34,178 matches
-
motiv, nu să pierdem timpul. Mai târziu fuseseră la deschidere oficială despre care vorbise Mary. Ceilalți elevi erau deja adunați în sala de festivități a instituției. O sală foarte mare, cu o scenă în față, presărată cu o mulțime de scaune acoperite de o mușama colorată roșu aprins. În spatele sălii era un balcon, unde de asemenea se găseau dispuse locuri pentru cei care participau la evenimentele organizate Jacob, Dri și Phil se așezaseră pe același rând, ocupând trei locuri consecutive. În fața
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
că bebelușul primește suficientă hrană iar la nevoie să suplimenteze laptele muls cu formulă de lapte adecvat vârstei acestuia. Mama poate să urmărească starea de hidratare a copilului după numărul de pamperși bine udați cu urină și după numărul de scaune emise de acesta; - să se adreseze medicului neonatolog/pediatru când această criză durează mai mult; are impresia 9 că bebelușul nu primește suficientă hrană sau suspicionează o cauză medicală. Modalități prin care mama poate încuraja bebelușul să accepte din nou
Revista Spitalului Elias by SIMONA CONSTANTINESCU, IULIA PETRESCU, SIMONA POPESCU, AURORA POPA () [Corola-journal/Science/92045_a_92540]
-
rațiune și simțirea (domnia simțurilor) și că omul a venit la existență alcătuit din suflet mintal și din trup înzestrat cu simțire (simțuri), Sfântul Maxim concluzionează că, după un prim înțeles, pomul vieții e mintea sufletului, în care își are scaunul înțelepciunea, iar pomul cunoștinței binelui și răului e simțirea trupului, în care e vădit că se află mișcarea nerațională<footnote Ibidem, pp. 154-155. footnote>. Amândoi pomii, sau atât mintea cât și simțirea, au puterea de a deosebi între anumite realități
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
a beneficiat de tratament chirurgical datorită asocierii comorbidităților cardiovasculare severe. Evoluția a fost favorabilă cu octreosid. DATE PERSONALE ȘI MOTIVELE INTERNĂRII Pacientul R.G. în vârstă de 80 ani, hipertensiv, cunoscut cu fibrilație atrială permanentă și ICC clasa II NYHA prezintă scaune diareice debutate în urmă cu trei luni și exacerbate în săptămânile anterioare internării și marcată scădere ponderală. EXAMEN CLINIC Pacient subponderal, tegumente și mucoase ușor palide, murmur vezicular diminuat bazal bilateral, șoc apexian spațiul VI intercostal, stâng, pe linia axilară
Revista Spitalului Elias by NICOLETA BIBIRUŞ () [Corola-journal/Science/92037_a_92532]
-
sadic în pleoapa municipiului Siret, de-a stânga și de-a dreapta celor două jumătăți de inimă ale aceleiași părți de țară românești -, această carte, cernită de înfrigurare și durere, a văzut lumina tiparului la Editura MUȘATINII, din Suceava, Cetatea de Scaun a Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, gratulat de contemporanul său de pe tronul din Vatican, Papa Sixtus al IV-lea, cu laurii sintagmei Athleta Christi (Luptător pentru Hristos). Volumul însumează 520 de pagini (format A5), este doldora de informații inedite
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Tesviteanul” din orașul Toplița, județul Harghita în 20 iulie anul 1994; În 25 septembrie 1994 a fost instalat Episcop al Covasnei și Harghitei, la Miercurea Ciuc. În ziua de 12 septembrie anul 2007 a fost unul din cei trei candidați la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române. Pe 23 februarie anul 2008 inodul mitropolitan ortodox de la Iași l-a desemnat drept candidat pentru funcția de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. In urma ședinței Sfântului Sinod al Bisericcii Ortodoxe Române din luna iunie
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
fiul lui Lysimah, se încheie cu un eșec total: armata elenă este înfrântă, iar Agatocle este făcut prizonier. Opt ani mai târziu, Lisimah conduce o nouă ofensivă în ținuturile din nordul Dunării, dar este înfrânt și dus în cetatea de scaun al lui Dromihete. Acesta îl întreabă pe Lisimah: De ce ai atacat din nou, știind că avem o armată mai puternică decât a ta? Lysimah răspunde: Am auzit că în neamul tău este multă luptă după putere, dezbinare și că mulți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
