718 matches
-
Gabriel Țepelea, autorul volumului „Plugarii condeieri din Banat” (1943), marile ziare bucureștene etc. Plugarii condeieri Referindu-se la începuturi, I. Ciucurel scria: „Imboldul manifestării în scris la plugarii bănățeni îl dă aprinderea acelei scântei divine, care în evoluția unui popor scapără sub afirmarea de «idee națională». Deci, scrisul la gazete al acestei plugărimi începe deodată cu manifestarea conștienții naționale, încă sub dominația stăpânirii maghiare”. Fondatorii „Cuvântului Satelor” colaboraseră la „Poporul Român”, din Budapesta ( N. Vucu-Secășanu, P. Blidariu), „Drapelul” și „Cartea Satului
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]
-
chica llanera de pura cepať/ cu arome de roșcove și odolean.../ În ajun de Crăciun/ boabele de cafea dădeau în copt roșu/ buzele ei ardeau în pâlpâiri stacojii, aidoma;/ și legăna brațele moi/ cu miez din nectar de lechosa/ îi scăpărau din ochi/ perle zglobii de parchita/ și rouă de mangrove/ iar părul strălucea în cărări/ și striații romboidale/ de ananas verde-maroniu.../ M-a invitat să dansăm/ joropo și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
cald al câmpiei cu lanuri de rapiță, hârtia intră nestingherită pe geam și se așeză în poala unui călător. El deschise ochii și o întoarse pe partea cealaltă. Norii cenușii au plesnit pământul cu picături mari și șuier de vânt, scăpărând fulgere asurzitoare. Călătorul s-a ridicat, a închis geamul speriat, apoi a privit bucata de hârtie, dar pe ea nu scria decât un singur cuvânt. Eu.” (p. 154) (Un singur paragraf și două observații de limbă. Hârtia nu prea avea
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
în ochii ei negri, mici și sensibili, sclipitori ca niște picături de ploaie, ca niște fluturi în repaus. Mișcarea pleoapelor semăna cu bătaia aripilor pestrițe precum pupilele ochilor ei. Atât de nesinceri, atât de aproape și totuși atât de indiferenți, scăpărând necontenit. Nu mai văzuse în viața lui ochi care să se miște neîncetat, nemulțumiți. Mai întâi concentrați, apoi rătăcind în gol, erau la fel de precipitați ca bulele de aer din nivela sufletului. Însă nu flirtase. Privirile ei au dezvăluit chiar mai
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
are, deseori, un singur reprezentant. Nimic de zis, nimic de râs. Poetul autentic trăiește de unul singur în lumea lui, care e totuna cu poezia lui. Herta Müller are un fel colțuros de a alătura cuvintele. Uneori, din combinațiile astea scapără sens, alteori sensul îmi scapă. Când scrie despre „fericirea rănită și frica obraznică”, înțeleg. Dinu Flămând publică o interesantă imprecație generalizată a lui Pessoa, pe care o compară cu alta, bine cunoscută, a lui Lautréamont. Totuși, poate neașteptat, Pessoa nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
de drept lui Andi, altele reiau, prin deturnare de forme, crizele intime ale Margăi. Astfel rezultă, din descoperirea metaforic puberală a sensibilității propriului corp, una din cele mai frumoase - realmente frumoase - pagini ale cărții: "Plină de furie și cu simțurile scăpărând, am migrat către zone care nu-mi răneau orgoliul. Că doar corpul meu nu e numai tăpșan și muguri uscați, mi-am zis. Din îmbrățișarea de cu seară se scuturase polenul, pe care îl culegeam delicat cu vârful degetelor. Era
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
nu e cu nimic mai ușoară decît facerea lumii. Chiar dacă sfîrșeala prelungă din Goya, sau fojgăiala agonică din Hieronymus Bosch nu și-au aflat, des, în cuvinte, un infern pe potrivă, bolgiile scrisului sînt încă suficient de încăpătoare. În ele scapără, din timp în timp, o flamă. Focul din amnar e numele pe care i-l dă Cicerone Theodorescu, titlu de volum-poem apărut în '46, sub oblăduirea Ministerului Artelor, după ce fusese citit, pe cînd se numea Vocile nopții, la Lovinescu la
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
aminte aduce de un fel de copilărie a visării (Exil)", vădind rafinamente de haijin: ,Lângă tâmplă și file/ respiră un măr// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tai în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Astfel de instantanee denotă o mare sensibilitate, precum și o adevărată știință a amănuntului semnificativ (nimic nu e întâmplător, totul se află în legătură și interdependență, părțile își
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
în „zborul” sinucigaș), iar Nazaret se întoarce în țară, devine deputat și apoi profet, regăsește femeia visurilor și trăiește o nouă poveste de dragoste. Ulise și Penelopa lui sunt, cum altfel, naivi. Soțul gelos, Stavors, îl ucide. Morala, din nou, scapără îndărătul numeroaselor brodări fantasmatice și absurdiste (la un moment dat, asistăm chiar la o dezbatere a... puricilor). Nicio șansă de izbândă în lumea condamnată pe care o imaginează Cristian Meleșteu. Ca și cum orice victorie ar fi un alt chip al eșecului
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
imprimă prozelor sale un "high touch" de o calitate puțin obișnuită. Se pricepe de minune să atragă cititorii - fie ei "spirite literatoare" sau profani care nu se pricep decît (cel mult) la calculatoare -, în capcanele ironice ale unor scenarii pasionante, scăpărînd de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de asemenea, să infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
