732 matches
-
care i-l putem opune este un obraz destins. Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați că fără un sceptru ironic, moartea ar fi de neîndurat. zeița cu fusta de șerpi Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte și de alta mulțimea compactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erau acoperite de basoreliefuri enorme. Cleopatra, ultima regină, se afla acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Samos. Se comportă foarte ceremonios cu mine, fără să fie disprețuitor. Merg la el acasă, stă Într-o chițimie la un demisol din strada Hristo Botev. Îmi arată (În)semnele familiei sale de șapte secole În urmă. Pipăi papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți, scursă În praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de roman, ivite de-a lungul divagațiilor personajului despre literatură, dar valabile (și) pentru Intermezzo. Asupra vieții și textului, realității și ficțiunii, M. nu Încetează să mediteze. Ironizează Însemnele În care a Înghețat viața cutărei familii presupus nobile („papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, ș...ț toată limfa aristocratică a rasei sale de principi Înnăscuți, scursă În praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
izbucni în mijlocul ringului, luminând actorul are îl interpreta pe Arlecchino, îmbrăcat în costumul său cu model de tablă de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
stătea chiar În fața lui: adânc, lat, Îmbrăcat În piele roșie și cu un suport pentru cap din același material, arătând de parcă era făcut din carne vie. Scăunelul pentru picioare părea să fi fost Împins ușor Într-o parte. Ca un sceptru regal, bastonul cu măciulie de argint era rezemat de brațul drept al fotoliului. Șula spuse: În orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit deloc. Totul s-a terminat Într-o clipă. Cândva asta se numea sărutul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urmașilor lor o poruncă mai puțin absolută în formă, dar mai nobilă pentru că era mai dreaptă, mai plină de pietate, și anume de a se dedica și ei Religiei; mărind astfel demnitatea morală și, prin aceasta, stabilitatea și temeinicia acelor sceptre care se plecau legii eterne a iubirii și a justiției a cărei slujire înseamnă pur și simplu a domni cu adevărat. Această constituire creștină a regatelor, parte scrisă, parte nescrisă, a fost întotdeauna consimțită de toți și adesea nu exista
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
părea că se ridicase împotriva lui Pascal, a aplaudat diminuarea libertății ecleziastice și amenința cu o schismă. Și de ce? Pentru că i-a îngăduit regelui să facă o ceremonie prea puțin corespunzătoare cu rangul său, aceea de învestire a Episcopului cu sceptru și inel, însemne ale jurisdicției episcopale. Și chiar regele a protestat, căci nu intenționa să acorde Episcopului, prin acea ceremonie, decît posesia asupra bunurilor temporare 245; dar nu fu răsplătită cu aceasta Biserica; fiindcă toiagul și inelul erau cu adevărat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și Biserica universală, cum s-ar fi întîmplat în alte circumstanțe, acest lucru este datorat pur și simplu divinei Providențe care a îngăduit ca politica acelui om puternic, care domina pe atunci Franța, și care își supusese totul sub un sceptru de fier, să fie asociată cu adevărata Biserică și cu suveranul Pontif, rămînînd atît de lipsită de putere, dar nu umilită din această cauză și nici supusă schismaticei facțiuni 261. 124. Oricîte abuzuri și dezordini ar apărea în ale-gerile făcute
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
între oameni, această scară a tuturor planurilor mari, tânjește executarea acestor. Fără aceste trepte cum ar putea să se ție în dreptul lor vecinic breslele, demnitățile în școli, frăția în orașe, pacinica legătură de negoț între țărmuri despărțite, respectul pentru bătrânețe, sceptru, coroană și laur? Ia treptele dintre oameni, discordează această singură coardă și auzi apoi dizarmonia! Toate celea ar găsi împrotivire fățișă: puterea ar fi tiranul slăbiciunii timide, fiul crud ar ucide pe tatăl său. Puterea ar fi drept, ba nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lor pentru Casa de Austria e o dovadă în trecut și în prezent pentru aserțiunea noastră, că Șincai, Petru Maior și ceilalți nu și-au închipuit niciodată "Daco-Romînia" într-alt chip decât ca o unire a tuturor provinciilor române sub sceptrul Casei de Austria. Cumcă aceeași idee bate câmpii în o seamă de capete nu e vina noastră, mai cu seamă nu a celora cari au protestat pururea contra esperimentelor periculoase cari s-au încercat până acuma cu această idee. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la 14 octombrie 1807, din cercurile militare ruse de ocupație din capitala Țării Românești, ar fi "transpirat" două variante de acțiune imediată a Rusiei. Una ar fi vizat "unirea" Țării Românești, Moldovei, "Basarabiei" și a Șerbiei într-un regat, sub sceptrul marelui duce Constantin. Cealaltă căreia agentul austriac îi acordă mai mult credit, deoarece o considera mai probabilă avea ca obiectiv un iminent război cu Suedia și cu Marea Britanie. Mai aproape de sursele de informare oferite de mediile diplomatice de la Istanbul, agentul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
