658 matches
-
ar fi aflat ceva cu adevărat periculos, nu l-ar fi trădat niciodată. Încercă să-și golească mintea de orice gând, umplînd-o cu amintirile vii ale celor mai sângeroase lupte pe care le purtase. Știa că Alaana era îngrozită și scârbită de violență și nu se va grăbi să-i spioneze gândurile. Chiar înainte ca senzația vagă de vertij care însoțea toate comunicările cu Kyrall să se instaleze, Rim se întrebă ce avea de fapt de ascuns. ― Ești acolo? ― Da, Înălțimea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nu, Doamne. [DRAGUL] Nu? Nimic Așa, o întrebare ca orișicare alta. DRAGUL Vezi tu acel părete pe care-ai scris o cruce? Precum nu este ușă acolo, tot asemenea Nu este nici o ușă la inima mea... Dragoș Vederea-ți mă scârbește. BOGDAN (îngenunche) Părinte, ce-am făcut? DRAGUL Ei, vina cea mai mare din lume-i că trăiești. Mulți sânt ce astă vină în veci n-or să ți-o ierte... Căci tu le stai în cale... De-ar fi să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gură. De umpleți ulciorul vostru dintr-un val spumând de mare Sau din apa care curge limpezită din izvoare Totuși nici o picătură nu încape-n el mai mult. Și acum când adevărul cu răceală îl ascult, Văd cumcă deosebirea ce scârbește pe sărmani Nu-i mulțimea de plăcere ce se capătă pe bani, Ci-i mărimea abnegării. Cunoștința dobândită Nici cu prețul libertății nu-i destul de scump plătită. PSAMIS Pentru că deosebirea te-a mișcat așa puțin O să ai la mine numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unde știți. Îmi trecu un junghi prin inimă și-mi zisei încet: "Bietul băiat, bietul băiat. Acuma el a căpătat-o". Două-trei zile n-am mai văzut pe N. Apoi, într-o marți seară, intră clătinîndu-se la mine și căzu scârbit pe un scaun. Era palid, slab, o ruină. Își deschise ochii săi stinși și zise: - Ah! Mark, versurile astea fără de inimă m-au prăpădit; au apăsat ca un munte pe mine, zi și noapte, ceas cu ceas, pîn-în momentul de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să fie spuse încă o dată înainte de a se stinge definitiv. Mama a trebuit să parcurgă cel mai lung drum dintre noi toți, cu mult mai departe decât bărbatul ei, a cărui inimă se oprise pur și simplu într-o seară, scârbită de hatârul unei existențe care nu mai renta. Mai departe chiar decât fratele meu, care traversase cu vaporul Atlanticul și care de pe țărm mai făcuse încă niște sute de kilometri buni înspre vest, până ce vocile care îl urmăriseră, vocea poruncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stelele exercitau o atracție nebună, mă și vedeam plutind printre ele sau alunecând pe toboganul înfiorător al unei găuri de vierme. Apoi, încetul cu încetul, am început să pipăi viața de zi cu zi, imediatul cu nevoile lui, săturându-mă, scârbindu-mă și, ciudat, luând-o mereu de la capăt. Uite, nu-mi aduc aminte cum am mers către Teatrul Național în ziua în care aveam repartiția în mână. Probabil că era ceva mândrie în mine; la urma urmelor, undeva, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aveți doar o fărîmă de răbdare, așa sînt uzanțele oamenilor în uniformă, întîi superiorii, și abia apoi ordonanțele, le explică. Vreți să spuneți că voi ați fost mai cuminți, își lasă în sfîrșit Roja brațele moi pe lîngă corp, aruncînd scîrbit din mîini bastonul Curistului, vreți să spuneți că ce ați făcut voi în depozit a fost cu totul altceva, știu că asta vă este pe limbă, să știți că sînteți într-o eroare totală. Sîntem de acord și cu asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce-i nou e și incitant, îi spune, o să te convingi singur. — Verde și Albastru, Steaua și Dinamo, încearcă să-i deschidă ochii Regizorul, nu miroși conflictul? Mocnește de ani buni, și voi nimic, se indignează, în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în stradă, ce nenorocire, zice Părințelul, eram singur, nu știam ce se alesese cu Angelina, nu te mai plînge, nu are nici un rost și e prea tîrziu, se opune Roja, a fost spre binele tău, era și ea disponibilă, se scîrbise că tu ți-o trăgeai cu tot felul de băiețași în schimbul unor adeziuni verbale, de unde le știu pe toate? face Roja semn din cap, nici nu a fost nevoie să spionez, îi recunoșteam de la o poștă pe cei care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sunt; puține, dar sunt) este - să nu ocolim cuvântul - respingătoare. Lecțiile de libertate pe care le oferă Eugen Barbu, Eugen Florescu, Ilie Purcaru, Corneliu Vadim Tudor și alții ca ei, unii proprietari de sordide reviste particulare, sunt făcute să te scârbească pentru totdeauna de vorbele pompoase. Nicky dragă, am citit - era pe masa lui Bernard - nuvela ta, Trenciul. E cutremurătoare. Eu sunt acum cam izolat (nu peste măsură, dar cam așa...); oricum, până Îți voi putea propune să ne trimiți manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu era greu de ghicit ipocrizia și interesul cinic imediat. Sorin refuza spontan, fără reținere, fandoseala „intelectuală”, disprețul față de omul simplu, „condamnat”, pasămite, să nu Înțeleagă Înaltele „idealuri”, limbajul „superior”. Mă simt și azi reconfortat, mărturisesc, să-mi amintesc rapiditatea scârbită cu care Sorin evalua orice caricaturi simandicoase, oricât de simandicoase. Nu mi-am putut refuza, recunosc, În acești ani de când nu-l mai puteam auzi și citi și vedea, virtuala sa solidaritate În nefericitele „dezbateri” bucureștene de care, deși aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
