1,560 matches
-
Nu știu, nu mă interesează, nu sunt bani. Așa zisul contabil de familie pe care mi-l imaginez nici măcar nu trebuie să aibă pregătire economică. El trebuie, contra unei sume modice lunare, să știe doar să spună, cu maximum de scârbă și inflexibilitate, Nu se poate. Atât. Găsește clienta o rochiță frumoasă într-un magazin? Sună imediat la contabilul familiei: - Ăăăă... știți... am găsit o rochiță minunată. - Nu se poate. - Ce nu se poate? - S-o cumpărați. Nu sunt bani. - Ba
Nu se poate by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19131_a_20456]
-
ne vorbim? Trebuie să ne certăm? Ador vânzătoarele care zâmbesc, iar când îmi zâmbește o funcționară a statului, un sentiment ciudat și nefiresc mă copleșește. Un sentiment de recunoștință. În definitiv, ar putea să fie acră, să mă privească cu scârbă și plictis... Atât de rare sunt zâmbetele la ghișeele statului, încât, de fiecare dată când mi se adresează unul, mă întreb cum aș putea să-l răscumpăr. Să mă ofer să-i duc doamnei gunoiul? Să-i bat covoarele, să
Dau un regat de cenuşiu pentru un zâmbet rozaliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19344_a_20669]
-
Simona Tache Coboram, într-o noapte, târziu, dintr-un taxi. Când să plătim, șoferul nu avea să ne dea rest la un milion. Ne-a comunicat informația cu o scârbă de zile mari. - Păi și ce facem?, am întrebat. - Nu știu... vă duceți să schimbați, a venit răspunsul, tot în silă. - Da’... n-ar fi normal să aveți dumneavoastră schimbat?, am mai îndrăznit. Am coborât, am schimbat într-o benzinărie
Haideţi, vă rog, nu mă jigniţi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19418_a_20743]
-
care să se culce. Mânia lui Dumnezeu fierbe ca un cazan care este gata să dea în clocot. Se culcă bărbat cu bărbat și femeie cu femeie făcând de râs neamul omenesc, lucruri de care și animalelor le-ar fi scârbă să privească. Degenerarea a mușcat cu colți de fier din măduva neamului. Vă veți ruga la Dumnezeu și Dumnezeu nu va lua aminte la plânsul vostru pentru că și-a întors mila de voi. Lacrimile îi brăzdează fața fără încetare iar
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
și cum el fusese consolat de mami, am uitat amândoi de bătaie și am început să ne jucăm ca cei mai buni prieteni. -Astazi am prins zece gândaci! mi-a spus fericit. -Ce faci cu ei? l-am întrebat cu scârbă. Insectele, indiferent cât de mici și inofensive erau, mă dezgustau. -Le-am pus într-un borcănș și când vor fi moarte, am să le pun într-o cutie înfipte cu un bold. Fac colecție de gândaci și de fluturi! mi-a
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
înger" ( cum va cere Arghezi), îngerii nu se mai arată nici în vis: O, fericite veacuri trecute, Când să mai pogorea câteodată Pe pământ oamenilor să-ajute Sfinții, ori ca pe cei răi să bată Sau pe credincioși să mângăiască La scârba și nevoia lumească. Acum pare că ceriul de lume Ș-au uitat cu tot, nice mai bagă Samă de-oameni, lăsând să-i sugrume Nevoile-întru viața-întreagă. Îngeri nice-în vis acu s-arată Să ne-nvețe vr-o taină ciudată. Admirabil se
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
de promiscuitate (p. 34). Călin Adam, cel care se confesează într-un jurnal dezordonat în romanul Interior, este un tânăr studios, mereu înconjurat de cărți, revoltat uneori împotriva lor. A rămas în București în speranța găsirii unei ocupații: "Am așa scârbă de mine fiindcă nu sunt în stare să-mi găsesc o meserie, să mă port ca lumea și să nu mai colind ca un câine hulit în propria-mi conștiință!" (p. 60). Păstrează nostalgia vieții la țară, vizibilă în desele
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
de fecioară/ arătându-te cu degetul și spunând:/ vedeți, voi neamuri ale lumii/ o curvă deșucheată, o mașteră/ care-și ucide pruncii și-și devoră bărbații/ Aceasta-i România./ Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc a hoit/ semănând pretutindeni ură și scârbă/ pentru tine, Românie, patrie fără noroc/ în care Dumnezeu și-a uitat speranțele”. -------------------------------- Petru Vasile TOMOIAGĂ 21 februarie 2017 Timișoara Referință Bibliografică: Petru Vasile TOMOIAGĂ - OCHIUL NEADORMIT AL BUFNIȚEI - UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN / Petru Vasile Tomoiagă
UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN de PETRU VASILE TOMOIAGĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384832_a_386161]
-
Bolnavului X: Ce floare? Florian: O fată. Bolnavul X: Ți-o prezint pe soția mea. (Florian a luat mâna Soției Bolnavului X și a sărutat-o. Ea și-a retras-o repede, scârbită.) Soția Bolnavului X: (pentru ea) Mor de scârbă. Boschetarul mi-a atins mâna. Mi-a pupat-o! E primul bărbat care îmi pupă mâna! (În livadă, Bolnavul X, Soția Bolnavului X, Bujor Florian, scutură prunii cu o prăjină, pe urmă adună fructele în găleți ca mai apoi să
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
geam îmi ciripeau. Și când tot satul prinde iară viață Mi-e dor de toate ce mă alintau. Mi-e dor de greierii ce cântâ-n iarbă De trilul lor să mă doară auz. Și să nu-mi fie, practic, nicio scârbă Sau eu să fiu vreo clipă mai confuz. Mă-ntorc la mine-acasă, la obârșii La satul meu și țarina străbună. Unde mereu sunt așteptat în prag De-acei părinți cu inimă prea bună. Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: ÎNTOARCEREA ÎN
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
cu lacrimi în ochi (o tehnică foarte eficientă, dar nu și pentru Brabete!) un mic, o chiflă și o halbă. Ochii precum stafidele într-un cozonac ai patronului rămâneau impasibili până când Vergică scotea bani din buzunar. Abia atunci, cu toată scârba, îi arunca în față cele comandate. Vergică, mdeh, suflet de poet, nu băga în seamă micile ghiorlănii și, pentru început, sorbea halba. Apoi mânca micul și mai cerea o halbă. De data asta cu guler, așa cum văzuse el în filme
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
curvă. Pe Dan nu l-a mai întâlnit să-i spună că are un copil cu el. Însă, acum trei ani , a întâlnit-o Buhăianu, care i-a propus afacerea cu restaurantul. L-a refuzat vreo șase luni, fiindu-i scârbă de el. Refuzase să se culce cu atâția patroni, bărbați relativ bine și acum, cu Umflatul? Simțea că va vomita, dacă va fi silită să urce în patul lui. A-ncercat să-l descurajeze, dar Buhăianu nu era omul care
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
știu de ce mă farmecă așa, nu știu...dara, de când am văzut mâinile lu ăla jegoase pline de negreala tailandeza, sau oricare spurctubaciune, ptuu... într-un fel mi-e milă de-as sti-o cu ăla măritata, dar mi-ar fi scârba de mine să știu că nu m-am luptat suficient de mult pentru ce iubesc, pentru ce merita încă salvat, căci la sigur ea naivă, ea dusă numai pe la mănăstiri și câteva orașe nu știe de treburile astea.. ba, chair
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
rând: „Viață cu lupi, bani și moarte”, „Dragoste mare cât o cruce”, „Tragedia agriculturii românești - Răstignirea țăranilor”, „Mihai Leu în altarul durerii”, „Spovedania unui învingător”, inspirată din sacrificiile campionului mondial de box, Leonard Doroftei, „Legendele boxului românesc”, „Moartea dinaintea morții”, „Scârba”, „Campionul Învinșilor” și „Moartea nu bate la ușă”. Printre picături a mai scris o piesă de teatru prezentată la Teatrul Național Radiofonic, „Sfârșitul nopții”, și un scenariu de film realizat în colaborare cu Radu Aneste Petrescu, „Amurgul fântânilor”, în care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
ceilalți, care am avut norocul de a nu fi trăit vremuri atât de aspre, dar cărora ne lipsește uzufructul unei asemenea experiențe dure: „Viață cu lupi, bani și moarte”, „Dragoste mare cât o cruce”, „Spovedania unui învingător”, „Moartea dinaintea morții”, „Scârba”, „Campionul Învinșilor” și „Moartea nu bate la ușă”. De asemenea, vom găsi traducerile edițiilor revăzute ale volumelor „Mihai Leu în altarul durerii” și „Spovedania unui învingător”. Lansarea va avea loc joi, 30 aprilie a.c., orele 17:00, la Centrul Socio-Cultural
