54,049 matches
-
aș grăbi să trag concluzia că războaiele din Golf, cel din 1991 și cel de astăzi, infirmă automat teza utopică a politologului american. Le putem privi și ca pe niște răbufniri finale ale unei istorii milenare pe cale să iasă din scenă. Ca și Afganistanul, cu un an în urmă, Irakul din această primăvară ilustrează însă în mod tragic o ciocnire între civilizații. Nu le am în vedere pe aceea a Occidentului și respectiv pe aceea a Islamului; mă gîndesc mai degrabă
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
pe o translație între genuri și pentru expresivitatea posibilelor succesiuni sau ricoșeuri. "Desigur, asta nu ne oprește să avem cele mai diferite păreri despre actorii marelui spectacol, jucând, departe de ochii lumii, în halate și papuci. Dar nu asistând cu spatele la scenă." Este și motivul care m-a determinat să oscilez între titlul la care m-am fixat pentru cronica de față și altul, poate mai sporit în expresivitate, Culise și scenă, dar nu atât de util pentru austeritatea și emblema statuară
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
ochii lumii, în halate și papuci. Dar nu asistând cu spatele la scenă." Este și motivul care m-a determinat să oscilez între titlul la care m-am fixat pentru cronica de față și altul, poate mai sporit în expresivitate, Culise și scenă, dar nu atât de util pentru austeritatea și emblema statuară a ediției. A doua motivare se susține pe argumentele sublimate: "Cu ce drept ne insinuăm în viața intimă a unor uriași, care s-au simțit bine lângă niște făpturi obișnuite
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
viața actriței Fanny Rebreanu și a fiicei sale, Puia, personalitatea Elvirei Popescu, el reține într-una din note, următorul moment: "La unul din spectacolele cu Ma cousine de Varsovie, de Louis Verneuil, Elvirei Popescu i se prezintă o scrisoare pe scenă: Une lettre pour vous, madame! Actrița deschide plicul și exclamă românește, spre Puia, ce se afla în sală: A! scrisoarea este de la Puia! " Sau momentul cumpărării la Toledo, consemnat într-o scrisoare de Liviu Rebreanu a două superbe și foarte
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
acoperiți de o batistă. Această imagine a mamei mele culcată, în plină zi, cu o batistă pe ochi, mi-a rămas în memorie până astăzi. Am întrebat-o mai târziu ce este cu amintirea aceea și mi-a explicat că scena se petrecea a doua zi după aflarea tristei vești și că ea ceruse guvernantei să ne aducă pe noi, copiii, în odaia ei, ca să ne-o spună și nouă. - Alte amintiri de atunci? - Mai am și alte amintiri din vremea
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Elena Zottoviceanu Absent de patru decenii de pe scena Operei bucureștene, Falstaff își face reintrarea într-un spectacol care este o certă reușită. Nici o altă partitură verdiană nu pune în fața interpreților probleme atât de dificile scenic și muzical, care să nu poată fi rezolvate decât prin travaliu de echipă
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
exces de caricatură (în monologul geloziei-pandant ridicol la Othello?) fără să fie nevoie, căci textul spune destul. Ștefan Ignat mizează pe vocea sa generoasă, cu timbru consistent pentru a da muzical o contrapondere accentelor de deriziune și reușește să domine scena. În ceea ce îl privește pe Fenton, tenorul Marian Someșan, nouă achiziție a teatrului, poate că va deveni cândva o prezență scenică, deocamdată cântă îngrijit o partitură plină de poezie. În celelalte roluri masculine - Florin Diaconescu cu profesionalism și umor; Paul
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
vorbim de celebra Fugă finală a întregului ansamblu. Fără îndoială, conducerea sa dinamică a transmis discursului impulsul energetic necesar și simfonia a fost foarte prezentă, chiar prea, obligând cântăreții la efort sau pe alocuri acoperindu-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe parcurs, și este important cu atât mai mult cu cât scriitura instrumentală este extrem de plastică, mobilă, aerată - mulți au văzut în ea chiar o filiație mozartiană, un spirit cameral. La reușita spectacolului pot fi asociate și
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
Artă din Craiova, adresată artiștilor sticlari gorjeni Valer Neag și Mihai Țopescu, de a deschide o expoziție personală într-un spațiu deosebit de generos, nu atât ca întindere cît mai ales ca prezență arhitectonică. Propunerea, îndelung meditată, a fost pusă în "scenă" de cei doi protagoniști cu mult profesionalism. De la lucrările prezentate de fiecare și până la spațiul destinat pieselor respective, totul a fost în prealabil gândit și bine premeditat. Ei și-au regizat spectacolul expozițional pe o axă simbolică: SACRU-PROFAN, astfel încât identificarea
