733 matches
-
sau frunze - numai ca să vă umpleți stomacul. Mestecatul pe îndelete se deprinde zilnic și, dacă nu vă faceți un obicei din asta, n-o veți putea face de bună voie, când va sosi momentul. Și, ridicându-se, dintr-o dată, de pe scăunelul de campanie, le făcu semn cu mâna: — Haideți. Să urcăm pe Muntele Fumuro. Muntele Fumuro face parte dintr-un grup de munți aflat la miazănoapte de două lacuri: Lacul mic Yogo și marele Lac Biwa. Din satul Fumuro, aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecară, imediat, spre Muntele Nakao. Incidentul din acea dimineață, cu toate complicațiile sale, îi fusese raportat, în amănunt, lui Katsuie. Când, nu peste mult, Genba îl însoți pe Shogen la tabăra lui Katsuie, acesta din urmă îi aștepta așezat pe scăunelul său de general, cu o expresie trufașă. Katsuie arăta întotdeauna demn, indiferent de situație. Shogen fu primit imediat. — De data asta, ai dat greș, Shogen, începu Katsuie. În timp ce-și arăta adevăratele simțăminte, avea pe chip o expresie ambiguă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totuși să-i dea aprobarea de bună voie. La fel ca înainte, se pierdu în gânduri. Genba renunță să-și mai piseze unchiul și se întoarse, pe neașteptate, spre Shogen: — Ia dă-mi puțin harta. Fără a se clinti de pe scăunelul de campanie, Genba desfășură harta, mângâindu-și obrazul cu o mână, și rămase tăcut. Trecu aproape o oră. O vreme, Katsuie fusese îngrijorat că nepotul său vorbise cu prea mult zel, dar, când îl observă pe Genba contemplând în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi puse să-i fie ridicat scăunelul de campanie. — Au spus că Genba dă bir cu fugiții. Luați-o pe calea retragerii lui și urmăriți-l fără milă, ordonă el, spunându-le războinicilor din jur să transmită comanda întregii armate. Și aveți grijă să nu trageți până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vaduri răsunau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se ridică în picioare, cătând spre amonte. — Cercetaș! Cercetaș! strigă el, neîntârziat. Unul dintre cercetași o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre următoarea unitate din față. — De vreme ce a venit un vasal în locul unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, vasalii și ofițerii se strânseră în jur, cu chipurile palide. — Forțele clanului Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă mai aproape de șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar când îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
buni de pus pentru iarnă. Călugărul a privit la mine cu oarecare fereală și a dat din cap într-un anume fel. Îi citeam pe față vorbele nerostite: “Uite ce zile am ajuns” și “Mulțumesc, dragule!” Și-a adus un scăunel lângă grămada de cartofi cărați de mine pe marginea gropii și până către seară cartofii cei aleși erau puși în groapă și acoperiți deja cu un strat de paie, peste care am pus pământ. Când treaba a fost gata, bătrânul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gândindu-mă la câte secrete o mai fi având bătrânul și eu nu le știu...Călugărul avea însă chef de cislă și mi-a povestit câte în lună și în stele...Când oala a fost golită, s-a ridicat de pe scăunel, cu un oftat de bătrânețe, pornind către ușă: Apoi eu m-oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci la fel. Pe urmă să citești în cele cărți fiule. După plecarea bătrânului, am băgat de seamă că prin tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face și cu cele două scăunele de lângă masă. Să șade sfinția ta și sluga la mata ca să ne șade și mușteriii! Până să ne așezăm, se arată și Alî cu două ulcele brumate pline cu bragă, din care încă sar mici stropi... Se guste sfinția ta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că Bocul este o unitate de măsură relativă deși, în general, dimensiunea obișnuită este de doi la metru. Această unitate de măsură, variază în funcție de locul unde se află, momentan, primul ministru. Dacă este la ONU și i se pune un scăunel sub picioare, unitatea de măsură prinde consistență aproape umană, dacă este în fața prezidentului cel veșnic cherchelit, unitatea de măsură devine în jumătate din cât este ea de obicei, fiindcă în fața lui Băsescu, Boc nu are o altă poziție decât în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ar fi oprit în loc să-i asculte ghiersul! Așa am dus-o, cum spuneam, o săptămână încheiată. Și câte minunății nu-mi dezvăluiau cărțile acelea! Într-o seară, îl văd pe călugăr că intră în chilia mea, se așază pe un scăunel... mă privește lung și, în cele din urmă, mă întreabă: Acu’ dacă eu am terminat treburile prin grădină, iar tu ai mântuit de citit, nu crezi că ar trebui să stăm de vorbă așa... pe așezatelea? Ești pregătit, dragule? Ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja întinsă. Am intrat și confirmarea bănuielilor mele ședea cuminte pe măsuța de sub umbrar... Mămăliga atunci răsturnată aburea din plin pe măsuță. De bine ce ai venit, așază-te colea pe scăunel și... poftă bună! Păhăruțul cu licoare rubinie de pe colțul mesei îmi făcea cu ochiul. Știam gustul licorii și știam cum se bea; doar picătură cu picătură, lăsând să-ți invadeze simțurile ca o adevărată hoardă binefăcătoare... La sfârșitul mesei, călugărul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
parcase, iar Lucille și Mandy vociferau în spatele nostru. Toate patru am intrat în biserică, pe intrarea secundară. Mama m-a strâns de mână. și-apoi... Un urlet asurzitor a străbătut aerul. Lucille. La zece pași în fața mea, așezat pe un scăunel, în vestibulul din spatele bisericii, se afla mirele meu. — Ghinion! a început să se lamenteze maică-sa, ca scoasă din minți. Pe față i se întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
merge În Islington. Perfect. Am să mă duc acasă cu autobuzul. Și, când ajung, am să-mi fac o cană mare de ciocolată caldă. Și poate mănânc niște Înghețată În fața televizorului. Stația are un mic adăpost, cu acoperiș și câteva scăunele și mă așez, mulțumită că nu mi se udă și mai tare părul. Tocmai mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebându-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
da, pot. Dacă vrei să știi, unii dintre noi trăim În lumea reală. Îmi Întorc privirea și mă fac că studiez cu mare atenție un poster despre sida. O clipă mai târziu, Jack se află lângă mine. Se așază pe scăunelul de lângă mine și, un moment, nici unul dintre noi nu spune nimic. — Știu că În seara asta n-am fost o companie prea plăcută, spune Într-un final. Și Îmi pare extrem de rău. La fel de rău Îmi pare și că nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de rujuri. Șiruri întregi de lacuri de unghii. În toate culorile curcubeului. Și uite, sunt și niște scăunele pe care poți să stai și să încerci tot ce vrei, cu bureței de demachiat și tot tacâmul. Locul ăsta e... pe cuvânt, e paradisul. Iau o pungă de cadou și o privesc. Pe ea se află inscripționată „Promisiunea Sephora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îl gătea - și Îl făcea Într-o sută de feluri - nu punea gura pe el). Moș Iacob mă Întâmpina: - He-hei, băițălu moș’lui, bine-ai venit În ospeție pe la noi - da ia șăz’, să ne șadă norocu - și-mi arăta scăunelul cu trei picioare, al meu, numai eu ședeam pe el. Mai Întâi ș’ mai Întâi, a’ să ne deie Domnica borșuleanu di crăpceanu - cu leușteanu ș’ cu chimirgeanu (de acea dată, „chimirgelele” erau ceea ce erau: pătlăgele roșii sălbatice, ieșite fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și descheindu-I vesta cu Winnie Ursulețul. E vremea să facem băiță. A mângâiat cu afecțiune căpșorul cu pufuleț mătăsos. Fetița fusese copleșită de Moș Crăciun cu daruri, dar părul nu fusese unul dintre ele. Așezând-o cu grijă pe scăunelul rotativ de baie, Jake s-a aplecat și a început să adune de pe podea o parte din jucării, pe care le-a proiectat în apă ca pe niște bombe minuscule. Jessica chițăia încântată. Imediat, copila a început să facă exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era o chirlăială menită să atragă atenția, ci era un plânset isteric în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era sucit într-o parte. În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
au legătură cu locul ăsta. Apoi bărbatul a apăsat de mai multe ori pe claxon, ca să-i anunțe pe socrii c-au ajuns. Susan s-a dat jos din mașină și s-a apucat să desfacă curelele de protecție ale scăunelului din spate, în care fusese instalată Milly. Femeia era adâncită în gânduri. Nu contează câte realizezi în viață, cât câștigi sau unde locuiești... dacă un lucru atât de prețios, precum propriul copil, îți este luat de lângă tine, toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ne ÎmpăcĂm? — Da, bine, spuse David, pentru că știa că de aici avea să Înceapă povestea cu a nu mai spune nimănui nimic. — Îmi pare atît de bine. Așa e mult mai simplu și mai bine. Apoi se așezară pe niște scăunele bătrînești, lîngă colții sprijiniți de peretele colibei, la umbra smochinului, și băură bere din niște tărtăcuțe pe care le tot aduceau o fată tînĂră și fratele ei și mai tînĂr, servitorul eroilor, un băiat care stătea În praful de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mirare că nu mi-a fost dat să ajung popă cu casă parohială etajată în spatele bisericii și cu Toyota Corola în spatele casei parohiale. După desăvârșita spălare cu isop și târnosire a casei, părintele s-a așezat în maieu pe scăunelul de lângă ușa de la intrare, acolo unde obișnuia să stea găleata cu apă, și, fără să mă privească, a început să-și promită că de acum încolo o să aibă grijă exclusiv de el, o să facă excursii în străinătate, o să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul lui Kafka. Ce, crezi că numai tu știi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aduc? — O șuviță dă păr, o bucățâcă dintr-o cămasă d-a lui, un fir dintr-un ciorap, orice. — Când femeia a venit cu semnul, Dedi s-a așezat jos pe un mladăr de fân, mamei i-a dat un scăunel mic, a scos ghiocul din buzunarul fustei,a așezat peste el bucățica din cămașa băiatului, a făcut cruce peste ghioc, a pus-o și pe mamă să facă la fel și i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]