1,144 matches
-
iar mai spre seară vine și un asteroid uriaș care pune cireașa pe tort. La sfârșitul prezentării, pe muzică de Chopin imaginea unui pământ pustiu peste care se rostogolesc pungi de plastic de diferite culori și mărimi. Groaznic! Poporul se scarpină, cam nedumerit... Savanții însă, că de aia-s savanți, vin cu o propunere de evitare a catastrofei! Se recomandă trecerea din nou la mai vechea și prietenoasa pungă din hârtie, la tradiționala țoșcă din sfoară, sau chiar la batista înnodată
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai și eu trebuia să mă las găsit. Doamne, mi-e sete de Tine!... Călugărul care știe că se roagă cu rugăciunea inimii, încă nu a ajuns la rugăciune, darămite să mai scarpine limba despre asta... Rugăciunea este o stare de prezență continuă în care eu sunt în Doamne și Doamne este în mine, într-o comuniune dincolo de cuvinte... Sunt un urât acum, dar pot fi om frumos. Te caut în amurgul norilor
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DE POEZIE-MI ARDE-ACU? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului M-ai întrebat, fir-ar să fie! Ce părere am de poezie? " M-am scărpinat în scăfârlie Și ți-am răspuns cu frenezie: Dă-o-n pana mea, de poezie! Doar tu ești interesantă; Că toți tembelii, astăzi, "scrie", Nu au bani, dar vor... amantă! "Vai!, (te-ai supărat subit), Te știam poet distins; Acum
DE POEZIE-MI ARDE-ACU? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358387_a_359716]
-
inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
întrebi? Ia ascultă! - Da, boierule... și, holbând ochii cât cepele, se ridică în picioare. - Naie, ai un chibrit? - Am, cum să nu am!... - Dă-mi-l! - Da ce faceți cu el?!... După câte știu, boier dumneavoastră nu fumează... „S-o scărpina în ureche...) - Vreau să dau foc stogului ca să ardă gărgăunii. - Doamne ferește să faceți așa ceva! Nu mă pedepsi, boierule. Îmi ia foc și casa... de pierd toată adunătura. Doamne, pot rămâne pe drumuri... Îndură-te, conașule!... Nu face una ca asta
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
cuvinte ... Privim cu dispreț spre cei care vin, Ne place răspunsul aflat doar în doi, De vină-i mereu același destin Ce nu a putut să ne facă eroi. Zace-n fiecare deșert câte-o treaptă, De axa lumii se scarpină câinii, Stă între urlete o vorbă-nțeleaptă, Cântă-n altare litanii nebunii ... ÎN NUMELE CRUCII Răstignit în tăcere la capătul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
îl puse pe foc și când apa dădu să fiarbă îndesa câteva ierburi dintr-un saculet.Tresari pentru o clipă,pentru că persoana care era pe pat dădea semne să se trezeasca.Se uită la ea cu un ochi critic,se scarpină în cap,apoi se așeza pe un scaun din împletituri așteptând să fie gata ceaiul. Persoană din pat mișcă cu greu mâna dreaptă,trase un picior,apoi deschise și ochii privind uimit în jur.Se sperie de omulețul cu barbă
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
se petrece acum pe un “continent secret” din Iadul 1 în Iadul 2, din comunism în capitalism și invers, din Raiul X în Raiul Y este posibilă acum pe Internet, prin rețelele de socializare, virtuale, precum Facebook-ul, bune doar de scărpinat Diavolul pe spate. Pentru că, să fim serioși, numai Diavolul poate să facă din Iad Rai și din Rai Iad - noi, Restul Lumii, doar încheiem un pact cu iluzia, cu Zeița Maya, apoi această în tandem cu Satanael (după ce îi ia
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
-i este rușine de s-căderile sale. Sper că nu v-am stricat dispoziția. Este o zi frumoasă de primăvară și la mine în curte a înflorit magnolia. Zâmbiți vă rog. Căpriana” Mi-am pus mâinile în cap, m-am scărpinat mai cu foc și mi-am dat seama imediat de unde știa necunoscuta toate aceste amănunte, hai să le numim „picante” dar care toate erau adevărate în fond. Corespondând cu prietenii, mă confesasem unuia din ei și amănuntul acesta se referea
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359592_a_360921]
-
ultima săptămână problema dumneavoastră de piele. Vă rugăm să bifați câte o căsuță pentru fiecare întrebare. 1. În ultima săptămână, cât de mult ai avut la nivelul pielii senzația de mâncărime, rană, durere sau ai simțit nevoia de a te scărpina? Foarte mult/Destul de mult/Doar puțin/Deloc ... 2. În ultima săptămână, cât ai fost de jenat sau conștient de boală, indispus sau trist datorită pielii tale? Foarte mult/Destul de mult/Doar puțin/Deloc ... 3. În ultima săptămână, cât de mult ți-a influențat pielea
ORDIN nr. 1.981/836/2025 () [Corola-llms4eu/Law/299406]
-
afla un fel de roabă înconjurată de oameni îmbrăcați așa cum văzuse el numai la teatru, împodobiți cu pietre prețioase și coliere, vopsiți pe față mai ceva decât păpușile rusești și care fluturau elegant niște batiste uriașe, evident, parfumate și se scărpinau cu voluptate folosind un fel de mânuțe aflate în vârful unui mâner lung, din aur. Un grup mai mic de indivizi îmbrăcați în negru din cap până în picioare făcea notă discordantă până și prin faptul că îi aruncau priviri asasine
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