cogitațiuni solemne despre absolut, moarte, misterul feminității, rostindu-se uneori simili-aforistic, fără a depăși aria locului comun: "Dorești și chemi moartea în momentele grele, așa cum tânjești după viață în clipele când îți fuge de sub picioare." Din fericire, autoironia și luciditatea scapără când nu te mai aștepți, oxigenând textul. Sunt simptome și adjuvante ale rapidei maturizări. Ea e perceptibilă mai cu seamă în secvențele când, mai puțin preocupat de propriul sine, devine un observator sagace al celor ce se petrec în jur
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
din risipa însemnărilor de față, respectă regula contrastului: orice spirit superior are o natură bifidă, asta însemnînd că își alternează două identități pe care le scoate la iveală după capriciu: cînd liric și stăpînit de emoția ideilor, cînd lucid și scăpărînd de ironia replicilor inspirate; cînd rebel, atins de spiritul de frondă al intelectualului revoltat, cînd împăcat cu soarta și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
era mai rău. Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o jumătate a ei cu cealaltă. Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine, să scapere și să huruie prevestitor. Trunchiurile copacilor, drepte și înalte, încolăcite de lăstarii lacomi, verzui-întunecați, nemuritori, ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Old School, care a făcut războiul întorcân-du-se de acolo cu amintiri neplăcute. Remușcările nu apar însă la singura confesiune pe care și-o permite ex-soldatul, unde acesta defilează cu păcatele minore ale unui caracter de cremene de îți vine să scaperi cu ea pentru a-ți aprinde o havană. Acest american cu un simț năpraznic al proprietății nu cunoaște toleranța, dar nici frivolitatea, trăiește cu un deget pe trăgaci și cu o mână pe cutia de bere, este ordonat, disciplinat, cu
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
care se lipește de Nord și dincolo de Nord (2001) și de Stînci nupțiale (2003) e spartă în trei cicluri. Primul poartă titlul cărții, celelalte două sînt Litera adulteră și Ultimul orb. Poemele așezate la început, în care se simte fierul scăpărînd pe cremene, pleacă greu, nu sînt făcute să zboare, ci să urce pieptiș: ,Moșii mei împlîntau cuțitul în piatră:/ deasupra se învolburau norii/ pe rîuri se-nchegau apele./ Un cuțit în mîna dreaptă/ un cuțit în mîna stîngă/ apoi răsucite
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
joaca Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
mă opriți... Așa pățea și Pâcu și nu se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se răzbuna pe ea și prin lulea pe noi... O desfunda, o ștergea, o umplea cu tiutiun și până mai scăpăra să și-o aprindă - și nu știu cum, dar iasca ceea numai nu lua foc - mai trecea o jumătate de ceas. Și nu se mulțumea cu atâta. Mai cerea să i se umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
n-ai fi venit dumneata, am fi fost distruși fără măcar să știm ce s-a întâmplat. - Bine, exclamă, pe un ton strident, McAllister, dar ce-aveți de gând să faceți? Ăștia sunt încă acolo și lucrează... Ochii negri ai fetei scăpărară ca o flacără galbenă, feroce: - Tata a avertizat breasla și membrii acesteia au descoperit că tunuri invizibile similare sunt instalate de oameni invizibili în preajma magazinelor. Consiliul se va întruni foarte curând pentru a discuta măsurile de apărare. Fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă privești și-n ochii mei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mă privești și-n ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră și păgână. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbrățișînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tău, iubirea și lumina ta - pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară. DORUL Setos îți beu mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca niște întinați și spurcați, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi. 14. Le scapără ochii de preacurvie, și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați! 15. După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
Purkinje). În lumina puternică, datorită depășirii pragului de sus al sensibilității la culori al ochiului, nuanțele par a se confunda (fenomenul Bezold-Brücke). Exemplu concret: în lumina prea puternică, petala de mac pare colorată identic cu floarea păpădiei. Spre amurg, gălbenelele scapără în lumini albăstrui (fenomenul Elisabeth Linné), datorită imprimării unei puternici imagini consecutive. Alt fenomen vizual îl constituie persistența impresiilor - dacă privim câteva clipe soarele strălucitor și apoi ne luăm repede ochii de la el, imaginea sa, ca un disc auriu ne
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
dinți o melodie asemănătoare ciaconei, ceva gen tirurí-ta-ta repetat de două ori, În timp ce Îl privea cu coada ochiului pe căpitan: — Cred că o să-mi placă trebușoara asta. Zâmbetul Îi dispăruse de pe buze ca să se refugieze În ochii-i negri, care scăpărară primejdios. Aceea a fost prima oară când Alatriste l-a văzut zâmbind pe Gualterio Malatesta. Și, În legătură cu Întâlnirea aceea, preludiul unei lungi și accidentate serii, căpitanul avea să-mi povestească mai târziu că, În chiar acel moment, Îl bătuse gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]