4,863 matches
-
o avem, Si ne uimim, cănd arborii ne cântă-n evlavie. Ni se perinda albe flori, de-a pururi neatinse, Din vârf de cer, nu vor mai cade peste noi, Si ne rugăm cu brațele spre ele-ntinse, Să ne scăldam în ramurile, adunate-n noi. De Florii, ne sună printre arbori vocea, Când ne rotim, sculptând un zâmbet în imens, Prind ramuri inimioarele, si ne gândim la pace, La pacea verdelui floral, ce crește-n Univers. Lilia Manole Referință Bibliografica
DE FLORII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1461068734.html [Corola-blog/BlogPost/342923_a_344252]
-
unși cu darul mir din znaga noastră și-au făcut palate, în numele dreptății, libertate... clopotnițe în cerul grav, bolnave, își plâng durerea-n piatra de agave, și-n despărțirea de păcat în oră, încet-încet ei pe toți ne devoră, își scaldă ochiul în exod prin vreme, cu darul lor și-apucături viclene, o țară-ntreagă s-a făcut de bașcă cu spiritul de turmă și de gașcă. drum de osândă urcă pelerinii către o golgotă în depărtare, au corpul plin de
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 by http://confluente.ro/Tara_mea_ion_ionescu_bucovu_1343480128.html [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
cuprinsese totul în jur, chipul acestuia i se păru centurionului Gaius sculptat parcă într-un bronz peste care patina vremii lăsase urme de verde întunecat. Un fulger brăzdă cerul de aproape și preț de o clipă chipul învățătorului Iisus fu scăldat în lumina scăpărătoare. Gaius rămase nemișcat privind țintă către el. Trăsnetul care urmă fu foarte prelung și se auzi dinspre răsărit mai întâi încet, apoi mai cu putere, iar când sunetul ajunse deasupra lor o nouă zguduitură frământă pământul câteva
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Gândurile mele preluate de oricine, la tine vreau să ajungă, punctul meu de echilibru! Numai așa, pot deosebi ceața, apa, zăpada, gheața, forme cu același conținut! Fiindcă, energia mea renaște în gândul tău, privirea mea scaldă culoarea ta. Fără acestea, clipa nu are soare, gândul își pierde zborul și mersul direcția! foto: internet Referință Bibliografică: Aer / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia
AER de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1484991937.html [Corola-blog/BlogPost/371645_a_372974]
-
vis miraculos, o vedenie. Nu-L văd pe Domnul Iisus Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă - albă și strălucitoare - și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, este o fericire totală și înlătură totul; sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, este un perpetuum immobile. “Eu sunt” îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gândului. Eu sunt și înțeleg prin intelect și pe
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490769117.html [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
omenești! Vernale nopți, poeme de-ntuneric, cuprinse-s de lumina clopotului tău, închise-n cupa florilor de vară... Selenă dulce, crăiasă mândră-a nopții, ne-arați aceeași față în creșteri și descreșteri, ne și în echilibru viața pe pământ, ne scalzi în roua lacrimilor tale de lumină și ne inunzi cu strofe-ascunse-n raze! De-aceea te-admirăm cu toți din suflet și fascinați de-a ta splendoare și mister, ne-ai fermecat pe veci să te cântăm, căci din puzderia de
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
veșnic între două emisfere, din care una-i ziua ta fierbinte - imensa pasăre albă clocind vreo două luni pe-o parte a planetei - iar alta-ți este neagra pasăre a nopții, clocind același timp cealaltă parte-a ei care-i scăldată-n noaptea mai fierbinte decât ziua. Ascunse-s amândouă, sufocate, sub norii-n fierberi de lumini de fulger ce-ți ară zi și noapte cerul tău bolnav... Frumoasă ești din depărtarea noastră, fiindcă te-aleserăm ca simbol al sfintelor iubiri
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
alți vreo zece-unsprezece mai mărunți), așa cum îi furase el din haos, spre-ai ține de urât în depărtări sihastre - căci Neptun este-un uriași bătrân în cosmos, morocănos și orb, cețos, pătat cu două pete negre și plin de promoroacă, scăldat în nori metanic ori chiar cu falnici cirrus (deși de-amoniac) - și bâjbâind cu greu poteca Soarelui ce-apar mic în negre depărtări, târându-se pe-orbită gâfâind în rotocoale mari, ghidat de trei inele aproape-ntunecate. PLUTO Planetă pitică
