816 matches
-
celebru (care fugise la țară să taie porcul și mă lăsase pe mâna unei doctorițe minunate, dar mai puțin celebră). Și nu era băiat, era Irina. „Iartă-mă, e foarte urâtă !“, m-am smiorcăit eu la telefon, undeva pe seară, scandalizându-mi bărbatul și mai ales mama. La Filantropia nu ne dădeau voie să vedem copiii decât după 24 de ore de la naștere, așa că o zărisem doar, roșie, prelungă, pe când zbiera plictisită c-au deranjat-o să iasă. Am alergat de
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
1774). Însă vocea oficială cea mai autoritară a fost aceea a Papei Benedict al XIV-lea. În apropierea anului jubiliar 1750, preocupat de situația liturgică a principalelor bazilici romane în care răsuna o muzică profană, și pentru a nu-i scandaliza pe pelerinii ce urmau să sosească în orașul papal, pontiful a încercat remedierea situației. A publicat astfel, în anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care, după bula lui Ioan al XXII-lea, este documentul cel mai important în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
meu, mi se deplasase eșarfa. Noi ne-am dus cu portarul în cabinetul directorului, unde se află depozitate o parte din lucrurile la care se face reclamă în ziar. O dezordine teribilă, directoarea noastră de la Școala Centrală ar fi fost scandalizată. Ne-a repetat de atâtea ori aceleași reguli încât le știu pe dinafară: „Fără ordine în lucruri, în gânduri, în sentimente și-n planul vieții nu poate trăi nimeni cum se cuvine. Așa cum nu poți trăi fără oxigen, nu poți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri ar fi gustat aventura asta, i-ar fi plăcut să facă o pasiune, neconvenabilă, pentru brigandul cu păr și ochi negri, să se compromită de dragul lui, să-i scandalizeze pe toți, pe Șerbănică, pe Ioniță, pe Melania, pe aceia care o priveau acum de pe pereți ori nu puteau s-o privească, prizonieri în albumul cu catarame de argint. ― Prea târziu, șopti. Totul vine prea târziu. Mai bine niciodată decât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Isus din Nazaret, acest predicator călător ca mulți alții, erau expresia unei aroganțe și de-a dreptul o blasfemie. A pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat Tot mai mulți israeliți de vază se scandalizau de Isus; în cele din urmă, au decis moartea lui. Dumnezeu Tatăl a permis ca Isus, Fiul său, să sufere pentru toată răutatea omenirii, pentru a fi mântuită de răutate. Isus a îndreptat neascultarea oamenilor, el însuși fiind ascultător până la
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
aceea, marea ispită este aceea de a ne pierde speranța în venirea împărăției lui Dumnezeu, precum și credința în apropiata lui venire și, astfel, să-l părăsim și să-l renegăm pe Isus, care spune: Fericit este cel care nu se scandalizează de mine» (Lc 7,23). De aceea, ne rugăm cu stăruință pentru ajutorul lui Dumnezeu: «Și nu ne duce pe noi în ispită». 8. A șaptea cerere: «Și ne mântuiește de cel rău» Și această ultimă cerere către Dumnezeu Tatăl nostru
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și aveam destul de puțină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a face pe grozavul, fără să-mi pun câtuși de puțin problema că trecătorii aveau dreptate să se scandalizeze și că nu se cădea să ies în evidență prin astfel de mijloace. Mi-am dat seama că în special femeile în vârstă erau cele mai sigure victime. Ele se speriau cel mai repede, adică exact ce urmăream eu. Mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemînă; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut să scandalizez. "Mă tem ― îi ziceam lui Dinu ― că tot căutîndu-l pe Dumnezeu, n-aș mai avea timp să mă găsesc pe mine. Și n-aș vrea să renunț la mine de dragul nimănui". "Dar ai nevoie de mila lui", mi-a replicat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lor minut cu minut, cum o făceau de azi-dimineață. Și, bineînțeles, chinul pe care îl îndurau acești nevinovați nu încetase niciodată să li se pară ceea ce era în realitate, adică un lucru scandalos. Dar până atunci, cel puțin, ei se scandalizau oarecum la un mod abstract, pentru că ei nu priviseră niciodată în față, atât de îndelungat, agonia unui nevinovat. Ca și cum ar fi fost mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