m-ai dat gata! Nu-mi trecea prin cap în vecii vecilor că ai fi avut sifilis după cum te vedeam eu în pozele din cărți. Mde, riscurile meseriei... De păduchi nici nu mai vorbesc fiindcă, după cum constatai, cam toți vă scărpinați pe sub peruci așa că nici nu mai întreb de ce. Da-mi place că o faceți cu chestiile alea de aur în formă de mânuță... Hai, că sunteți de tot râsul... Verdunel însă nici nu zâmbi, ci doar închise telefonul, se închină
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
o slujbă prost plătită”. Tânăra se oprește și nu spune nimic, ba mai mult, nici nu-i răspunde când el încearcă să lege o conversație legată de vreme. ”Emoționat, vrând să facă ceva prin care să-și arate dragostea, a scărpinat cu două degete talpa cea mai uzată, cea a pantofului stâng; prietena lui nu s-a mișcat, ca și cum ar fi continuat absurd să-l aștepte să sosească.” Aceasta nu e o concluzie Proverbul de la început poate fi rescris la fel de bine
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
picior, fac bășcălie de el, uneori, chiar și în prezența lui, fiindcă nea Dracu muncește singur peste tot, singur netezește dealuri și vai, el are grijă de animale, el le duce și are grijă de ele la păscut, el le scarpină cu țesala, el le mulge...el e alfa și omega în intra/bătătura și în extra/bătătura, el taie și rupe, face și drege... Tata Anica, fumeia lui (cum i se zice nevestei în obișnuință și în dimensiunile acestei anverguri
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
citească inscripțiile cu pilde și sfaturi de pe ziduri, admirăm împrejurimile, și, chiar în fața mănăstirii, o albină, sau viespe, mi se încurcă în păr, mă înțeapă, și de-abia, de-abia, scap de ea. Țeasta mi se umflă. Mă mănâncă. Mă scarpin. O întrebare mă încearcă: cum se face, Doamne, că tocmai acum, când am făcut un gram de bine, am dat de belea? Ei, îmi zic, asta este o biată înțepătură pentru păcatele, să le spun, că să mă înțeleagă și
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
-o cum arunca mucul în țucalul împuțit. (...) Conu Jorj începea să tacă, apoi să ațipească, apoi să pufăie ușurel printre buzele-i senzuale. Când se deștepta, fuma o Aromă, arunca chiștocul la țucal (...), după care conu Jorj începea să se scarpine. Scărpinatul ăsta constituia pentru conu Jorj un fel de ritual. Punea în el ceva magic. Începea de la tălpi și dintre degetele de la picioare, suia încet spre genunchi, apoi pe burtă, pe piept și, la sfârșit, pe cap. Nu pare să
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
joagărele pe care și le va fi cumpărat el (...). Erau niște râcâituri absolut insuportabile. În tăcerea acelei după amieze grele - după ce de multe alte ori îl rugasem cu glas implorator pe dragul meu de conu Jorj să nu se mai scarpine așa - m-a apucat deodată un fel de amoc, m-am ridicat, vorba Șeherazadei, drept pe cele două picioare ale mele, am scos un răcnet ca de fiară înjunghiată și am izbit cu capul cât am putut de tare în
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
a strâns la pieptu-i cu ciudate rezonanțe de joagăre în funcțiune, și-a cerut iertare până mi-a împuiat scăfârlia cucuiată, m-a certat că de ce nu i-am atras atenția, că nu-și dă seama când începe să se scarpine, că o face în mod reflex, că, dacă s-o mai întâmpla, să-i atrag doar atenția și nu mai face. Până la urmă îmi venea să plâng nu atât de durerea din frunte, cât de mila părerilor lui de rău
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
Hristos a făcut o minune, transformând apa într-un vin veritabil, pe când tu mai aveai puțin și transformai vinul în apă veritabilă, ceea ce nu e miracol, a deslușit părintele tâlcul, provocând veselia mesenilor, în timp ce Mierlan încerca să zâmbească și se scărpina la ceafă a nedumerire. Treptat, tacâmurile au... obosit și doar paharele erau încă în funcțiune. Andrei a încercat să se ridice dar a renunțat, făcând o grimasă de durere și neputință, vorbind de pe scaun: -Am vrut să fiți de față
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată Ăsta avea să fie cam ultimul referendum, că dacă toți își făceau treaba, nu mai rămânea nimănui vreme să se uite în ograda altuia sau să se scarpine în cur până-și face o bubă, ca maimuța. Să nu înțelegeți că partidele ar fi fost scoase în afara legii. Vorbim de profesioniști, nu era nimeni prost să facă asta. Se trecuse, simplu ca bună ziua, într-o altă etapă, în
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
că reinstalarea tot eu o plătesc. La un ziar, abonament înseamnă costul ziarului. Jecmăneală curată. Talpa țării a dus-o greu sub toate stăpânirile dom'le. Lui Florin puțin îi pasă. El mi-a înfipt factura în poartă, s-a scărpinat în spate și a plecat mai departe. Florin era agentul cu încasările. De la început observasem că nu are foc în sobă. Pusese reșoul de aragaz pe plită și o găleată veche plină cu pietre, deasupra. Se plimba prin casă în
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
este inepuizabilă și probabil tot așa aș fi procedat și eu dacă aș fi fost în locul lui, deși mare diferență între situația mea fianciară și a lui, nu era prea mare. Mai discutăm de una, mai discutăm de alta, mă scarpin în cap nedumerit căci tot nu înțelesesem de unde venea fâșâitul care mă intrigase la sosire și, până la urmă, fie ce-o fi, mă hotărăsc și arunc provocarea: - Mă' Fane, de aici de unde stau eu, se aude un fâșâit, cum se
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]