733 matches
-
scrisori, ca la I. L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali ori sentimentali și de limbaj tehnic sau în genere neologistic (vorbirea în „radicale”), amintind și de seria cu Tanța și Costel a lui Ion Băieșu. Scenetele sunt plasate în noua geografie economică și socială (CAP-uri, întreprinderi de stat, ferme agricole, birouri, stații de autobuz, stațiuni de odihnă muncitorești, magazine, școli ș.a.m.d.). În mod obișnuit, aici comicul mizează pe efectul poantei și al contrarierii
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
diletanți, „reuniunile” de teatru și muzică devenind numeroase, la orașe și la sate. Era o acțiune propagandistică și de aceea criteriul selectării pieselor era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile Alecsandri și Iosif Vulcan. Au fost jucate și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Ovidiu și Despot-Vodă de V. Alecsandri. După o perioadă de
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
de un nivel artistic scăzut, sunt semnate, printre alții, de Iosif Vulcan, Petre Dulfu, Ion Pop-Reteganul, Șt. Pârjol și George Catană. Proza este ilustrată prin câteva povestiri, datorate lui At. M. Marienescu, V. Ranta-Buticescu, N. Ștef, iar teatrul cu o scenetă în versuri publicată de Grigore Silași după un manuscris din 1816. Interesul cititorilor era stimulat și de reproducerea, periodică, a unora din poeziile lui V. Alecsandri, Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, Gh. Sion ș.a. Dintre creațiile folclorice, spațiul cel mai întins
SEZATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289655_a_290984]
-
cu o violență ce transformă unele articole în pamflete politice, abuzurile administrației locale (Procurorul C. Iancicof sau Dosarul cu doi cai). Folosind pseudonimele Agache Frige-Linte, Cucoana Zarifa și Leiba Samsarul, scriitorul se ocupă și de afacerea Strousberg (într-o spirituală scenetă) sau ripostează celor care se amestecau în treburile gimnaziului. Un alt pseudonim, Catone, e întrebuințat atunci când, în articole obiective și curajoase (Un răspuns meritat), Hogaș apare în ipostaza de critic social. Atitudinea lui îi atrage, de altfel, mutarea de la gimnaziul
SITUAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289710_a_291039]
-
de chestiunile naționale. Se republică apelul lui At. M. Marienescu adresat învățătorilor români prin gazeta „Pedagogul român”. Se poartă polemici aprinse cu ziarul timișorean „Luminătoriul”. Apar diverse articole pe teme sociale, sunt publicate și câteva schițe, datorate lui Teodor Daul, scenete și povestiri cu caracter popular. Foarte numeroase sunt versurile, mediocre, semnate de N. Țințariu, D. Voniga, I. N. Roman. Cele mai multe sunt însă iscălite cu inițiale. N. Țințariu publică un ciclu de „doine popolare”, fără a specifica însă locul, data și
SATEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289508_a_290837]
-
martie 1899, iar ultimul la 3 aprilie 1899. Directorul și, probabil, proprietarul semna De la Beiu. De altfel, toate colaborările din acest periodic sunt semnate cu pseudonime, dintre care unele cunoscute. Astfel, George Ranetti, sub pseudonimul Cyrano, publica în mod curent scenete și versuri. Iscălind Bel-Ami, V. Scânteie tipărește schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a
SCAIETELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]
-
găunos-filosofarde, doar că uneori efectul de real e spulberat înainte de a lăsa asupra cititorului amprenta unui make-believe. Astfel, între povestirile din volumul de debut, Felia amară, textul titular demarează cu o reușită evocare melancolică a mamei și sfârșește cu o scenetă parodică și parabolică, ușor facilă, în care se întâlnesc Istoria, Poporul Român, Dumnezeu, Președintele, Mătușa Măriuca, Eu și Străinul. Mult mai izbutită e proza Așteptând-o pe Godette, unde o intrigă erotică se inserează pe fundalul unei lumi absurde, cu
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
din mahalaua bucureșteană sub genericele „Miniaturi” (Madrigal) și „Mahalaua sentimentală” (Lenuța, fată de bărbier, Preludiu, Tablou), sunt risipite multe caricaturi și desene de P.A. Constantinescu, epigrame, catrene umoristice, amabile săgeți colegiale, cancanuri, glume, întâmplări hazlii din teatru și din justiție, scenete, cele mai multe iscălite C.T. Râzi, Ciacontas, Pipper, XYZ, Ticu, Pan, ce îi ascund, probabil, pe colaboratorii menționați la ultima pagină: Istrate Micescu, Ella Negruți, I. Gr. Periețeanu, Constantin Xeni ș.a. Proza autentică este reprezentată de I.C. Vissarion, cu Le e amorțită
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
simte amprenta ideologiei oficiale, narațiunile dezvăluie un prozator cu reale aptitudini: subiecte și caractere bine conturate, expresivitate și oralitate stilistică. Povestirile și scheciurile intitulate Cazuri și necazuri (1986) și Eu sar de pe fix (1995) par să fie transpunerea epică a scenetelor vesele interpretate în fața publicului de actorul U., văduvite însă de efectele umoristice specifice reprezentării scenice. Piesele lui de teatru, peste cincisprezece, au fost reprezentate, multe în propria viziune regizorală, la Chișinău și Bălți (Teatrul Luceafărul, Teatrul de Păpuși Licurici, Teatrul