cei care o conduc. Și parcă nici timpul nu mai are răbdare cu România. Evenimente culturale cu vechime sunt susținute de către Ministerul Culturii, însă evenimentele tinere probabil trebuie omorâte din fașă, pentru că nu servesc interesele unor oameni care își păstrează scaunele de zeci de ani în poziții cheie ale Statului. Miniștrii de Cultură care s-au perindat pe la conducerea instituției, ministrul Educației cu care am fost în discuții, miniștrii de la turism, cabinetul Primului Ministru, nu au înțeles sau nu vor să
Festivalul Sergiu Celibidache nu se va mai organiza! [Corola-blog/BlogPost/93944_a_95236]
-
și doar să încerce vreun tânăr să intre în politică, vai de eforturile lui! Oamenii ăștia vor să conducă ei, să știe ei, să fie îmbălsămați ei în Parlament, cu ghearele înfipte în funcții și cu dinții scrâșnind în tapiseriile scaunelor. Sunt părinți, sunt și bunici, și tot nu realizează că le dau urmașilor lor cel mai prost exemplu cu putință, acela al contraperformanței și al încăpățânării în ea, căci, nu-i așa, politicienii români sunt cosiți temeinic de DNA și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
pare un lucru lipsit de importanță. Societatea cea mai prestigioasă a comunității românești din regiune a fost reprezentată de o singură persoană - adevărat că era din conducere,- dar oricum, prestanța ei nu a acoperit mai mult de trei sferturi de scaune goale din sală. Dar celelalte societăți? Președintele Societății „Junimea” a semnat un articol despre prezența lui Dumitru Caulea la Cernăuți (Vitalie Zâgrea, Dumitru Caulea a revenit acasă de dorul Bucovinei, în „Libertatea Cuvântului”, nr. 16 (523), 2 mai, 2013, p.
Un bariton care promite: Dumitru Caulea [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință, unul de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă trupurile noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
în gama exotică a Crinilor roșii. Dispare feerica lume imaginară populată de siluete grațioase, dar, cu același "simț al decorativului", autoarea descrie interioarele scumpe sau desfrâul gastronomic de la curte. E remarcabilă asprimea imaginilor care sugerează primitivismul urbanistic al Cetății de scaun, precum și aspectul jalnic al "prostimii". Poemul ne-a fost comunicat de doamna Doina Aderca, fiica scriitoarei. Publicăm fragmente din acest poem. Eugenia Tudor-Anton București, 1820 Cronică Din însemnările unui călător francez. Poftit am fost la domnitorul muntean, de prin Fanar
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
2x1. în prima se găsea un pat de fier, lipit ferm de pereți pe latura dreaptă și la cele două capete; în secundo, un raft cu cărți și reviste și o bară metalică servind drept cuier. Mobilierul mai includea un scaun, o mescioară și un geamantan, austeritatea decorului fiind temperată de un portret în creion al Mariei Simionescu. Comutatorul electric (numit pe atunci "șaltăr") se defectate de mult, iar locatarul îl înlocuise cu o improvizație ingenioasă: două ace înfipte în cămașa
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
mine" răsfirîndu-și părul, brusc maturizată, femeie" amestecul fermecător, excitant, dintre puștoaică și femeie" susținînd sus și tare că are "suflet" de fată" de copil" Cum să-i explic faptul miraculos că există? Că se trîntește, cu trupul ei mic, pe scaune, pe fotolii, de parcă ar vrea să le distrugă? Că e extraordinară cînd sare" țup-țup!, cu amîndouă picioarele ușor flectate" pur și simplu" sare în plină stradă, ca iepurii, fără să-i pese de nimeni, ridiculizînd vîrsta mea, seriozitatea cetățenilor urbei
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
un obsedat, de cum vedea o muiere se schimba la față, îi sticleau ochii în cap. Ca amant, m-da, priceput, că trecuse pe la multe. Dar tocmai asta o scârbise. Doamna Marinescu își scoase halatul de baie, îl aruncă pe spătarul scaunului și se privi o clipă în oglinda garderobului. Fusese o proastă, desigur, pierduse atâta vreme cu el, dar uite că n-a reușit s-o distrugă, n-a făcut din ea o ruină... în acel moment sună telefonul. - Doamna Dinuța