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
film românesc", cu titlul 3 păzește. Proiecția a fost una pentru inițiați sau pentru invitați, pentru că filmul (realizat pe suport digital) nu e intrat " deocamdată - în nici un circuit de difuzare. La sfîrșitul proiecției, regizorul, Ovidiu Georgescu, și-a prezentat, pe scenă, echipa. O echipă tînără, o atmosferă de festival studențesc și un eveniment care, în felul lui, face dată în istoria cinematografiei românești de după '89. Pentru că 3 păzește e primul film realizat la noi completamente "off Broadway", adică fără nici un leu
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
filmului e teribilul "malentendu" dintre povestea de dragoste a unei fete (care trăiește "în alt film"!) și povestea de supraviețuire în stil "3 păzește" (care e a lumii din jur)! Cea mai strălucitoare idee regizorală a filmului e montarea aceleiași scene (prima întîlnire El-Ea, la fereastra unui tren), văzută din unghiuri diferite, în momente diferite, cu sensuri diferite, cu efecte diferite. Iar cea mai izbutită secvență rămîne, cred, plimbarea fetei cu "bodyguard" prin piață, printre tarabe, trecînd de la un puișor la
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
Iar cea mai izbutită secvență rămîne, cred, plimbarea fetei cu "bodyguard" prin piață, printre tarabe, trecînd de la un puișor la o rățușcă și de la o rățușcă la o broscuță... O broscuță ne-fermecată, dar care, totuși, a anunțat regizorul de pe scenă, a supraviețuit filmărilor. De broscuță nu ne mirăm - se știe, broscuțele sînt rezistente! Mai mult ne mirăm că au supraviețuit oamenii din echipă! Dar, de fapt, știam din manifest că echipa s-a compus numai din maniaci (în sensul de
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
Miller, spune William Solomon, totul e diversiune. Funcția de identificare a cititorului e mereu faultată de digresiuni - unele absurde, altele nostalgice, adesea comice și chiar auto-ironice. Ceea ce bunul gust ar cere să se discute doar în particular, Miller pune în scenă ca spectacol literar..." Cele patru modele Viața lui Henry Miller a fost profund marcată de experiența Europei. Perioada petrecută în Franța, singur, alături de June sau de Anais Nin, precum și scurta sa ședere în Grecia, alături de Durrell, l-au marcat profund
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
și puterea. Nu se lasă pînă nu pune în aplicare și planul cel mai important, adică descinderea tuturor la Strasbourg, în inima democrației și a victoriei pe tărîmul luptei pentru drepturile omului. Piesa aceasta a fost descoperită și pusă în scenă acum doi ani de regizorul Alexandru Dabija, la Teatrul Bulandra, cu o distribuție sonoră, dacă i-aș aminti doar pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Mircea Rusu, Dana Dogaru. Din păcate, montarea n-a avut parte nici de o premieră cumsecade
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
notabile, atît cît cunosc eu. Exercițiul orchestrat de Alexandru Dabija poate fi, pentru cele mai multe, o a doua școală de teatru, o redescoperire a profesiunii lor. Ca și lucrul alături de Victor Rebengiuc, un model pentru profesionalism, rigoare, dăruire și devotament pe scenă, un actor care caută, care se lasă provocat și descoperit de un regizor, acela ce nu-l lasă să se repete, să se odihnească confortabil în cunoscutu-i stil, care îl aduce în fața spectatorilor în noi și incitante ipostaze. Ca
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
și suportul textului care merge în această direcție, care investighează cu un ton parcă mai inocent destinele dramatice, l-a scufundat mai adînc în derizoriul suferinței, dincolo de diagnostice și nume de boli. Montarea cîștigă, la Cluj, prin amplasarea publicului pe scenă, atît de aproape de actori - și asta îi obligă și îi responsabilizează în plus - de povestea fiecărui personaj și a tuturor împreună, mărind impactul și starea emoțională, deopotrivă a actorilor și a spectatorilor. De aici încolo, însă, la nivelul scenografiei lui
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de nemărturisire tulburătoare. Să ne reamintim ce anume cuprinde acest al VI-lea capitol: este " cine nu-și amintește textul poate își amintește mai ușor măiastrul film al lui Visconti " episodul balului în aristocraticul palat palermitan al principilor di Ponteleone. Scena de la care pleacă excursia hermeneutică este aceea când protagonistul, principele Fabrizio Salina, zărește într-una din numeroasele saloane invadate de musafiri, viermuiala gălăgioasă a domnișoarelor care se zbenguie pe pouf, marea canapea rotundă din mijlocul încăperii. Salina, observă autoarea, suferă
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
deodată ca o ceată de maimuțe înnebunite și, ca în orice anamorfoză cu sens, imaginea momentan deformată devine pentru personaj epifania unui adevăr profund și a toate cuprinzător: anume că lumea principilor sicilieni se pregătea să dispară nu doar de pe scena istoriei, ci și de pe cea a vieții, pentru că era biologic degradată și mistuită. Autoarea însă, pornind de la această regresiune în zoologic, începe un lung periplu prin viața scriitorului, mare iubitor de animale, prin celelalte ținuturi ale romanului, prin amintirile scrise
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
în memorie, este spațiul în sine, spațiu în care toată povestea spusă sau nespusă a lui Iov cel dușmănit și persecutat își găsește coordonatele vizuale și emoționale într-o manieră impresionantă, marcantă pentru ideea lui Măniuțiu. Spectatorii sînt invitați pe scenă " ca de multe ori la montările regizorului din ultimul timp. Doar cincizeci și șase au acces la o singură reprezentație. Cincizeci și șase de martori ai chinului lui Iov și ai experimentului său. Pe scenă, scenograful Cristian Rus (cu care
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
Măniuțiu. Spectatorii sînt invitați pe scenă " ca de multe ori la montările regizorului din ultimul timp. Doar cincizeci și șase au acces la o singură reprezentație. Cincizeci și șase de martori ai chinului lui Iov și ai experimentului său. Pe scenă, scenograful Cristian Rus (cu care Măniuțiu a lucrat și montarea de la Teatrul Național din Cluj pe textul lui Gellu Naum, Exact în același timp) și regizorul Mihai Măniuțiu, au construit o lume închisă, la marginea viabilului și a respirației vitale
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
ca cel descris sumar în Vechiul Testament. Printre deșeurile cu aspect selenar, arse mai mult sau mai puțin, își duce povara, descompus de boală și de suferință, Iov-ul interpretat de Marian Râlea. Aici intervine punctul de greutate al punerii în scenă. Fiecare spectator are o altă perspectivă asupra încercării la care este supus Iov, fiecare vede, de fapt, alt spectacol, fiecare are acces individual la experiența lui Iov, avînd o relație intimă și personală, directă, cu tot ce i se întîmplă
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
averi nici atît, iar buboaiele purulente și urît mirositoare îl tăvălesc în neputința durerii. "Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat", se aude, ca un murmur continuu, din închisoarea cea de toate zilele și nopțile ridicată pe scena de la Sibiu. Fiecare perete al construcției metalice " o figură geometrică cu multe laturi " are cîte o ferestruică, un vizor prin care îl poți urmări pe prizonierul Iov. Prizonier al judecăților șablonarde emise chiar și de prietenii care îl cunosc prea
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
concurînd cuvîntul și invers. Registrul dramatic, în ciuda aparențelor și a unor comentarii, este exploatat de mult de Marian Râlea la Teatrul Bulandra, de pildă, în spectacolele lui Alexandru Darie " Trei surori, Iulius Cezar, 1794 " dar și în Caligula pus în scenă, în același loc, de Mihai Măniuțiu. Limbajul său actoricesc își adaugă acum o valență în plus, importantă și riguros elaborată în această lamentație vizuală care se numește Experimentul Iov. Măniuțiu a mizat pe resursele lui Marian Râlea, pe resortul său
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
a stilului, o lărgire a varietății de gesturi, precum și a asamblării lor pentru revigorarea manierei. Măniuțiu contează mult pe asta în spectacol, în această etapă a creației lui, iar căutările trebuie să vină din ambele direcții ce nasc punerea în scenă. Mă întreb și acum cîte teatre ar fi avut aproape nebunia de a produce un spectacol atît de special, fie dacă privim totul numai și din rațiuni financiare. Cincizeci și șase de bilete pe seară nu pot aduce prosperitate. Pariul
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
nu trece zi să nu întâlnesc un poet, actor, pictor, sculptor sau muzician de vârsta a treia din privirea căruia răzbat suferința și revolta unei vieți duse sub limita decenței. Oameni care ani de zile au cunoscut aplauzele frenetice, la scenă deschisă, căldura întâlnirilor cu cititorii, entuziasmul vernisajelor sau al premierelor la filarmonică se văd aruncați, dintr-o dată, în sublumea coșmarescă a unei tranziții dinspre un regim al mafiilor analfabete înspre regimul mafiilor poliglote de limba rusă. Sigur că pentru un
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]