526 matches
-
și celor șapte din încăpere. Vreau să savurez momentul ăsta așa cum se cuvine. Se grăbiră să iasă din cameră. Poate a fost ceva în tonul malițios cu care am vorbit... În orice caz, Dutrumof se retrase afară. Urmară Magrun, vizibil scârbit, un Perir puțin speriat și Vladimir, care zâmbea. Ultimul din cei cinci, care îi păziseră pe musafiri până să vin eu, închise ușa cu un scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți imaginea țării. Când a spus ,,țării,, , bărbatul s-a ridicat pe vârfuri arătând cu mâna undeva, Într-o direcție imprecisă. Lumea s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din cauza asta? Mama s-a uitat la Josephine de parcă aceasta ar fi fost nebună. Sigur c-am fost supărată! Propriul meu tată! Sigur c-am fost supărată! —Și ce formă a luat supărarea dumneavoastră? Mama mi-a aruncat o privire scârbită. Presupun c-am plâns foarte mult. Dar îmi murise tatăl. Ce-ar fi trebuit să fac? — Ce vreau eu să știu, a zis Josephine, este dacă ați avut vreo cădere psihică. Rachel își amintește perioada respectivă ca fiind una extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut noaptea trecută. Ce facem acum? întrebă fiica lui Pop. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai cu seamă, pentru el, diversitatea în muncă însemna întotdeauna o plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
discriminator în nomenclatura galactică. Avântul celuilalt mai scăzu. Ochii i se umbriră bănuitori.. - Ce șmecherii îți trec prin cap? întrebă el, brutal. Gosseyn spuse, sec: - De parcă n-ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix? zise. Ia ascultă. Mie îmi zice Jurig. Trăiesc la Crest și sunt cetățean al Yalartei. Am omorât un om că l-am pocnit cam tare și sunt aici și-mi risc pielea. Dar n-am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor de semnalizare ale lui Shogen. Dar planul fusese zădărnicit, iar Shogen abia reușise să scape cu viață. În timp ce asculta de la fratele său, Yasumasa, întorsătura pe care o luaseră evenimentele, Genba părea scârbit. — Ce? Vrei să spui că Hayato le-a dat intențiile peste cap fiindcă planul a fost divulgat azi dimineață? întrebă el. Ei bine, complotul lui Shogen trebuie să fi fost prost conceput. Spune-le la toți trei să vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata asta! trăgea concluzia Cipri, scârbit. Eu unul, dacă pic la admitere, fug de-acasă. Nu mă las încălțat. Fug în munți. Să vină după mine dacă le dă mâna. Dar era clar că fuga în munți nu era o soluție. Cu toții erau de acord că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să pleci la facultate, ea mai are de făcut un an de liceu și ce-o să se-aleagă de toată povestea asta? Ha? Praful și pulberea. Mâhnit și scârbit, băga mâna în buzunar și scotea, parcă în silă, un pliculeț alungit. Poftim, ia asta. Antonia m-a rugat să ți-l dau. Ea n-a îndrăznit. Ești un tont, Dragoș, ți-am mai spus. Fetele se simt atrase de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale, care răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală. Ce noroc că își ascunsese penisul între coapse; deși umflătura depășea cam cu un centimetru nivelul vaginului, nervii periferici ai lui Dan erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se învăluise bătrânul și nebunul gânditor. - Emil? întrebă Luca. Evident, Emil nu răspunse, pentru că ori îi era, ca de obicei, mult prea lene, ori i se rupea pula de tot ceea ce se-ntâmpla în jurul lui. - Da? făcu într-un târziu, scârbit. - Omule, aș vrea să ți-o sug, îndrăzni Luca. Te rog, lasă-mă, trebuie. Vreau. - Du-te, bă-n pizda mătii dă nebun, îl huidui Cioran, cu mult mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceea ce se-ntâmpla în jurul lui. - Da? făcu într-un târziu, scârbit. - Omule, aș vrea să ți-o sug, îndrăzni Luca. Te rog, lasă-mă, trebuie. Vreau. - Du-te, bă-n pizda mătii dă nebun, îl huidui Cioran, cu mult mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile, exact asta vreau, îți vreau pula, să sug pula, asta vreau!! se tângui Luca, cu mult mai breaz, parcă, decât până atunci. Cioran înlemni. Trăia totuși un vis urât, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah!!! grohăi apoi, eliminând resturi de vomă ce mă făcură să-mi mut privirea în cu totul altă parte, scârbit. Cuvintele și puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în răgete pe care drept cuvânt le-am putea numi animalice, atât de puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tonă de băutură. În timp ce urcam scările, curățindu-mi costumul de cioburile ude, am observat că tatăl meu mă privea prin crăpătura draperiilor roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită, care îmi cerea