648 matches
-
asta se vedea și În cele mai mărunte lucruri. De exemplu, după ce făceau dragoste, În toți acești ani, nu-i spusese niciodată cuvinte tandre, nici n-o mângâiase, ci se Îndepărta repede, ca și când contactul celor două trupuri l-ar fi scârbit după folosință. Chiar și acum, când fusese atât de brutal și de mecanic - nici măcar nu-i dăduse timp să se trezească -, primul lui gând fusese să fugă repede să-și scuture unealta, să și-o clătească și s-o decontamineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de păr - dimineața le găsea pe pernă, fragile și despicate. Purta ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să fi fost vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără să fie conștient de forța lui, Își Înghesuise fiul, lipindu-l de zid și-l insulta fără nici o măsură. - Ești mai rău ca un cîine! Ce ai făcut e abject, mă scîrbești! - Dar ascultă-mă! Nu e ce crezi, Chantal și cu mine ne iubim... Furia lui Loïc spori și mai mult, lovitura țîșni, Nicolas izbuti să se ferească, dar tatăl lui, dezechilibrat, se izbi puternic de o mobilă. Atunci lovi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochi - eram Încă interesant pentru ei, dar menit să fiu În curând Înlocuit de un alt model. Ravelstein m‑ar fi sfătuit să‑mi păstrez capul limpede. Mă simțeam aproape anihilat și totuși, oricât aș fi fost de surpat, de scârbit de toate, nu fusesem Încă eliberat din slujbă. Rosamund hotărâse că trebuie să trăiesc. Ea a fost cea care m‑a salvat, - care m‑a transportat pe sus, În ultimul moment, din Caraibe, care m‑a cantonat la terapia intensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zgâlțâie pe ARTUR.): Fii bun și du-te! ARTUR: Cum? GUFI: Pleacă unde vezi cu ochii! ARTUR: Unde să plec? COLONELUL: Unde știi! Am hotărât să-ți dăm drumul. ARTUR: Da’ ce, voi hotărâți aici? CĂLĂUL: Nu pricepi? Ne-ai scârbit de tot. Ne-a ajuns până-n gât. Ia-ți boarfele și pleacă. ARTUR: Nu plec eu... Eu vreau să mor cum se cuvine... GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors mațele pe dos. COLONELUL: Porcule! Îți dăm viața! Ești liber! ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ține de amândouă capetele! (I se mai vede creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
altfel n-are haz... înțelegi? Eu vreau să fie cu haz... MACABEUS (Icnește); Nu... nu vreau să te mai aud.... PARASCHIV: De ce să nu mă mai auzi... MACABEUS: Taci măcar zece minute... Măcar un minut... PARASCHIV: Ce? Gata? Te-ai scârbit de mine? Nu-ți mai place cu mine? Vrei să te pocnesc? Vrei să-ți dau pantalonii jos? MACABEUS (Urlă dement, se clatină.): Nu mai pot... Crede-mă că nu mai pot. Du-mă afară și lasă-mă afară... Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cu ce am greșit? În fața cui am greșit? Cred că am dreptul să știu cu ce am greșit. HAMALUL (Către BRUNO.): Cred că are dreptul. Nu? Oricum o să afle... CASIERUL: Poate că are... (Dintr-o dată furios.) Grubi, povestea asta mă scârbește. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu înțeleg nimic. Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să nu înțeleg nimic? HAMALUL (Fără să-l ia în seamă pe CĂLĂTOR.): Până la urmă tot o să afle... CASIERUL: Nu e numaidecât să afle de la noi. HAMALUL: Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce, crezi că n-am să pot să-i spun? CASIERUL: Ba nu. Spune-i! HAMALUL: Îi spun! CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule, prietenul meu vrea să vă spună ceva... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu vreau să vă mai ascult... M-ați scârbit de tot. HAMALUL: Trebuie să ne ascultați. Mai târziu... va fi cu atât mai rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Oarecum aerian, pierdut.): Nu. Nu mai vreau să știu nimic. Aștept să înceapă ploaia și plac. Plec! Plec! Plec! Ticăiților! CASIERUL (Deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lângă uzină - se așteaptă un loc în barca lui Charon ce o sută! Și o mie de ani! (Răsfoiește ziarul.) Poftim! Soldat în termen descarcă arma din dotare în pietoni apoi își zboară creierii - altul - nici nu mai merită - te scârbești - îmi fac sânge rău degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi. Tudorel: Plictisul? Accedia? Angheluță: Ați pus întotdeauna preț pe cantitate, ați lucrat cu toptanul, cu lopata, cu tona, cu miliardele. Mereu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vine să te și crucești, nu alta. Până și la țară, Tudorele frate, pleacă lumea la muncă în Italia, să facă bani de satelit cu canalul Playboy. Ați adus lumea de vă ling tălpile norod cu norod, că v-ați scârbit până și voi. Tudorel: Să știi că eu unul nu mi-am închipuit că va putea să cadă atât de jos. Angheluță: De ce nu? Tudorel: Bineînțeles, noi îl încurajăm, dar îți spun ca între noi, pur și simplu nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și a mă minți. Aș fi vorbit cu pasiune despre Bruckner și despre condiționările sociale, despre tema ei de licență și despre Anna Lesko, despre orice căcat. Poate că, amintindu-mi după o vreme de seara asta, m-aș fi scârbit. Dar trenulețul groazei era bine fixat pe șine, și oricâte răsuciri, monștri sau dușuri de adrenalină s-ar fi abătut asupra mea, la final urma să ies doar cu o experiență. O experiență. Ce mare lucru? Nu aveam nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu observase bine pe cei doi, ca o încăierare. Stănică sări numaidecât să prindă brațele lui Felix, în vreme ce Aglae ridicase și ținea strâns pe Titi, care striga cât îl ținea gura: "Otilia e o târfă, așa să știți!" Felix fu scârbit și de conflictul în sine, dar și de falsa interpretare a accidentului. În