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Angela Furtună poate că am venit degeaba la tine, poate că scaunul harului e ocupat de mirosul de femeie în zdrențe rămas de la întemeierea lumii între vămi, iar eu tot nu înțeleg de ce în vremurile din urmă poporul mă hăituiește în timp ce eu tînjesc după desăvîrșirea cerută de cugetul tău, Rabbi, cel care
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
transferat la pitești să construiască “în sus pe argeș în sus este o casă ^naltă da ^n ea cine șade...” un laț pentru mine un laț pentru tine să nu se supere luna pe soare fereastra pe ușă piciorul pe scaun s-a dus totul cum fuge plopul pe lîngă tren înapoi convoaie de soldați cum spui pe nemțește eroi? vezuviul e mic ca un burlan să nu uităm nicicînd să iubim trandafirii de ce sînt ei atît de blonzi rușii și
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
și ne calmam abia spre seară în golful cu broaște țestoase ce se jucau zvîrlindu-și una alteia ultimele reflexe ale soarelui sigur că da cerul era întotdeauna gol ca un perete tu erai acolo în locul prea mare lîngă umbra unui scaun aveai albastrul în custodie străduțele îți umblau prin mîneci dar nu recunoșteai pe nimeni dintre cei care fug dintre cei ce astupă fereastra prin care se văd stelele cînd nu ne mai înțelegeam adulmecam depărtări care ne amplificau bunătatea inimii
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
înapoi în timp să ne despartă pentru totdeauna așa cum în odăița albă în care locuiam o lentilă a ochelarilor mei s-a rostogolit dispărînd fără urmă într-o iarnă a căzut puțină zăpadă pe meterezele cetății somnambulul dormea printre fulgi scaunele de paie de pe terase răsuflau înciudat palmierii scîrțîiau lung doar fernando scria de zor în birtul lui preferat lîngă bazar convins că literele sunt cel mai bun obstacol la invazia albului fernando îmi era dor de tine chiar fiindu-mi
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a fi mutate, și-l lungeau în sus ca și cum ar fi fost din aluat. Apoi niște sîrme invizibile pe care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că pășesc prin văzduh ca pe trotuar! Acesta nu
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
vizita dumitale!” îl asigură ceasornicarul. Deschizându-i larg cea de-a treia ușă, îl lăsă ca să intre primul. Salonul era plin de lume. O duzină de persoane - bărbați și femei, tineri și mai vârstnici, dar și câțiva copii - stăteau pe scaune în jurul unei mese mari și discutau cu însuflețire despre arestările operate în rândul militanților sioniști. Tăcură însă brusc cu toții, cu ochii îndreptați circumspect înspre ușă, în clipa când Mișu Leibovici îl introduse în încăpere pe musafirul său. “Domnul Teodorescu, prietenul
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
arestările operate în rândul militanților sioniști. Tăcură însă brusc cu toții, cu ochii îndreptați circumspect înspre ușă, în clipa când Mișu Leibovici îl introduse în încăpere pe musafirul său. “Domnul Teodorescu, prietenul nostru”, vesti ceremonios ceasornicarul, oferindu-i lui Stelian chiar scaunul său dintr-un capăt al mesei și aducând pentru sine un modest taburet, aflat într-un colț. Stelian își scoase pălăria și-i salută pe cei aflați în încăpere. Printre ei îl recunoscu mai întâi pe Mendelică, fiul cel mai
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
liceu bucureștean, Mendelică ajunsese, după instalarea comuniștilor la putere, profesor la Universitate și chiar membru în Academie, publicând o serie de studii filologice, apreciate și în străinătate. “Mă bucur să vă revăd, domnule Teodorescu”, îl salută academicianul, ridicându-se de pe scaun, ca să-i strângă mai bine mâna. “Cu ce vă ocupați acum și cum o duceți?” Stelian începu să spună ceva. Vocea Salomiei o acoperă însă pe a sa: “Ce surpriză! Nu v-am mai văzut de-un car de vreme
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]