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Ceti, din Epsilon Eridani sperăm și așteptăm un cântec, demult îl așteptăm... Să ne trâmbițeze existența spre antenele cosmice, sperăm în Thau Ceti ș-n Epsilon Eridani și iar așteptăm, așteptăm... Poate-un cântec pulsând, poate-o șoaptă de inimi, scăldați în fiori, așteptăm, așteptăm... Spre blânda Thau Ceti, spre mândra Eidani, urechile Terrei curioși îndreptăm și iar, răbdători, așteptăm... Când pulsuri de viață vom primi din întinderi, atunci vom fi siguri că nu suntem singuri și frații din cosmos cu
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
nu, umbrele viitorului, ale ființei și neființei, ale bucuriilor și ale suferinței; o, cerule senin și înalt, iată-mă, amețesc privindu-te pînă la lacrimi, amețesc de albastrul tău, de aurorele tale dansând grațios, fluturând draperii policrome în care-mi scald spre purificare toate gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi, dar și sufletul - o, cerule nesfârșt, cer nestatornic, cu încruntări cenuși uneori, alteori cu franjuri întunecate de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
merge înainte, cum ne este dată, uneori mi-e dor de tine, nu uit niciodată. Poate într-o bună zi, cine știe în care, ne vom întâlni, din nou, tot din întâmplare. IUBIRE Am plecat să colind lumea cea mare, scăldată de ape, iubită de Soare, și chiar mi-a plăcut ce-am văzut, dar m-am întors deoarece-mi place mai mult, ceea ce văzusem înainte de a pleca: țara, orașul, casa, grădina, tihna căminului și dragostea din inima ta. Din sălcii
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri.html [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
îndreaptă spre orizontul semănat cu stele, călătorul aspiră parfumul oriental al Syracuzei. Veneția prezentată în poezia « Palatul Loredano » este orașul plin de viață, cântec și dragoste. Palatul de marmură, cu fruntea de mozaic, cu lei sculptați la ferestre, cu sălile scăldate de lumină răsună de bucuria, muzica și dansurile unui mare bal. Pe Marele Canal gondolierii legănați de valuri adorm în visuri de amor, în atmosfera plină de « farmec viu, aprins, îmbătător. » Unul din ei se îndrăgostește de un înger alb
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1395416667.html [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
facă să aștepți cu înfrigurare următorul weekend. O astfel de delicatesă este pâinea cu fructe de pădure și sos de vin de la Simbio. Prima oară când i-am călcat pragul, am comandat o porție de Eggs Florentine. Oul perfect poșat, scăldat într-un sos olandez ca la carte (despre care am aflat mai târziu că e ținut la cald cât se face oul și niciun minut în plus) mi s-a părut poate cel mai bun din câte am mâncat vreodată
Desert divin, cu sos de vin by http://www.zilesinopti.ro/articole/1101/desert-divin-cu-sos-de-vin [Corola-blog/BlogPost/96992_a_98284]
-
liber tatei să revină în viața mea? Bine-a revenit la mine! Cu el alături, e, așadar, în viața mea speranță! Cufundată în gânduri, abia de-nțelesei ce mi se-ntâmplă?! O voce îmi zicea de ce atâtea întrebări? de ce mă scald în dubii, voite argumente ca să-ntrevăd în Seneca ce, de fapt chiar este, omul de care am nevoie... Îmi scuturasem scăfârlia cam dezamăgită că la anii ăștia m-arăt nesigură de ce prin cap îmi umblă... Mă așezai oleacă la odihnă
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471764630.html [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
întregi din amintirile lui Creangă. Parcă-l vedeam pe Nică torcălăul cu pupăza sub braț fugind spre iarmaroc, privindu-ne de sus din pod sau cățărându-se în cireșul mătușii, ori gol atunci când mama l-a lăsat fără haine la scăldat în Ozana cea liniștită... (...) Se lăsa din nou seara, o seară de început de toamnă, și norii mari alburii, auriți de lună, acopereau aproape tot cerul, nemișcați pe fondul albastru. Pe Valea Prahovei, luna nouă cobora pe orizontul verde-albăstrui, stelele
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_1406546128.html [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
cititori / articol I. FATA MĂRII, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. sunt norii care nu ne leagă și se destramă în râuri de mătase singurătatea cine să o înțeleagă când dimineața în valuri se scăldase, s-a spulberat și zarea dar și vântul când fata mării a ieșit din valuri lasându-și pe nisipuri jurământul și îmbrăca eșarfele de voaluri, din când în când se întorcea acasă dar marea nicidecum n-o mai primea, deacuma ea
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
