523 matches
-
plasticii contemporane. Le las cârcotașilor grija de a afla cine, pictorii aceștia ori galeria mea, numele lor ori sigla mea, a pus în valoare pe cine. Dumnezeu știe, în orice caz, că acel fifty-fifty din vânzări nu l-am furat. Scârbit, Castelli n-a citit mai departe din Critica facultății de judecare. Înțelesese că arta vie și filosofia artei sunt două lucruri diferite și că între Kant și el dialogul ar fi fost imposibil. În această dezbatere, mediologul ar ține partea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ridicând din sprânceană, Jack mimă un „Pot?“, apoi scoase țigara din pachet cu buzele. Aprinse țigara cu un băț de chibrit pe care l-a stins cu o mișcare fermă din mână, după care inhală adânc. Ashling îi urmărea mișcările scârbită, dar fără să-și poată întoarce privirea. Se pare că am ales fata greșită pentru care să mă las de fumat, spuse Jack, îndreptându-se înapoi către biroul său. — Am nevoie de ajutorul vostru, fetelor, explodă Dervla O’Donnell, atrăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de copii de la Niall și trimite-le tuturor producătorilor importanți. Scrie pe ele „Colecția de toamnă a Friedei Kiely. Numărul din septembrie din Colleen.“ Asta ar trebui să cauzeze ceva agitație, bombăni ea, fără să observe câtuși de puțin figura scârbită a lui Ashling. Peste câteva secunde, și-a dat seama că Ashling stătea încă lângă biroul ei. —Ce?!?! Putem să... cred... Boo și Hairy Dave... —Cine? —Vagabonzii. Din fotografie, explică Ashling, când și-a dat seama că Lisa nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pusesem mâna, recunoscuse că el este autorul. Când traficul s-a mai decongestionat, am luat un viraj scurt la stânga, pe Boulevard, și mi-am lăsat acolo mașina. Când am cumpărat biletul de la casa cinematografului Admiral, casiera s-a tras înapoi scârbită - și mi-am dat seama că gâfâi și sunt teribil de transpirat. Odată intrat, aerul condiționat mi-a înghețat sudoarea, astfel încât îmi simțeam hainele de pe mine ca un sloi. Pe ecran se derula genericul de final, urmat imediat de distribuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ști că o voi face... — Dar le cunoști, îi replică bătrânul, iritat. Ai fost acolo împreună cu tatăl tău. — Tocmai, îi explică Gajus. Aș vrea să fiu la comanda unei corăbii, să merg din port în port... Zâmbea. Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era prins de un vis mărunt, care părea să fie cea mai mare speranță a sa. Manuscrisele autografe În zilele mohorâte de februarie, tânărul Gajus descoperi că pe raftul din mijloc, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele oamenilor săi. Nu-i asculta, îi spuse brusc lui Helikon, în zilele acelea luptam împotriva cetății Carthago, era îngrozitor. Și încheie scârbit: — Și apoi, cei doi care au fost îngropați acolo erau de neam galic. Aruncă o privire spre oamenii săi, care încuviințară râzând. Helikon nu îndrăzni să răspundă. Și el avusese parte brusc de viața plină de strălucire a libertului imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine că senatorul Asiaticus hotărâse deja care dintre marile familii avea să ajungă la putere, în dauna celorlalte, și încerca să-l oprească. — Roma îți cere să alegi, din familiile ilustre, fata cu care te vei căsători... Împăratul, amintindu-și scârbit de infantila Junia Claudilla și jocurile egoiste cu sclavele adolescente ale Antoniei, declară brusc: — Nu voi lua alături de mine o copilă. Augusta va fi o femeie. Și niciodată n-o voi alege după numele tatălui său. Callistus nu răspunse. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să-mi ajustezi pentru viața mea netrăită Că toată izbânda de-o palmă ce-mi dai mă face scârbit și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge, tu nu trebuie să plângi, tu nu ai voie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu ești prea departe, e mâna ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc, oricât de mult te-aș strânge, printre femei, nebun, te fugăresc. Ascunsă-n trupul lor, tu fugi scârbită, când ele, din instinct, te murdăresc. 6 august 1965 E numai turbare gestul oamenilor de a urca spre esențe. Ei sunt făcuți doar pentru a trăi esențele, ca și când le-ar mânca, inconștienți, legați de corpul lor material. 7 august 1965
