487 matches
-
tot mai puține, aveam un spirit reformator. Să fii vopsit cu Gallus, să ai pene înfipte sub banderola de pe frunte, să ai arc și să scoți un uuuuuuu... care să bage în sperieți pe oricine. Uneori, tomahawk din lemn și scalpuri din cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă comună în care vâram iarbă uscată sau chiștoace de Naționale; în clipe de cumpănă, fumam căzuți adânc pe gânduri. Era bine. Invidioși pe noi, niște puști din strada Omega s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
noi aveam arcuri. Nemții și rușii foloseau mitraliere din lemn. Țipau. Poc, poc, prrrrr, niciodată nu a fost liniște în cartier. De nevoie, am făcut tot felul de alianțe: nu a ținut nici una. Tot timpul nu auzeai decât Trădare! Răzbunare! Scalpul! La zid! Auschwitz! Ne descurcam... Termină cu Stațiunea; povestea cu indianul care ai fost te va liniști. Nu! Jocul acela m-a împins aici! Totdeauna am vrut un teritoriu, m-am luptat de mic, sunt născut în timpul unui război. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
el m-a înnebunit cu zeii, nu s-a gândit o secundă că și ei greșesc, despre onestitate (doar ce nu e bun în viață e bun în artă, adică onestitatea, asta e de la prietenul nostru Laszlo), despre vânătoarea de scalpuri a femeilor, că ele sunt mai rapace ca bărbații și își consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Hai să-ți spun de orașul meu. Orașul asta plin de câinii nimănui, am auzit că au mâncat de vie o femeie într-un cimitir, când au găsit-o, în balta de sânge, nu mai avea o pulpă, îi luaseră scalpul, haitele... orașul ăsta plin de muște mari, grase, verzi, câinești, am ascultat un dialog stupefiant la un telefon public, vorbea un italian cu maică-sa: „mamma, e una miseria unica, mamma!”, ei?, mai iubești Capitala? ... Eu sunt născută aici, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de cenușă cădeau în jurul bazei lămpii - probabil, resturile scrisorii lui Hasegawa. Kanbei intră șchiopătând, iar Hideyoshi îl salută, înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității sale din Castelul Itami, luase o boală cronică a scalpului, care nu i se mai vindecase niciodată pe deplin. Când se așeză lângă lampă, părul său rărit păru aproape transparent, dându-i o înfățișare grotescă. — V-am primit chemarea, stăpâne. Ce poate fi atât de urgent, la ora aceasta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de lucru din bucătărie, ca și cum ar fi fost trupul păcătos a cărui existență îi justifica predicile sforăitoare... Vocea profesorului se stinse din nou. Spotul din orificiul circular de deasupra sa fusese aprins, scăldând în lumină părul castaniu ce-i acoperea scalpul asemenea unei perechi de aripi. Se ridicase în picioare și se plimba dintr-o parte în cealaltă a compartimentului strâmt. Se opri și se uită la mine; avea o poziție ectomorfă, cu umerii căzuți. Semăna mult cu un jeleu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile de evidențe ale unei cărămizi, pietre ponce și absconse încastrate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
adevărată, din lemn, iar gogoloiul are la capăt nu un ac cu gămălie, ci otravă pentru broaște, iar războiul este unul adevărat, pe viață și pe moarte, apoi mi-am scos și cuțitul, gândindu-mă că e unul de luat scalpul, a cărui lamă ascuțită ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia căștii capilare, apoi cu o mișcare bruscă se trage scalpul de pe osul craniului, însă cuțitul meu de tinichea n-avea tăiș, îmi părea rău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și pe moarte, apoi mi-am scos și cuțitul, gândindu-mă că e unul de luat scalpul, a cărui lamă ascuțită ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia căștii capilare, apoi cu o mișcare bruscă se trage scalpul de pe osul craniului, însă cuțitul meu de tinichea n-avea tăiș, îmi părea rău că nu mai am briceagul cu mâner în formă de pește, nici ăla nu tăia prea bine, dar cel puțin avea lama din oțel, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca un pămătuf cenușiu, codița-i atârna printre degetele lui Puiu, Puiu mi-a șoptit c-ar trebui să-i facem disecție, dar eu i-am spus că mai bine să-l jupuim, blănița lui ar arăta exact ca un scalp minuscul, însă nici Puiu n-avea un cuțit ca lumea, n-aveam nici unul la noi nici măcar jumătatea unei lame de ras, am fi putut să-l înțepăm cu acul de la vârful unui gogoloi de hârtie, Puiu a și scos unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei curată i se strecură din gură, atârnându-i cu un aer tâmp sau de nebunie batjocoritoare, sau care își recunoștea apartenența la o ereditate cu grave probleme mentale. Am simțit cum mi se strânge inima și cum îmi bâzâie scalpul. De ce? Doar renunțasem la alcool de trei zile. Nu-i nimic rău să te lași de băutură dacă bei o cantitate incredibilă de bere, sherry, vin și Porto și te poți descurca bine cu cele mai aprige mahmureli. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care mă salvaseră de la a fi străpuns de coloana volanului o salvaseră și pe soția tânărului tehnician. În afara maxilarului superior învinețit și a mai multor dinți slăbiți, femeia era nevătămată. În cursul primelor ore petrecute la spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rău. I-am luat mâna. - Probabil că arăt cam dărâmat. - Ești bine, zise ea. Categoric. Ești ca o victimă turnată în ceară la Madame Tussaud. - Încearcă să vii mâine. - O să vin. Îmi atinse fruntea, uitându-se precaută la rana de pe scalp. - O să-ți aduc niște machiaj. Îmi închipui că singura atenție cosmetică ce li se arată aici pacienților e la morga Ashford. Am ridicat ochii spre ea, privind-o mai atent. Demonstrația ei de căldură și de îngrijorare conjugală mă surprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cât de rău îi pare. Te poți uita din nou peste proiect? A făcut câteva modificări. Am alungat dosarul cu o fluturare din mână, uitându-mă alene la reflexia mea în oglinda de mână a lui Catherine. Nervul retezat din scalp îmi coborâse parțial sprânceana dreaptă, ca o cârpă neagră de pirat care părea să-mi ascundă mie însumi noul caracter. Această înclinare pronunțată era evidentă în toate lucrurile din jurul meu. M-am uitat atent la fața mea palidă, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbinarea dintre drumurile de acces și intersecțiile autostrăzilor, mecanismele telescopice ale caroseriilor în coliziuni frontale, abraziuni produse în rostogoliri, amputarea membrelor de către acoperișuri și rame ale geamurilor în capotări, răni faciale provocate de bord și ornamentele geamurilor, răni la nivelul scalpului și craniului cauzate de oglinzi retrovizoare și parasolare, răni ca de bici în coliziuni din spate, arsuri de gradul unu și doi în accidente implicând spargerea și detonarea rezervoarelor de benzină, răni la piept provocate de manetele coloanei de direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aparentă. La fiecare o mie de sugari, doi se culcă, pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își boiește rădăcinile albe. Parola de la calculatorul lui e „parola“. Tot ce știm despre moartea infantilă subită este că nu există nici un tipar. Majoritatea sugarilor mor singuri în cameră, în cursul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de față și se pare că asta l-a fermecat. Și cred povestea asta, pentru că în Argonne scotea baioneta ori de câte ori vedea un neamț mort. Nu sunt foarte sigur, dar cred c-a profanat niște morminte și pe aici, prin America. Scalpuri, organe interne... Scârbos! Am avut dintr-odată o revelație. Jane Chambers îmi povestise că Georgie și Ramona puneau în scenă aventurile lui Emmett din Primul Război Mondial, iar acum doi ani, la cină, Ramona spusese ceva despre „episoade din trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vederea mi s-a adaptat și am identificat sursa mirosului. Formol. Pereții erau acoperiți de rafturi pe care se aflau borcane cu organe conservate. Pe podea era o saltea pe jumătate acoperită cu o pătură cazonă. Deasupra ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