să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra rece și lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Eighty-Fifth Street. Încercam să facem scena în care Spunk îi spunea lui Lorne că știe despre amantă și îi va spune mamei dacă nu va continua afacerea cu heroina. Spunk stătea în fața lui Lorne și citea rolul cu un aer scârbit. Lorne îl ascultă până la capăt, apoi se întoarse spre mine și spuse: — John, nu e cazul să suport porcăria asta. De la el? În propria mea casă, John? Spunk bombăni arțăgos că scena e grea pentru el, care își urâse tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-tău, pentru că erau tineri și nu puteau visa altfel, ca să vadă frumusețea lumii, și Își tăiau cravatele și le atârnau de lustra bodegii și cântau, apoi se Întorceau acasă și tăceau spășiți, de parcă nevestele lor ar fi fost organele partidului, scârbite cum erau de atitudinea soților, care dezonorau uniforma de ofițer al marii armate române. Numai pușcăria din Bariera Ploiești a rămas În picioare, neclintită, necesară, asta nu va fi dărâmată În veci, Vasile, comuniștii nu Își dărâmă catedralele, În care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mușcă din orice. — Ce ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Dumnezeu“, și era bine știut În lumea lui Rogoz că tu ești cel ce trebuie să Își ceară scuze pentru deranj. — Tovarășul Carara? Rogoz la telefon... — Știu cine e la telefon, ce vrei? s-a auzit o voce aspră, vădit scârbită, la celălalt capăt al firului. — Tovarășul Carara, am ordin de la tovarășul Paro lică... Avem o problemă de cultură... Vine tovarășul Birică de la București... Ne trebuie un elev... — Știu ce problemă aveți voi, că de altceva nu sunteți În stare. — De unde
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ști că o voi face... — Dar le cunoști, îi replică bătrânul, iritat. Ai fost acolo împreună cu tatăl tău. — Tocmai, îi explică Gajus. Aș vrea să fiu la comanda unei corăbii, să merg din port în port... Zâmbea. Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era prins de un vis mărunt, care părea să fie cea mai mare speranță a sa. Manuscrisele autografe În zilele mohorâte de februarie, tânărul Gajus descoperi că pe raftul din mijloc, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele oamenilor săi. Nu-i asculta, îi spuse brusc lui Helikon, în zilele acelea luptam împotriva cetății Carthago, era îngrozitor. Și încheie scârbit: — Și apoi, cei doi care au fost îngropați acolo erau de neam galic. Aruncă o privire spre oamenii săi, care încuviințară râzând. Helikon nu îndrăzni să răspundă. Și el avusese parte brusc de viața plină de strălucire a libertului imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine că senatorul Asiaticus hotărâse deja care dintre marile familii avea să ajungă la putere, în dauna celorlalte, și încerca să-l oprească. — Roma îți cere să alegi, din familiile ilustre, fata cu care te vei căsători... Împăratul, amintindu-și scârbit de infantila Junia Claudilla și jocurile egoiste cu sclavele adolescente ale Antoniei, declară brusc: — Nu voi lua alături de mine o copilă. Augusta va fi o femeie. Și niciodată n-o voi alege după numele tatălui său. Callistus nu răspunse. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decembrie 1989, la pregătirea evenimentelor ce aveau să vină. La Biblioteca Județeană, a fost până prin 1994 ca bibliotecară Cătălina Flondor. Mare cât un husar, cu o fire voluntară, de care nu aveai cum să nu ții seama, ajunsese atât de scârbită de ceea ce se întâmpla în ultimii ani ai lui Ceaușescu la conducerea țării, că nici nu te mai lăsa ca să vorbești despre asta, având pe față un rictus de profundă greață. Și tot ea povestea care era pe timpuri afinitatea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se smucesc afară. Între picioarele mele e o băltoacă de sudoare. Cu dinții încă încleștați, mă îndrept rapid de șale. Ofițerul se uită la degete și zice: — Credeam că acolo mi le las. Își miroase degetele și face o mutră scârbită. Perfect, zic, trăgând adânc aer în piept, cu ochii închiși. Mai întâi pune stăpânire pe mine, acum mai am și grija că Helen pune stăpânire pe toți cei din jurul meu. Și polițaiul zice: — În după-amiaza asta am luat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde nu-i mai putea auzi nimeni, îi spuse scurt și cuprinzător: Să-i fie țărâna grea ca plumbul, că a fost un criminal!... Marele conducător..., articulă Stelian din vârful buzelor. Ticu scuipă scârbit, fără să mai facă nici un comentariu pe această temă. M-am tot gândit în ultima vreme la matale, nene, schimbă el vorba, privind doliul de la reverul hainei fratelui său. Ai rămas văduv și ai o pensie ca vai de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]