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
pe care i-a infiltrat în posturile-cheie ale statului său de fier, în cele ale represiunii sângeroase. Pe care nu s-a dat în lături s-o declanșeze și s-o comande nici chiar în clipa fugii lui rușinoase. Lașul. Scârba. Criminalul. Dar nu sunt expresii pe măsura acestui nemernic, a indignării noastre în nici o limbă a pământului. Poate doar propriul său nume care a întrecut în conotații sinistre tot ce a avut omenirea mai hidos până acum. Stalin? Hitler? Pe lângă
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
manualul de istorie a apărut numele Andreei Esca, o nimeni, dar din toate punctele de vedere, nimeni, ei bine, tot așa Gigi Becali, Relu Fenechiu, George Copos, vor aduce plusul de rezonanță al timpurilor pe care cu atât de multă scârbă afirm că le trăim. Acești idoli de carton, parveniți ai societății comuniste cu duhoare capitalistă pe care am consolidat-o prin simpla exercitare a votului, au reușit nu numai să prospere, dar să și devină false repere pentru tinerii debusolați
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
nevoie de complicații , înțelegea că este un fugar, ajuns acum o slugă . Se simțea murdar până în măduva oaselor ,la fel ca și cârpa pe care hidosul bătrân cu strungăreața neagră, i-o întindea acum în față. Se apleacă,scuipă cu scârbă și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
în aceeași situație - luă o înghițitură zdravănă, râgâi zgomotos și adăugă: Dar știi ceva? Uneori, când zbor deasupra deșertului în căutarea celor rătăciți, nu mă simt ca un înger salvator care vine în ajutorul unui biet nenorocit, ci ca o scârbă de vultur ce mănâncă stârvuri. Dacă ei n-ar fi aici, jos, riscându-și viața sub un soare care topește și pietrele, eu n-aș sta acolo, sus, cu aer condiționat, bând bere. — Ei sunt aici pentru că așa au vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
părere ai de găoaza mă-tii? — Hai să nu ne certăm! - interveni Sam Muller, care demonstra pentru a nu știu câta oară că era cel mai cumpătat dintre ei. În felul ăsta nu reușim decât să le facem jocul acestor scârbe. Suntem profesioniști, și cea dintâi obligație a unui bun profesionist e să facă față împrejurărilor păstrându-și sângele rece. Este cam greu să păstrezi ceva rece în asemenea loc și în asemenea împrejurări. Sunt de acord, dar ăsta este felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aduce la realitate. Poate că sînt nedreaptă. Doamna Oprișan e foarte săritoare, dar uneori mă exasperează cu atențiile. Are ceva de ventuză, vrea să mă absoarbă cu totul, făcînd din mine un fel de secreție a ei. Mă cutremur de scîrbă la gîndul că aș putea deveni - poate că și sînt - o parte din mirosul, din obrăznicia, din limbajul, din osînza ei. Îmi vine s-o strîng de gît și În același timp Îi zîmbesc recunoscătoare. Voi lăsa cu limbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut, atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să li se alăture mi-e rușine mi-e scîrbă de mine și mai vorbesc despre conștiință despre milă față de om nu sînt În stare să-mi depășesc frica dacă eram eu În locul ei ea n-ar fi zăbovit o clipă n-ar fi stat să-și pună probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chem Înapoi deprinderile naturale. Probabil că și atunci cînd scriu simt aceeași irezistibilă tentație să mă dezvălui cum sînt, nu cum am Învățat că trebuie să fiu. Este curios că aceste gesturi În loc să mă elibereze mă fac să-mi fie scîrbă de mine. Atunci apare reflexul dublu pe care Îl am de fiecare dată În actul dragostei - sub mîngîiere trupul nu cunoaște numai plăcerea atingerii de alt corp, el Își descoperă totodată forma trăind concomitent fiorul de a fi mîngîiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În clipa aceea că toate păcatele care te alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît de diferit de ceea ce ai vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din nou cu scîrbă și adorație gustul țîței din care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]