inept punctele slabe de poet și prozator încă nerealizat, de șoldul încă înțolit în costum interbelic, de flanel, al Prigonitorului, se izbeau, la fiecare pas, înșirate pe lănțișor de argint, sfârcurile urechilor stângi ale lui Celestin și Ulpiu Sargețius Galopenția. Scalpuri ciudate, la care Stăpânitorul trecător al acestei lumi ținuse morțiș, neuitând cumva să le reteze de la cei doi regișori pe care deja îi identificase. Întreaga noapte de marți spre miercuri, 19 aprilie 1988, has-Satan și-o petrecu deghizîndu-se și strecurîndu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ultima vreme se temea de o trădare. O pipăia prin aer. Fusese nevoit să se arunce, cu capul în jos, într-o acțiune și se încrezuse prea mult. Ai lui l-au pierdut. L-au doborât și i-au luat scalpul (pentru a mă exprima în termenii lor), pe când plecase cu Urban, soțul Patriciei, într-o călătorie de nuntă. Așa o numeau ei, călătorie de nuntă, atunci când periculozitatea misiunii presupunea, oricând, preschimbarea unui certificat de naștere într-unul de deces. - Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sandviciuri cu ton pe care le aveți azi În fața dumneavoastră. Rod are dreptate. Pot să fac chestii de genul ăsta și-n somn. De fapt, chiar le fac În somn, căci decalajul de fus orar Începe să se facă simțit, scalpul Începe să mă strângă și simt cum cineva parcă-mi umple picioarele cu apă rece ca gheața. — Sunt sigură că știți deja ce Înseamnă termenul „administrator de fonduri“. În cea mai simplă accepție, un administrator de fonduri este un jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În ultimii 300 de ani: boieri de țară bine hrăniți ca-n caricaturile lui Hogarth, pămpălăi parveniți. Bărbați cu ultimele șuvițe de păr uscate cu föhnul arătând ca o plasă de vată de zahăr așezată pe o farfurioară roz de scalp. Candidați la atacuri de cord, cu fețele lor nerăbdătoare de băieți de liceu care se pregătesc să dea la facultate Îngropate În alunecările de teren provocate de vârsta a doua. Bărbați tineri cu fețe ferchezuite și buimăcite, rezultatul orelor lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
său ascuțit și bărbos avea o expresie impenetrabilă și absorbită În gînduri ca a unui sfînt gotic. Ignora complet aglomerația de la ceasurile serii, urmărind În schimb un stol de lăstuni care se Înălța Începîndu-și zborul către coasta Africii. Obrajii și scalpul său erau Întinse peste dîmburile ascuțite ale craniului, ca forțate de o puternică presiune internă. Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
partea interioară a antebrațului. Juca Între degete un flacon de medicamente, de parcă nu era În stare să se concentreze pe nimic din jurul ei pînă nu-și primea următoarea doză. Părul Închis la culoare Îi fusese tuns la cîțiva milimetri de scalp, lăsînd la iveală cicatricele fine de deasupra tîmplelor. CÎnd se Întoarse să se uite spre piscină, inelele de aur din nara dreaptă și din buza de sus prinseră o rază de soare, luminîndu-i pentru o clipă fața pămîntie. Obrajii lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Capitolul douăzeci și unutc "Capitolul douăzeci și unu" Le-am prezentat pe Sophie și pe Janey una alteia, iar ele s-au salutat politicos. După care, nu m-am putut abține să nu întind mâna și să o mângâi pe Sophie pe scalp. Era un gest la fel de irezistibil ca atunci când vrei să atingi burta unei femei însărcinate. Mărimea unu, zise Sophie, căreia îi zburase gândul în altă parte pe moment. Nu l-am mai avut așa scurt de o sută de ani. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]