80, si constituia, în același timp, o continuare a politicii promovată, în acest domeniu, de țarinele Elisabeta I și Ecaterina a II-a. Tarul nu a încorporat-o, însă, în Imperiul Rusiei, ci a constituit-o în Mare Principat, sub sceptrul sau, i-a atașat teritoriile anexate de Rusia în anii 1721 și 1743, și i-a păstrat toate privilegiile consacrate de Constituția promulgată de regele Gustav al III-lea, în anul 1789, deși era considerată, în unele cercuri din Suedia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
între ele există o strânsă interdependenta. Primei i-a fost consacrat articolul 5 al Tratatului de pace și prietenie, din 7 iulie 1807, care stipula crearea unei noi formațiuni statale în Europa Centrală și de Nord, anume Ducatul Varșoviei, sub sceptrul regelui Saxoniei 217. Fptul că urma a fi constituit doar din provinciile fostului stat polonez anexate de Prusia după anul 1772, reliefează intenția lui Napoleon de a reduce la minimum cu putință puterea Prusiei în spațiul german, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
simplu decât să te imaginezi peste cincizeci de ani: la datorie amândoi - el scrum, iar eu un sac de oase și lichid, răsturnat pe-un pat de spital. Pe seama Anticarilor circulau tot felul de povești: că alcătuiau o sectă, cu sceptre, mantale și întâlniri secrete; că ar fi fost urmașii boierilor munteni și moldoveni de la pașopt (cărora le-ar fi promis, sub jurământ din tată-n fiu, că le vor reconstitui marile biblioteci de familie); că din pivnița lui Scurtu ajungeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întinde "de la Tisa pân' la Marea Neagră, de la Dunăre la Nistru" (Georgescu, 1991, p. 117). Ideea unirii întregii românini a apărut și printre transilvăneni, care își imaginau politic realizarea unității naționale sub girul Casei de Habsburg, a națiunii române integrale sub sceptrul imperial. Nu doar românii își exersau facultățile de imaginare politică. Daniel Roth, scriitor sas sibian, opune planurilor maghiarilor de unire a Transilvaniei cu Ungaria proiectul unei monarhii daco-romane sub coroană imperială, care să cuprindă toate cele trei țări române. Profetic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de dragostea pentru instituțiile, legile și așezămintele sociale specifice societății ai cărei "mădulari" sunt. Treptat, urmând o strategie incrementalistă, Aaron introduce, una câte una, idei din ce în ce mai radicale, care vor sfârși chiar cu pledoaria pentru unirea tuturor țărilor românești sub același sceptru al autorității politice. Pentru început, Aaron afirmă că "un patriotism înfocat [...] nu se poate găsi decât în republici adevărate, așezate pe principii populare" (p. 29). Aceasta deoarece doar în societățile în care suveranitatea politică aparține poporului, organizată sub formă republicană
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a doua concluzie vizează unitatea etnică (conferită de sângele latin) și teritorială (circumscrisă de hotarele spațiului dacic) ce marchează poporul român. Întrebarea ce suscită un răspuns imediat în acest context este dacă ideea unității politice a tuturor românilor sub același sceptru al autorității este derivată de către membrii Școlii Ardelene din ideea unității etnico-teritorială. Răspunsul este unul negativ: nicăieri în scrierile lor istoriografice și revendicative pe plan politic (cele două planuri sunt în mare măsură superpozabile) membrii Școlii Ardelene (cu excepția notabilă a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac, înfrângerea umilitoare a Celui de-al Doilea Imperiul francez sub sceptrul lui Napoleon al III-lea în fața Prusiei în 1870. A Treia Republică franceză ce a reieșit de sub ruinele imperiului a utilizat educația primară ca mijloc predilect de reconstrucție națională. La mai bine de un secol de la proclamarea principiilor revoluționare ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a Germaniei; s-au lățit puterea turcilor în Europa: o vreme peste tot foarte turburată și politicește și bisericește, căci tot atunci au fost Conciliul de la Constanța; în zilele lui erau războaiele între Franța și Anglia, trei împărați își disputau sceptrul Germaniei și trei papi scaunul Sfântului Petru, atunci trăia Tamerlan și Baiazid-fulgerul, c-un cuvânt și Asia și Europa erau în foc. Mircea avea un fiu din flori, un bastard, anume Vlad, naționalul liberal al "Romînului". Tată-său fiind pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
formată din cinci pietre scumpe, sub cruce în email Duhul Sfânt, sub Duhul Sfânt, tot în email, Dumnezeu Tatăl, cu dreapta binecuvântând, în stânga ținând globul pământului. În rând cu Dumnezeu Tatăl, de jur împrejur, chipurile strămoșilor și între ele mici sceptre; sub aceste chipuri un rând de heruvimi (capete și aripi) și sub acest rând pietre scumpe mari formând marginea demprejurul coroanei. