20,360 matches
-
chicoteau, un curajos care a părăsit "ringul" cinematografic, dar în general, lumea a plecat la fel de mută - nici entuziasm, nici regret c-a plătit biletul! Repetând experiența de trei ori cu același rezultat, mi-am zis că e vorba de incoerența scenariului care îi arunca pe spectatori într-o asemenea stare de confuzie existențială. Iar povestea e nu doar încâlcită, ci și de o lipsă de noimă arareori întâlnită, care ofensează și o logică elementară. Acțiunea se petrece pe două planuri temporale
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
tinerețe, ca Isabel. Ca atare, personajul lui Sergiu Nicolaescu, pivotul filmului (ocupă cam trei cadre din cinci), nu-și justifică defel existența, după cum nici CNC-ul nu poate justifica fondurile oferite unui script atât de defectuos în cadrul unui "concurs de scenarii"! Singura motivație - vagă - pentru această eroare grosolană ar putea fi faptul că personajele Isabel și prințul 1 nu existau în materialul originar (romanul Prințul de Teodorescu - Braniște)... Dar greșelile din scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
unui script atât de defectuos în cadrul unui "concurs de scenarii"! Singura motivație - vagă - pentru această eroare grosolană ar putea fi faptul că personajele Isabel și prințul 1 nu existau în materialul originar (romanul Prințul de Teodorescu - Braniște)... Dar greșelile din scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate. De pildă, nu știm de ce a murit Isabel la douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă a războiului? Sau, exemplul tipic de scenă nefinalizată: Ana pleacă de la castel, scapă mănușile, prințul
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
de altfel, făcea filme de epocă, unul fiind tot o adaptare (după Kleist, Die Marquise von O...). Revenind la faptul că în Orient Expres personajele primează - pentru că nimic altceva nu ar fi putut, cât de cât, salva filmul de propriul scenariu - problema e că protagonistul nu are coeziune și nici coerență. Se pretinde dandy și amoral, apoi afirmă că răul pe care l-a făcut, l-a făcut crezând că e bine! Cât despre ceilalți actori, cei buni sunt reduși la
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
Cartea e neterminată! Dragoș este infinit mai inteligent decât Yo, naratorul... Pizdețelor, dar nu și mai convingător. Diferența vine bineînțeles din motivație. Yo este un posibil personaj cam idiot dintr-un Trainspotting româno-basarabean, în timp ce lui Dragoș i se potrivește un scenariu mai subtil precum Ken Park, filmul lui Larry Klark din 2002, de care și amintește. Unul are o problemă artistică, celălalt de credibilitate. La sfârșitul ambelor romane, un cititor pretențios ar putea exclama sarcastic: Și marmota priza praful din staniol
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În acest volum, Nicolae Popa abandonează aproape cu totul livrescul și foarte rar abordează un textualism oricum discret. Excepție face poemul Pix. De câteva ori, versurile se apropie de formula soresciană a scenariului simbolic, Din clipă în clipă, fiind o pastișă perfectă a cunoscutului poem al lui Marin Sorescu din volumul Poeme (1969): "Mai facem câte-o partidă de somn./ Mai mutăm câte-un vis/ de pe-un teren negru pe un alt
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
Casa"), te-ai aștepta la exact contrariul. Și totuși" Filmul lui Perelman, clasificabil la "drame psihologice", se bazează pe romanul omonim al lui Andre Dubus III (finalist la National Book Award în 1999); autorul s-a spălat pe mâini de scenariu, care a căzut în sarcina regizorului și a lui Shawn Lawrence Otto. Deși aceștia încearcă să se mențină cât mai aproape de sursă, e imposibil: în carte, important era modul în care se nara o situație aparent banală care devine dramatică
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
familii iraniene - a cărui miză e casa americancei, confiscată pe nedrept de stat și vândută acestor imigranți, nu se schimbă prea mult. Chiar și dialogurile rămân aproape intacte, dar se conservă defecte narative, neproblematice pentru roman, dar deranjante la nivelul scenariului. Care nu e doar neimpresionant, ci și implauzibil, cu o alură de tragedie forțată, care se încarcă și cu melodramă. Mai mult, filmul se axează pe jocul personajelor; și Connelly, și Kingsley sunt capabili de un rol "adecvat"(motivat diegetic
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