hotărât să modeleze un bărbat din lutul pământului pe care-l crease anterior, și de îndată, ca să capete răsuflare și viață, i-a suflat în nări. Câteva spirite încăpățânate și negativiste spun în șoaptă, când nu îndrăznesc s-o proclame scandalizând pe toată lumea, că, după acest suprem act creator, zeul cu pricina nu s-a mai dedicat niciodată artelor olăriei, o manieră sucită de a-l denunța pentru că, pur și simplu, n-a mai lucrat. Problema, prin transcendența ei, este prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și aveam destul de puțină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a face pe grozavul, fără să-mi pun câtuși de puțin problema că trecătorii aveau dreptate să se scandalizeze și că nu se cădea să ies în evidență prin astfel de mijloace. Mi-am dat seama că în special femeile în vârstă erau cele mai sigure victime. Ele se speriau cel mai repede, adică exact ce urmăream eu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemână; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut să scandalizez. „Mă tem - îi ziceam lui Dinu - că tot căutându-l pe Dumnezeu, n-aș mai avea timp să mă găsesc pe mine. Și n-aș vrea să renunț la mine de dragul nimănui”. „Dar ai nevoie de mila lui”, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din cap aprobator, apoi luînd un aer perplex, dar - aș fi zis - numai pentru curiozitatea celor de față, ca și cum toți ar fi putut asculta ce auzea el și nu voia să-și asume răspunderea. Pe urmă Își luase figura aceea scandalizată de negustor parizian când Îi ceri ceva ce nu are În magazin, sau de portar de hotel când trebuie să-ți spună că nu sunt camere libere. „Ah non, monsieur. Ah, ça... Non, non, monsieur, c’est pas notre boulot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Wakefield.“ Nathaniel Hawthorne, Wakefield, 1835 WAKEFIELD PROLOG CÎndva, tîrziu, În secolul al XXlea Într-o zi se arată Diavolul. — Am venit să te iau. — Nu sînt gata, zice Wakefield. — De ce nu? N-ai nici un motiv să trăiești. Wakefield se scandalizează. — Ești Într-o dungă? Cum poți spune așa ceva unui bărbat În floarea vîrstei? — Ești un ratat. E timpul să mori. Diavolul e plictisit. Are discuția asta de, să zicem, șase, șapte ori pe zi? Nimeni nu primește moartea cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dinspre Emil Isac și Adrian Maniu. „Protopopii familei mele“ (în nr. 1), amplă compoziție a celui dintîi, este o foarte modernă bucată ludico-ironică și fantezist-parodică, plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul/ să se scandalizeze orașul (...) să plecăm, să plecăm” (Tristan Tzara, „Înserează“). Ambele poeme (cel al lui Tzara compus la Mangalia) par a fi rodul unui „concurs” poetic între cei doi. După toate probabilitățile, concursul a avut loc într-o vacanță petrecută de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu fata hangiului.// Sub nuci - pe unde trece vîntul greu ca o grădină de fîntîni/ O să jucăm șah ca doi farmaciști bătrîni/ Și soră-mea o să citească gazetele în hamac...// Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală/ Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,/ Vom face ca agricultorii cu pălării mari de pae/O să facem bae lîngă roata morii/Să ne întindem la soare fără sfială/ Și-or să ne fure hainele și-o să ne latre cîinele...” (Tzara, „Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ray, reproduse în Écrits pour le cinéma, Paris, Plasma, 1983) și al unui film de avangardă, Tararira, turnat la Buenos Aires (unde autorul ajunsese, de astă dată, din motive politice) în 1936. Se pare că respectiva producție cinematografică l-ar fi scandalizat atît de tare pe producător, încît a refuzat să o mai difuzeze... În 1930, același Fondane, angajat al studiourilor Paramount și producător în serie de scenarii, regizează filmul românesc Televiziune, turnat la Paris cu actori români, iar în 1937 filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de câte persoane, dar neîncetata rememorare a fiecărui detaliu a stârnit în mine atâta ură față de romani, încât am jurat să-l eliberez sau să-l răzbun pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru Încăperii. Sasha Îi spuse să Îl lase acolo, lângă canapea, conștient că nu era În stare să-și șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma, familiile din ziua de azi nu mai au nici o regulă, pe vremea mea, prânzul era sfânt, copiii mei dacă nu veneau pe la două, o luau pe cocoașă. Iar acum, că se terminase și telejurnalul, rămasă singură cu Mister Verità, scandalizată de faptul că jurnalistul cu ochi albaștri dezbătea cazul unui preot căsătorit, lucru care nu e frumos, să aibă atâta publicitate unul care l-a renegat pe Isus Cristos pentru gaura unei femei. — O, mamă, Încetează, spuse Emma aruncându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta, nu mai făcu nimic pentru a o ajuta să se ridice. Marie citi limpede dorința În privirea lui Lucas. Îl dădu violent la o parte. - Nu mă atinge! - Ce-ți Închipui? zise el cu un aer cu atît mai scandalizat cu cît era de rea-credință. În ziua În care ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pragul vieții adulte. Singura modalitate de a-l trece ar fi fost totuși, pentru amândoi, s-o sărute pe Annabelle; el Însă nu era conștient de asta; se lăsa legănat de un amăgitor sentiment de eternitate. În luna aprilie, Îi scandaliză pe profesori neglijând să-și completeze dosarul de Înscriere În clasele pregătitoare. Era totuși evident că, mai mult ca oricine, avea mari șanse de a intra În Învățământul superior. Până la bac mai era o lună și jumătate, iar el lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]