măsură căci ușile le-a închis cu multe chei și-n jurul ei a pus armură. Citește mai mult sunt norii care nu ne leagăși se destramă în râuri de mătase singurătatea cine să o înțeleagăcând dimineața în valuri se scăldase,s-a spulberat și zarea dar și vântulcând fata mării a ieșit din valurilasându-și pe nisipuri jurământulși îmbrăca eșarfele de voaluri,din când în când se întorcea acasădar marea nicidecum n-o mai primea,deacuma ea primise altă rasăși nașă
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CÂND O FI SĂ TREC DE PRAG Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului când o fi să trec de prag, Doamne să mă scalzi în alb; cum din humă nu mai ieși pune-mă floare-n cireș. o-nflori s-o scutura cu pământ s-o-amesteca doar o iarnă oi durmi și apoi iar m-oi trezi. floare m-oi sui în ram, și-om
CÂND O FI SĂ TREC DE PRAG de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_o_fi_sa_trec_de_prag.html [Corola-blog/BlogPost/354085_a_355414]
-
încă aprinse,în inima mea,întrebându-mă,dacă sunt același, sau... XXIV. CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ?, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. Lumini și umbre, pe chipul tău frumos, ars de soare, scăldat uneori de valuri, sărutat de mine, pe nesăturate, mângâiat de vânt, străbătut de lacrimi și mai apoi, de zâmbetul, ce mă-nfioară, mă-ntreb, când l-am văzut ultima oară ? Mi-e teamă, să-l ating, cu mâinile-mi prea aspre
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/costi_pop/canal [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
sentimente, ce vin, pentru tine. Mă-ntreb apoi, când ne-am iubit ultima oară ? Timpul trecut peste noi, ne-a schimbat, lăsându-și amprente, ce le retușăm, ... Citește mai mult Lumini și umbre,pe chipul tău frumos,ars de soare,scăldat uneori de valuri,sărutat de mine,pe nesăturate,mângâiat de vânt,străbătut de lacrimiși mai apoi, de zâmbetul,ce mă-nfioară, mă-ntreb,când l-am văzutultima oară ? Mi-e teamă, să-l ating,cu mâinile-mi prea aspre,mai bine
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/costi_pop/canal [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
-l hrănești pan` la vară. Credul, fără minte multă A ajuns la tine-n burtă. Chiar de ți-e curată labă, Tare murdară e treaba! Cântecelul Cantă-o mierlă-n poienița O îngâna o fetiță Soarele în ziua nouă Se scaldă-n boabe de roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele tărcate Dorm cuminți după cuptor Pisicuțele tărcate, De pisică alintate Sunt în lumea viselor. În
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autostrada_copilariei.html [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
de pocăință pentru binele meu, și al fratelui meu. Parcă-i văd năframa cusută cu suspine, de unde i se zărește părul aspru, în care clipa s-a rătăcit și a uitat să mai plece. Zâmbetu-i este senin, și parcă este scăldat în roua zorilor, răspândind o bucurie mai presus de fire, de parc-ar vrea să-mi mai risipească din întristarea ce m-a cuprins din senin. Alteori când în gândurile mele îi zăresc ai ei chip, mi se pare că
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1410620468.html [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
Pe unde umblă miezul ce mi-a scrijelit pe sânge tăcerile? Ah, carne făcută scoică, mi-ai terfelit dulcele iad în pragul de sus al cerului. În palme se despică ochiul. Uite cum doarme lumina! Între dune, valul sărat, mă scaldă în răcoarea fierbinte a ghețurilor. Nu-s ciobul schilodit pe fruntea vieții, prisosul infinit îl pun pe pânză, adună-ți pașii de pe urmă și nu plânge rătăcind ființa, și mâna de întinzi, ți-atingi voința. Nu vreau să vând cuvintele
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_s_ciobul_schilodit_pe_fruntea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt în mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor ... am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt. Victorioasă am ucis
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_s_ciobul_schilodit_pe_fruntea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
Caii smucesc și caleașca se înalță în văzduh. E fascinant! De sus se zăresc prin noapte dealurile împădurite, apoi crestele munților cu frunțile de piatră ce lucesc la lumina lunii. EXT. / ORAȘUL DE PE DUNĂRE / NOAPTE Cadrul reprezintă panorama unui oraș scăldat în lumină și un fluviu care îl traversează. Caleașca coboară lin peste zidurile înalte ale unui palat. Cei trei coboară și se îndreaptă spre clădire. INT. / CORIDOR PALAT / NOAPTE Contele, Narcisa și Prințișor pătrund într-un coridor luminat de făclii
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]