mîine. Probabil că dialogul cu acești artiști, intermediat de reprezentanta lui, l-a determinat pe Neil LaBute să accepte, de ce nu, intrarea în lumea teatrală românească. Între timp, mult mai atentă și atenționată, am urmărit filme care au la bază scenariile domnului LaBute, investigații umane profunde, tratate cu o vibrație reală, netrucată. Am descoperit că Vlad Massaci a intuit grozav codul lingvistic și dimensiunea mesajului acestui dramaturg, estetic, social și psihologic, lucru demonstrat minunat în Bash. Precum și în recidiva de curînd
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
interviu că unul dintre motivele pentru care a acceptat rolul a fost intenția regizorului de a reabilita filmul cu arte marțiale. Deși acest film a luat Oscarul, iar Eroul a fost doar nominalizat, ultimul mi se pare net superior ca scenariu și ca relatare formală a poveștii... Două sunt inovațiile narative din Tigru și dragon: prima - dacă e să-l credem pe regizor - constă în plasarea luptelor într-un context dramatic, fapt neobișnuit pentru filmografia chineză de gen (da, și acest
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
de amanta lui, nimeni alta decât Vulpea de Jad... Traiectoria lui Jen nu e coerentă (ba vrea să se mărite, ba nu, își dorește independența, dar nu și modul de viață pe care aceasta îl presupune) și asta afectează consistența scenariului. În plus, dialogurile, mult prea infuzate cu melodramă (unul dintre scenariști le compara cu replicile din operă), nu se ridică la înălțimea scenelor de acțiune (aici Eroul și Tigru și dragon sunt pe picior de egalitate din punct de vedere
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
shakespeariene. În primul rând, se parodiază fimul istoric, scornindu-se "surse" imaginare ale relatării: memorii, jurnale și nu în ultimul rând, rapoarte ale poliției secrete a eunucilor. Ba chiar se dau trei versiuni ale aceluiași eveniment după trei surse diferite. Scenariul, de un umor sec, redundant în inepția sa voluntară, e contraponderea banalităților vândute îndeobște ca "filozofie chineză" de către lung metrajele cu arte marțiale. Filmul își bate joc de genul kung fu inventând nume de tehnici de luptă aberante (tehnica "Ochilor
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
lupta prin copaci e compensată prin tehnica "săritului pe iarbă" înaltă de 2 metri) și chiar de cele ale lui Wong Kar-Wai (producătorul acestui film și regizorul lungmetrajului O iubire imposibilă). Deși reușit, filmul lui Jeff Lau e foarte eterogen, scenariul o cotește către melodramă în ultima parte; există și un contrast evident - această comedie e filmată ca un film de artă... Oricum, contemplați numele de actori ce revin de-a lungul acestui articol și veți vedea că cinematografia hongkongheză începe
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
unui castel de țară din Franța, pînă în ianuarie 1987. Căutarea intermitentă e și nu e un jurnal. Eugen Ionescu notează - așa cum se întîmplă în orice carte de acest fel - frămîntări, gînduri și întîmplări ale cotidianului. Dar totul compune un scenariu cu miez mult mai adînc decît cel al unui jurnal, oricît de dens ar fi acesta. Curgerea timpului e pusă sub semnul unei constatări prezentă mereu în subtextul cărții, suberb de simplu formulată la un moment dat: Iraționalitatea este cu
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
Nichita Danilov Evgheni Borisovici Rein s-a născut pe 29 decembrie 1935, la Leningrad. Este absolvent al Institutului Tehnic din Leningrad și al Cursurilor Superioare de Scenarii. între 1950-1960 a frecventat cercul literar condus de Anna Ahmatova, unde l-a cunoscut și s-a împrietenit cu poetul Iosif Brodski, cu care a rămas în relații de prietenie pînă la moartea acestuia. în ciuda prețuirii de care s-a
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
și nepăsarea față de ceilalți. În viața de zi cu zi aș înțelege obiecția, în universul creat de film, ea nu se aplică. De altfel, structura episodică a filmului (similară cu cea din Jules et Jim) se datorează etapelor unui joc" Scenariul merită cel puțin o mențiune; stilizarea grafică e acompaniată de una verbală (nu e de mirare că varianta de script după care s-a filmat era a douăzeci-și-șasea). Dialogurile sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
în care camera se deplasează circular în jurul cuplului îngropat în ciment, făcut să arate la fel de fluid și transparent ca apa dintr-un acvariu. Multe din aceste detalii duc cu gândul la Amelie. Deși măgulit de comparație, Yann Samuell declară că scenariul, complet cu detaliile vizuale, era terminat acum doi ani, înainte de lansarea lungmetrajului lui Jeunet. Într-adevăr, ambele filme mizează pe construcția unui univers feeric, doar că la Samuell feeria e în plină coliziune cu banalul cotidian, care are șanse mult
