpușă a ". Shinku este o păpușă din colecția unică "Rozen Maiden", dar înainte ca Jun să înțeleagă
Rozen Maiden () [Corola-website/Science/311503_a_312832]
-
fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri Tușea înghețul în genunchii lunii, și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , cu un sărut te-am colindat, scârțâi într-un cântec din tine căzut. tulpina ierbii se făcuse țurțur, O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, la cotul nopții șuie, atârnat. oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Urla un lup cu promoroacă-n glezne
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
făcea nici o plăcere. De altfel o și stinse după ce trase din ea de câteva ori. "Nu vrei să ieșim? zise. E soare afară și e așa de frumos orașul nostru sub zăpadă." "Ba da", răspunsei și îi adusei haina. Zăpada scârțâia sub pașii noștri. Chipul ei se îmbujoră din pricina gerului, care parcă îi pria, nasul i se făcu de statuie, obrazul îi deveni și mai frumos sub o nouă simetrie și mai armonioasă a trăsăturilor; numai privirea îi rămase aceeași, neclintită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era aproape și totuși departe, mi se adresa, și totuși nu simțeam impulsul natural de a-i răspunde, având în mod bizar senzația unei halucinații auditive... Mă uitam pe geam, ea continua cu explicațiile, reveneam, iscăleam documentele, hârtiile foșneau, stiloul scârțâia... Apoi liniște... apoi în această liniște începea să toace zgomotul rece, abstract, al mașinii de calculat... "Dumneavoastră, zisei, mi-ați pus pe birou o floare?" Ea tresări. Se ridică în picioare. "Vai de mine, zise, v-am deranjat?" Mă posomorâi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pat cu mâinile sub ceafă, unde e melancolia care credeai că o să... În clipa când... Nici vorbă despre o asemenea poetică învăluire, asta se simte doar gândind la despărțire, și nu când ea se produce." În clipa aceea ușile șifonierului scârțâiră parcă ironic. Mă ridicai să le închid bine, dar fără voia mea mâinile le deschiseră larg și contemplai îndelung... hm! da, golul! Asta îmi aminti de întîmplarea unui grec, dintre cei pe care înfrîngerea generalului Marcos în 43 îi aduseseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care a avut loc aici în cabină s-ar fi produs atunci aiurea, cu aceleași consecințe, când mă îndrăgostisem de tine și nu voiam să te pierd..." Orașul mișuna de lume, și cerul înstelat, fără lună, adusese ger puternic, zăpada scârțâia sub tălpi. Mă liniștisem cu totul, violența întîmplării fatale era încă departe de mine. Răspunsul ei era complet și total, încifrat însă într-o enigmă, pe care nu simțeam dorința s-o desleg. Romeo, după ce ucide, spune doar atît: "Sînt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu le sperie. X Poate că e momentul să remarcăm că în spatele independenței presei cotidiene se găsește o bună conducere a afacerii care este în prezent orice ziar care contează. Din acest punct de vedere, manageriatul posturilor de televiziune comerciale scîrțîie vizibil. E drept că un ziar costă mult mai puțin decît un post de televiziune, dar fiecare afacere în mass-media își are costurile și beneficiile sale. Nu putem plînge de mila televiziunilor și posturilor de radio care, din pricină că au acumulat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
că au un impact grozav. Cam așa se procedează în întreaga lume oneghistică, indiferent de „obiectul muncii”, așa că sunt întru totul înțelegător cu aceste mărunte tertipuri de funcționar ce trăiește mereu sub furcile caudine ale „fund-raising”-ului. Lucrurile încep să scârțâie, însă, atunci când cei plătiți să reflecte realitatea așa cum este au halucinații. Ba, mai rău, când dau dovadă de suspecte pene de memorie, dacă nu de-un duplicitarism moral de-a dreptul maladiv. Ajung imediat la exemple. Până atunci, câteva puneri
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
avut si nu le-a urmat. Iar din detaliul că doar una dintre posibilități a devenit realitate nu reiese că celelalte nu au fost adevărate, ci doar că jocul întîmplărilor nu le-a fost prielnic. A lipsit un fleac, a scîrțîit o variabilă, s-a interpus o necunoscută și viitorul lor s-a curmat. De aceea, e semn de obtuzitate să privești istoria sub specia fatalității, crezînd că în măruntaiele ei se duce o luptă a dreptății implacabile. Mai mult, e
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
auzea șuieratul locomotivei. Șeful de gară chibzui câteva secunde. Se gândi la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un bilet și ieși din ghișeu. Trenul intră în gară scârțâind. - Vino, zise fata. Îl luă de mână și ieșiră pe peron. Acolo, lângă locomotivă, se afla, spre mirarea șefului de gară, fosta lui soție, actualmente impiegata de mișcare a gării. Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful nasului. Orașul era linștit, doar câte-un taxi ce mai trecea încet și plin pe lângă noi. Zăpada ne scârțâia sub picioare, tăceam amândoi și mă simțeam cuprins de o energie greoaie, care mă ducea cu gândul la Beethoven. Nu la muzica lui, ci la nume, țintuit parcă la pământ de consoanele b, t, v, și n ca de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sărută. Fata din tren îi privește în continuare. Fata de pe câmp îngenunchează în fața bărbatului, îi scoate penisul din pantaloni și îl ia în gură. În momentul acela, fata din tren trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
geam. Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează și începe să-i sugă penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o faci În mod deliberat. În orice caz, așa ar fi academic. Nu a auzit Încă pistolul de start. Și tîrgul nu include partea cu „Îmi pare rău, am găsit deja viața pe care o doream, rămîn pe loc“. Mașina scîrțîie pe gheață, alunecă pe noianele de zăpadă și glisează Într-o parcare din spatele unei clădiri de cărămidă, fără ferestre, scuturată din temelii de o muzică puternică. CÎnd ies afară, pare că sînt minus treizeci de grade și cam asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să aibă timp să se instaleze pe chipul lui Wakefield, toată lumea ține deodată În mînă cîte o lanternă, o lumînare sau un felinar și Maggie Îl Împinge În față, să li se alăture, ei și balerinei. În culise, o ușă scîrțîind medieval se deschide și procesiunea pornește către o Încăpere micuță. Lumina lumînărilor, felinarelor și lanternelor luminează ceea ce pare a fi un scaun electric de modă veche: balerina se așează pe scaun și Își face singură o poză cu un Polaroid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe care tata le cumpărase cam cu nouă ani în urmă într-o încercare foarte entuziastă, dar de scurtă durată, de a reveni în formă. Și-acum iată-le, pe podeaua din camera lui Rachel, acoperite de praf, arătând demodate, scârțâind sub pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce mai aștepți?" Mama făcu o nouă încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
detectiv. Am rămas fără cuvinte. Helen pretindea - mândră de ea - că e aproape analfabetă. Nu văd de ce nu, a spus. Am o mulțime de material. E foarte bun, de fapt, o să ți-l printez. Imprimanta antică și de demult a scârțâit și chițăit vreo zece minute, apoi Helen a rupt cu mândrie o singură pagină și mi-a întins-o. Încă incapabilă să vorbesc, am citit-o. Lucky Star De și despre Helen Walsh Scena 1: O mică, dar de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
groaznic. Ai zice că, dacă ai un apartament de lux la ultimul etaj, cu vedere spre Hudson, la care adaugi un sistem audio sofisticat, băutură cât cuprinde și o mulțime de oameni, va ieși un chef pe cinste. Dar ceva scârțâia. Și îl învinovățeam pe Kent, tipul care dădea petrecerea. Era un bancher pasionat de sport, și locul era invadat de hoarde de amici care îi semănau leit. Necazul cu tipii de genul ăsta e că nu au nevoie de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înapoi. Clitorisul meu se freca de penisul lui și sânii mei îi atârnau peste față. Mi-a cuprins sfârcurile cu dinți ascuțiți, cu mâinile strângându-mi șoldurile, purtându-mă în sus și jos pe scula lui, din ce în ce mai repede. Căpătâiul patului scârțâia la unison cu zgomotele pe care le scotea el. „Ah! Ah! Ah! Ah!.“ Apoi, „Oh, la naiba, nu!“. Tresărind și cu un ultim „AHHH!“, s-a împins în mine, trăgându-mă înspre el. A gâfâit, a tresărit, s-a cambrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aduce amendamente, a exprima neajunsuri la care s-au adăugat nuanțări și avertismente și mai complicate - un semn În legătură cu ce urma să se Întâmple. Când am ajuns pe John F. Kennedy Drive, orchestra cânta o versiune chinuită de „Amazing Grace“ scârțâită la instrumentul erhu, cu două corzi, iar grupul mă iertase pentru că nu făcusem o asigurare În caz de anulare a călătoriei. În timp ce două motociclete de poliție țineau traficul În frâu, dricul a accelerat, iar eu i-am spus adio trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]