surparea dictaturii nu va mai apărea, pentru cultură, cea mai bună dintre lumi. La Berlin, Herr Bănulescu avea deja printre funcționarii de la DAAD o bună reputație, se vorbea despre el ca despre un adevărat domn. Așa și era. Îngrijorat și scârbit de situația din țară, nu avea nici un fel de complex de inferioritate față de Occidentul pe care Îl admira, nici față de faimoșii români exilați Eliade, Cioran, Ionesco, pe care am Înțeles că Îi cunoștea și pe care nu se sfia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui. Invidie, conflict ideologic, avansare personală: explicațiile erau nenumărate. În domeniul criticii, nu primeai nici un punct dacă apreciai un personaj deja apreciat. Cu o țintă așa de mare cum era Richard Weber, câștigai puncte doar pentru distrugere. Justificările astea îl scârbeau chiar în timp ce le repeta. Cronica n-avea nimic exagerat. Cartea lui era corectă. Un alt scriitor îl considera abuziv: foarte corect. Adesea se temuse și el de aceeași posibilitate. Weber se uită pe fereastră, spre Common și cele două biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
personale se încheiase. De acum încolo, totul avea să se negocieze în încăierări publice. Emisiuni interactive, focus grupuri la fiecare pas al oricui. Lev Tolstoi: 4,1. Charles Darwin: 3,0. Și totuși, de fiecare dată când ieșea de pe site, scârbit de evaluările continue, se pomenea că simte nevoia să intre iar să verifice, ca să vadă dacă următoarea reacție avea să șteargă ultima demolare fără minte. Își compara scorurile cu cele ale celorlalți autori lângă care fusese înghesuit. Era singurul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ieri și azi la o avanpremieră și ca rezultat se puteau vedea deja puncte roșii în dreptul a trei picturi Durrit și două Davenant. în curând Shelley își va permite alte câteva accesorii Chanel dacă treaba va continua așa. Aveam fața scârbită de atâta zâmbet. Nu reușesc să fiu prietenoasă decât cu ceva la bord și nu sunt deloc obișnuită să le zâmbesc străinilor. M-am înapoiat la bar, să iau o pauză. Harriet, colega de muncă, era deja acolo umplând pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o să-l duci pe bietul om la infarct. — Bine! strig eu trântindu-i în nas ușa de la camera mea. Excelent! zbier eu scoțându-mi din șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Incredibil. Pentru că, în tot acest timp, n-a trecut o singură zi - ba chiar un singur ceas - în care să nu mă fi întrebat „De ce o mai lungesc cu persoana asta - cu femeia asta abrutizată! Cu această creatură vulgară, chinuită, scârbită de sine, năucă, pierdută, fără identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și umflându-se-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n urmă, ca și cum s-ar fi scuturat de blesteme, de duhurile rele care-și fac de lucru-n femeie. I se scârbise, i se acrise, nu mai vroia și nu-i mai trebuia în veci de veci... Ba bine că nu. O lună dacă-l ținea era mult. După mai puțin de o lună, nu mai putea răbda și lua înapoi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dai seama când îl ai, dar cu timpul s-ar putea să-l descoperi. Aprinse căpătâiul de țigară și trase însetat. Dădu drumul fumului cu un șuier prelung. Chiștoacele astea mizerabile, de exemplu, poate că mi-ar face un bine, scârbindu-mă până într-atât că o să mă las de fumat. — N-aș crede, mai degrabă îți deschid pofta. Nu mai spun că te incită să mă trimiți să umblu cu miloaga după țigări întregi. Știi cum e să ceri țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru prima dată, câștig de cauză mult clamatei alternanțe la putere: „Și acum, seniorii mei, despăducherea!...” „Păduchii” rămăseseră, însă, bine mersi tot acolo, în locul hărăzit lor de pronie, și mai târziu se văzuse că-i erau, de fapt, buni prieteni... Scârbit de bizantinismul politic dâmbovițean și de starea nației, decretase într-o zi pe un post de televiziune și la o oră de maximă audiență că România ajunsese o hazna a Europei și că mirosea insuportabil „a jeg împuțit”, iar altă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și a mă minți. Aș fi vorbit cu pasiune despre Bruckner și despre condiționările sociale, despre tema ei de licență și despre Anna Lesko, despre orice căcat. Poate că, amintindu-mi după o vreme de seara asta, m-aș fi scârbit. Dar trenulețul groazei era bine fixat pe șine, și oricâte răsuciri, monștri sau dușuri de adrenalină s-ar fi abătut asupra mea, la final urma să ies doar cu o experiență. O experiență. Ce mare lucru? Nu aveam nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
noastră. Da' toamna, când vin ploile cele putrede, și trebuie să-și adune bucatele de pe câmp, atunci am să-i văd eu cum își bat vitele când o să intre în noroi roata căruței până la osie, mai zise unul din ei, scârbit de tot și mai lansă un scuipat la locul știut pe care-l chisă repede cu toiagul. - Halal așa oameni! conchise și al treilea, ridicându-se de pe scaun și întinzându-se, ducând mâinile în sus și strâmbându-se de dureri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
La Morișcă, aprobă moșneagul. Se știe, acolea nu-i loc curat. - S-așezase spurcăciunea pe-o piatră și se-ncălzea la soare. Iar, de duhoarea lui, bolovanii s-au fost înnegrit iar iarba dimprejur se împuțise. Ș-așa m-am scârbit eu atunci, că o săptămână n-am putut pune nimic în gură. Moșul nu avea glas să se mai mire. Ca un trior, molfăi înainte și-napoi. Grăbit să nu piardă rândul, după ce-și reveni, moșul zise : „Iar eu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]