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sylvia că poate nu ameliora situația În felul ăsta și că poate ar fi mai bine ca ea și cu Ronnie să se ducă acasă. După ce plecă din magazin toată lumea, Stella se Întoarse la Ruby și Îi aruncă o privire scârbită ca și cum era garnitura de legume pe care n-o comandase. Nici o clipă nu ridică vocea sau nu Încercă s-o mustre pe Ruby. Când Ruby a făcut o Încercare disperată să-și ceară scuze, Stella doar ridică o mână ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu putea fi categorisită cu termenul acela steril, „conflict“. Iar expresia „război sângeros“ nu era nici ea decât un clișeu uzat. Chiar și „clișeu uzat“ era deja un clișeu uzat. Te-ai Încurcat rău de tot, amice. Se simți brusc scârbit de subtilitățile sale lingvistice. În timp ce Înghițea felii groase de pâine cu dulceață și termina a doua cafea, Își spuse că după ce toată planeta va fi distrusă de către bombele atomice și cele cu hidrogen, ce importanță va mai avea dacă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amărăști, denunțându-l și stârnind În zadar cuibul de viespi al avocaților, judecătorilor și comisarilor? Pujato, 4 august 1942. Victima lui Limardo În amintirea lui Franz Kafka I Don Isidro Parodi, deținutul din celula 273, și-a primit vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă sâcâie“, și-a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu pereții, unduindu-se În urma sa. „O armă, trebuie să găsesc o armă!“ Ajunse În mica bucătărie cu tejgheaua metalică, unde se aflau câteva cratițe și tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș și-l aruncă scârbit. Auzi tentaculele apropiindu-se. În clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stînga și-n dreapta dar nu pot scăpa de el. Dau să mă zbat și din trup, fără durere, mi se desprind bucăți de carne friabilă, neagră, din care se degajă aburi cu iz greu. Vreau să le îndepărtez imediat scîrbit dar degetele nu mă ascultă. Se desprind și cad și ele. Și nu mai am cu ce să sfîșii pieptul, să scot de acolo inima putredă care le îmbolnăvește pe toate și s-o arunc în foc. V. tînăr mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
între ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare. Mi-a fost cruzimea o noblețe și-am îndrăgit magia, să pot schimba lumea, așa, pe placul meu.” „-Te-ai lăcomit?” „-La toate! Atît de mult pînă ce dulceața lor ma scîrbit silindu-mă să văd putreziciunea din mine.” Privesc în jur la bătrîni. Și mie mi-au apărut, parcă peste noapte, sumedenie de fire albe în păr și barbă. Au muncit, au suferit. Au crescut copii și se pregătesc să moară
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
felul ăsta. Te-am convins. Ăsta e esențialul. A urmat o pauză. —Te-am convins, nu? m-a întrebat el. Dacă nu l-aș fi cunoscut pe James, aproape c-aș fi zis că părea nesigur. — Da, James, am răspuns scârbită. M-ai convins. O să fie bine, m-a asigurat el. O să vezi. Da, am conchis eu, deși eram departe de a fi sigură, însă neavând destulă energie sau destul chef ca să-l contrazic. James, ai face mai bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Hai, zău, spuse Michael. Știm toți că a fost un accident. Doar nu sugerați... — Ați putea să terminați? Roddy interveni brusc. Încep să consider că această conversație începe să fie la fel de lipsită de gust ca acest