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
de păianjen,1984), Fra Junoy o l'agonia dels sons (Fra Junoy sau agonia sunetelor, 1984) și o amplă narațiune Luvowski o la desraó (Luvowski sau sminteala, 1985). A scris proză scurtă - Viatge d'hivern (Călătorie de iarnă, 2000), eseu, scenarii pentru filme de televiziune, cronici de presă, și-a încercat pana și în teatru. A primit, în patria lui, numeroase premii. Din partea criticii, a cititorilor, chiar și a confraților de breaslă, care i-au acordat în 2003 Premiul Scriitorilor Catalani
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
nu doar o problemă juridică și administrativă, ci și capacitatea noastră de a ne identifica șansele într-o nouă construcție europeană, alături de stimularea memoriei într-un amplu proces de recuperare a unei istorii care se apropie mai mult de un scenariu de anticipație decît de un fapt deja consumat. Sulina, alături de Sighișoara și de Alba Iulia, alte două situri urbanistico-istorice identificate legislativ de Ion Caramitru drept valori culturale excepționale, este un concentrat european unic, o insulă a multilingvismului, un paradis al
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
dat afară, dar nu pe loc, nu imediat.ť Deznodământul s-a produs în iulie 1958. Am fost convocat la Ministerul Culturii, unde subsecretarul de stat mi-a comunicat sec că mi se încredințează sarcina de a fi șeful secției scenarii din cinematografie, responsabilitate a cărei importanță nu se îndoiește că o apreciez. Cum tăceam uimit - multe îmi trecuseră prin cap, dar nu că voi fi avansat -, a adăugat amenințător: reflectează bine înainte de a răspunde. Am tăcut în continuare, bănuind substraturile
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
ca pe niște filme derizorii de Sergiu Nicolaescu. Concursul de felație pentru fetițele de doisprezece ani, pe care Florian Liber îl descrie și îl analizează succint, nu este decît un biet episod, e adevărat, de un dramatism inacceptabil, din lungul scenariu al sodomizării globale și, din păcate, ireversibile, pe care omenirea îl trăiește acum ca pe o certă experiență preapocaliptică.
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
banal, pe atît de actual. Descoperirea accidentală de către un copil a unei gropi comune într-un mic oraș de provincie pune pe jar comunitatea și înfierbîntă spiritele. Într-o societate bolnavă de teoria conspirației, în care toată lumea face și desface scenarii, ca cea a României din primii ani ai tranziției, cazul ia proporții nebănuite și pentru rezolvarea sa se implică oameni de toate condițiile. Este chemată inclusiv o echipă de specialiști din Argentina care, în final, trage o concluzie dezamăgitoare pentru
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
autoironic, mai degrabă ridicol și jucat naiv decît patetic și dramatic, gata oricînd să-ți istorisească, alert însă fără a neglija detaliile, întîmplări, în fond, banale, de viață, scene cotidiene sau amintiri încărcate cu o brumă de nostalgie. Povestirile par scenarii de scurt-metraje, secvențe ale unei intruziuni clandestine în medii anonime, fără istorie, marginale și letargice. Mircea Mihăieș vorbește inspirat în prefață de ,un Levant ale cărui mize existențiale tind spre zero." Naratorul dă viață acestui mediu, dar nu îi și
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Cristian Teodorescu Marele Jack, cum îi spun admiratorii, a renunțat la emisiunea sa de cultură de la Realitatea tv. De cîtva timp încoace, însă, Cristoiu nu lipsește de la OTV-ul lui Dan Diaconescu. Știu că lui Ion Cristoiu îi plac scenariile și talk-showurile lungi, dar combinația asta părea, pînă de curînd, imposibilă. Cristoiu e ziarist. Chiar dacă are mai mult decît slăbiciuni politice și idiosincrazii, e un om de presă care nu confundă știrea cu comentariul. Sau cel puțin așa îmi place
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
să-și petreacă nopțile pe acolo. Or, asta nu mai ține de amabilitatea analistului, ci miroase a exprimarea unei anumite atitudini politice. Încît unde e cabala împotriva lui? Mai curînd, Ion Cristoiu scenaristul face parte de bună voie dintr-un scenariu al PSD, în care rolul său e să facă pe victima unei cabale.
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]