vreme ce Aurica și Olimpia încercau să-l potolească, fără să fie nevoie ("Dar nu te supăra așa, domnule Felix! Copilării! Nu știi că Titi e nervos?"), supărat de-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sexual numai temporal. La ea sexualitatea e întinsă pe tot corpul. Eu și iubita mea, care prin excepție avea un suflet viril de intelectuală, am rămas înspăimîntați când am citit cartea, și ea mi-a dat ideea să ne sinucidem, scârbită de realitate, care contrazicea idealul ei. - Vreau să citesc această carte! zise Felix. - Vrei se citești Geschlecht und Charakter? Admirabil. Dă-mi un franc și ți-o procur eu. Felix îi dădu francul. Merseră câtăva vreme tăcuți unul lângă altul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu vorba! Tu ce crezi, o duce, sau moare? Să știm ce facem! - De obicei nu prea scapă nimeni la vârsta asta. Mai îivine alt atac, pe urmă. Depinde însă de constituție! - A dracului e medicina asta a voastră, se scârbi Stănică,nu știți nimic precis. În sfârșit, Aglae se gândi să execute ordonanța doctorului și, fiindcă Otilia insista să se cumpere pungă și gheață, întrebă tare pe bătrîn: - Costache, unde ții tu banii? Să-ți cumpărăm gheață!Dă-mi cheile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret. Dușmanii aceștia înrăiți ai patriei noastre - despre care nu sânt îndeajuns de scârbit că vorbim - sânt mai puțin poeți... chiar decât fundul meu... atunci când intră sub duș!... Posteriorul meu, atunci când intră sub duș, e de o sută de ori mai talentat și bineintenționat 29 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cîte-un milițian
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Negriciosul își târâse botul lui, ca de escavator, pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând pe limba și pe buzele atacatorului. Asistam neputincioși. Scârbiți. Înțepeniți... Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
baza diferitelor experiențe mistice orientale, că trupul, de fapt, este o închisoare pentru spirit. Și că, o dată spiritul eliberat, el capătă o libertate binecuvântată și că devine, la o scară redusă, nemuritor, asemeni lui Dumnezeu. - Bunică-mea, curălăreasa - catadicsi Genel scârbit să-i descurce - zicea că toți oamenii, când moare, se transformă în niște gândaci. - E discutabil, înlătură spectrul politicos ipoteza. Însă nu această chestiune pe care ați ridicat-o a fost așezată sub contro- 156 DANIEL BĂNULESCU Dinspre restaurantul Berlin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un telefon public la altul, a unor domni foarte în vârstă, asfixiați de propria lor morgă, pentru a lua la cunoștință în comun, dacă miercurea lui Pinky îi ajungeau măcar banii de țigări ori dacă, în general, pe Andra o scârbeau lonjeroanele. 253 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Abandonă, nervos, tot ceea ce deja meșterise în culise și reluă pregătirile din punctul lor zero. Pentru început, distribui într-un semicerc luminile, improviză o scenă, cără instrumentele, calibră instalațiile de efecte și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
revine. Acesta este testamentul lui Pink Robin Floyd și foarte probabil, îți este adresat! - Mie? - Da, Așa cred. Așa credem. Floyd primi caseta și îi pivotă, cu îndemînare, capacul. Era din jad. 249 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Îl scârbiseră, îl încîntaseră și acum, din nou, îl scârbiseră. Urmărea doar cum să le bage adresa sa sub nas, pentru a-și încasa cândva onorariul, și apoi s-o întindă. Probabil că profesia lui Cocondy era totuși aceea de a rămâne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și foarte probabil, îți este adresat! - Mie? - Da, Așa cred. Așa credem. Floyd primi caseta și îi pivotă, cu îndemînare, capacul. Era din jad. 249 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Îl scârbiseră, îl încîntaseră și acum, din nou, îl scârbiseră. Urmărea doar cum să le bage adresa sa sub nas, pentru a-și încasa cândva onorariul, și apoi s-o întindă. Probabil că profesia lui Cocondy era totuși aceea de a rămâne imperturbabilă. - Și ați stat mult în Marea Britanie? - Da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
medicinală. Sub privirile de pește fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un lunatic care-și caută pieirea în pustiurile lui Dumnezeu. De nu-ți pare că ești autorul norilor ce împînzesc cerul, la ce mai vorbești de plictiseală? Și de nu simți cum cerul se plictisește în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de o stimă obiectivă. N-au fost conchistadori acești creatori ai monstrului modern, care se numește imperiul britanic. Însăși gândirea filozofică și politico-economică, destul de interesantă în oroarea ei, este contaminată de cel mai plat empirism, încît pentru a nu te scârbi de imediatul Angliei trebuie să te retragi, prin compensație, în atmosfera delicată, aeriană și nuanțată a picturii unui Gainsborough sau Reynolds. În perioada modernă a istoriei, Anglia s-a menținut în centrul tuturor evenimentelor; dar întru cât le-a determinat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îmi mai amintesc câteva, dar la ce bun ?... aș vrea să uit tot ce știu despre poezie și să scriu altfel cu creierul sensibil ca pielea de pe degetele orbilor nu poți schimba poezia continuând cu imaginea și metafora obosești, te scârbești de atâta incomunicare. Ceea ce ne atrage atenția, mai presus de orice în aceste versuri (care alcătuiesc - mai are rost să o spunem? - un fel de artă poetică), este scepticismul confesiunii; pe același ton evoluează, într-un amestec paradoxal de convingere
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]