afurisit de Stilton. Dădu scârbit farfuria la o parte. — Și tu știi totul despre gust, desigur, spuse Phoebe. Remarca a fost însoțită de o privire cât se poate de semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar ofițerul cu fața acră Îl opri, spunîndu-i: — Îmi cer scuze, dar sînt asmatic. Dacă vreți să fumați, v-aș fi recunoscător s-o faceți pe coridor. După aceea se lăsă pe spate și-i aruncă lui Viv un zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele Anti-Aeriene Îi transformaseră pe toți În conspiratori. — Uită-te la bruta asta mare, tăticule. Seamănă cu tipul pe care l-am Întîlnit la colonelul Webster. Tati! Nu te uiți! — Pentru Dumnezeu, Amanda, spuse el iritat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
costisitor. Am cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați ca vai de noi, murdari, puturoși și rupți În fund, mimând marginalul extrem. Fiecare dintre noi, Înarmat cu câteva teancuri de bani și Înfruntând privirile scârbite ale casierițelor și clienților, am cumpărat doar caviar și șampanie, cașcaval și prosciuto. Ieșind din supermagazin, ne-am Îndreptat spre gară, ca să Încingem un picnic obscen printre liniile de manevră din gara orașului, laolaltă cu toți copiii străzii și vagabonzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mii, să gătim și cum chiar și după aia mi se uita în farfuria în care îmi punea trei fire de macaroane fără unt, ca și când ar fi suferit că acele macaroane vor fi totuși înghițite și va rămâne fără ele. Scârbită, dădeam farfuria la o parte și rămâneam dusă pe gânduri. Ce să fac? Unde să mă duc să mănînc? Fiindcă îi dădusem toată chenzina și economii nu aveam. Fără să clipească, îmi lua farfuria dinainte și mi-o servea seara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
riști ca acest gust pentru ceea ce e urât și josnic să se manifeste în tine însuți fără să vrei și când te așteptai mai puțin, mai bine să iei parte la un spectacol produs de un altul, plătești prețul, contempli scârbit, după ce ai râs, josnicia umană și te simți eliberat pentru multă vreme ca după o spovedanie. "No, Petrini, continuă el, pune mâna și ține pancarta, de 23 August ai lipsit... Vremea boierilor s-a dus, nu face pe boierul... Filozoful
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i dea drumul și în clipa aceea Cubleș ar fi putut fugi, dar i se făcuse rău, se îndoise de spinare și continua să vomite. Individul murdărit se ștergea repede pe piept cu o batistă pe care o și aruncă scârbit, dar impasibil și cu o mișcare rapidă scoase un pistol de sub raglan și i-l înfipse lui Cubleș în coastă. "Tovarăși, strigă atunci caloriferistul care reapăruse ca și când n-ar fi dispărut, nu opriți coloanele, înaintați..." Înaintarăm și nu-l mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
argint vechi), se cerceta cu o atenție minuțioasă și îndelungă, se strâmba, se uita când foarte aproape, când de la distanță, punea mâna pe nas, belea ochii... Nu părea nici surprinsă, dar nici cu totul indiferentă, avea doar o vagă curiozitate scârbită și reflexivă... Când aproape că aruncă oglinda, de astă dată plictisită, și spuse cu un soi de nepăsare care venea parcă de foarte departe: "Arăt oribil!" Dar nu mie mi se adresa, ci, ai fi zis pereților și se ridică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lăsat să te judece pentru scrisoare." "Vă mulțumesc, dar știți care era adevărul cu acea frază?" " Nu mă interesează acum, gata, lasă, ești liber, gîndește-te la viitor. Ce era cu fraza aceea?" Îi povestii, pîndindu-i reacția. "O tâmpenie, spuse el scârbit. Dar dacă insistam să ți se dea drumul, se agățau de caiete și mi-ar fi putut spune că le-au și trimis la București și chiar le-ar fi și trimis și pe urmă le coroborau, aceste două probe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]