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele năstrușnice (Pilulele Pink), stilul gazetăresc, maniera exaltată a reportajelor de senzație (O crimă oribilă) etc. U. scrie în cheie parodică interviuri, reportaje, impresii de călătorie, scenete, monologuri, cugetări etc., semn că orice, dar mai cu seamă condeiul confraților poate fi persiflat, bagatelizat. Multe „pilule” datează, aparținând efemerei publicistici umoristice, adesea critica este facilă, agresivă, supralicitând comicul de limbaj, echivocurile, nu o dată licențioase. În aceeași categorie intră
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
texte umoristice și reportaje Valentin Silvestru, Constantin Chiriță, Nicuță Tănase, Ioachim Botez, Cezar Petrescu, Mihu Dragomir, Sidonia Drăgușanu, Tudor Mușatescu, Ion Băieșu, Geo Dumitrescu, Teodor Mazilu, Romulus Vulpescu, Mircea Horia Simionescu, Eugen Frunză, Vasile Băran, Mircea Sântimbreanu ș.a. Frecvent apar scenete, scenarii și cuplete revuistice, avându-i ca autori pe Tudor Mușatescu, Sadi Rudeanu, I. Avian, Mircea Crișan, Marius Mircu, Ion Băieșu ș.a. Periodic, mai ales cu ocazia unor aniversări - centenare etc. -, sunt reluate versuri comice, parodii, schițe, satire, fragmente în
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
sfârșit, când compune și improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se poate tăgădui meșteșugul, dar nici ignora desincronizarea. Jucate începând de prin 1860, scenetele comice, farsele (Sacagiul, Odă la Elisa, Balul mortului sau Mortul și danțul, Avocat sau paiață, Anghina difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-au fost reprezentate, de asemenea, numeroase prelucrări: Cine este ea? după
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei, București, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, București, 1868; Patria română, București, 1868; Odă la Elisa, București, 1869; Fidanțata imperatorului, București, 1870; Opere complete, seria A, t. I: Comedii, scenete, București, 1878, [t. II]: Teatru. Drame, București, 1878, seria B, t. I: Conferințe și discursuri, București, 1878, t.II: Discursuri academice, București, 1882, seria D, t. I: Didactica, București, 1883, seria E, t. I: Novele, cugetări, foiletoane, bibliografii, varia, București
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
pline de poezie: un loc pitoresc din Bucegi (Malul Ursului), un câmp traversat de tren, Insula Șerpilor, un cules de vie. Piesa Când un om și-a dat cuvântul, jucată la Techirghiol de elevi ai Sanatoriului de Copii, e o scenetă cu acțiunea plasată în timpul dominației maure în Spania. SCRIERI: Menirea etnografiei în România, Cluj, 1924; Povestea unei tinereți, București, 1924; Grădina părăsită, Cluj, 1925; Când un om și-a dat cuvântul, Sibiu, 1926; Povestea vieții lui Vasile Alecsandri, Sibiu, 1926
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
apariția înainte de a putea trece la înfăptuirea programului propus. Gh. Sion publică un articol politic, Unirea, și poezii; Baronzi scrie versuri cu caracter politic, fabule, proză și comentariul intitulat Revistă retrospectivă, în care discută evenimentele politice și culturale (semnând Hârșoveanu). Sceneta versificată Codiriște și Hoinărescu și o traducere din Lamartine, Genevieva. Istorie a unei serve, sunt ale lui S. Mihăilescu, totodată autor de articole în care cere autorităților și protipendadei să sprijine dramaturgia națională, făcând observații în legătură cu repertoriul lui Matei Millo
ZIOA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290741_a_292070]
-
1878 semnează versuri și proză în „Resboiul” lui Gr. H. Grandea, din 1880 și în „Literatorul”, unde publică poemul Levante și Calavryta, iar în 1882 traducerea unui fragment din drama Hernani de Victor Hugo, urmată de prima sa încercare dramatică, sceneta în versuri O suferință (ce fusese respinsă de Teatrul Național bucureștean). În 1880 e numit supleant de ocol (procuror) la Hârșova. Trimite proză narativă și „fiziologii” la „România liberă”, unde din decembrie 1880 colaborează permanent, devenind cronicarul literar, teatral și
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
literare, artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observații, experimente, povestiri științifice, desene, activități practice, plimbări, drumeții, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mișcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecții, expoziții, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediții, tabere, scenete ecologice, concursuri. Tematici care pot fi parcurse: „Să ocrotim natura”, „Poluarea în diferite anotimpuri”, „De ce?”, „Știați că ?”, „Ce se întîmplă iarna cu plantele?”, „Ce știm despre pădure?” „Natura se trezește la viață”, „Vreau să știu”, „Locuitorii apelor în pericol”, „Un
Educaţia ecologică în ciclul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
și muzică. Printre colaboratori se află C. Rădulescu-Motru, V. Rădulescu, T. Morariu, Sever Bocu, Tudor Șoimaru, V. Scântee, Andrei Braniște (Tudor Teodorescu-Braniște), Gh. Vodaru, Cincinat Pavelescu, Victor Babeș. Sunt reproduse câteva poezii de Ion Pillat, Ion Minulescu, George Topîrceanu. În afară de sceneta Moș Ion Roată în Banat, lui Camil Petrescu îi aparțin câteva poeme. Gazeta este deseori cenzurată, fapt care obligă redacția să protesteze, păstrând ostentativ spații albe cu mențiunea „cenzurat”. V. T.
ŢARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290076_a_291405]
-
tragicomedie în Piața Teatrului), un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
și Cartea școlarilor (1923), alcătuiește piesa într-un act Povestea vorbei (1907) și „poemul dramatic” Crăciunul (1912). Tot în categoria compozițiilor dramatice instructive se înscriu două texte ocazionale - De vorbă-n sat (1913, omagiere a memoriei lui Spiru Haret) și sceneta Veniți, copile scumpe (1918, glorificare a Marii Uniri) -, dramatizarea în versuri a unui roman de Carmen Sylva (Astra, 1905), o localizare (Bărbații noștri, jucată în 1890) ș.a. R.-N. a scris enorm și a fost citit în epocă, mai cu
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
La Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându-le în mici scenete (Defăimătorul). Obositoare lungimi, ca și discursivitatea nu au putut fi totuși evitate. Prefața volumului e o virulentă critică, în spirit iluminist, a societății timpului. Poema Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, apărută în 1825, la Buda
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
filme, București, 1942; Teatru la domiciliu, București, 1944; Doresc ca micile mele rândulețe..., București, 1945; ed. îngr. Bogdan Mușatescu, pref. Florica Ichim, București, 2003; Papagalul în colivia lui, București, 1945; Teatru, I, București, 1945; Sfântul Gogu, București, 1950; Cuplete și scenete umoristice, București, 1952; Banii lui Celibidache, București, 1952; Târâie-brâu, București, 1954; Zvoniștii, București, 1956; Teatru, postfață M. Vasiliu, București, 1958; Unchiul Temistocle, București, 1966; Motanul încălțat, București, 1966; De-ale lui Păcală, București, 1966; Geamandura, București, 1968; Scrieri, I-IX
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
George Lesnea, care contribuie cu versuri aproape număr de număr. Cu proză colaborează Aurel Lambrino, Adrian Pascu, Enric Furtună (un fragment din romanul Meletie jidovul) și Sandu Teleajen (secvențe din romanul Umbră și vis), acesta din urmă fiind și semnatarul scenetei Buzunarul cuconului Todiriță. Dacă, în afara unor recenzii și note incluse în rubrica intitulată „Cărțile”, critica literară este cvasiabsentă, în schimb P.m. cuprind câteva comentarii eseistice pe teme filosofice sau de ideologie socială. Se publică traduceri din Serghei Esenin (poemul Cățeaua
PAGINI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288621_a_289950]
-
a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie, de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri, scenete comice în versuri. Cu feeria Baba Hârca (1851), prima operetă românească, cu muzica de A. Flechtenmacher - jucată în premieră în decembrie 1848 -, M., interpret al rolului titular (el este primul actor român care încearcă travestiul), obține un triumf cum nu
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
Anna Roth-Cobilovici. 40 ani de activitate artistică și a albumului de artă populară românească Izvoade strămoșești (1911; Premiul Academiei Române), publicat pentru străinătate în condiții grafice excepționale. Activitatea de prozatoare este dublată de preocuparea pentru dramaturgie. Dintre numeroasele piese de teatru, scenete, prelucrări și traduceri, puține au văzut luminile rampei: Prințul cu două chipuri (1937), Garden-Party (1938), După bal (1939) și Afin și Dafin (1951). Câteva texte au fost difuzate la radio, ca Derbyul (1939), Ramuncio (1943), Străinul (1947), Gura lumii (1949
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]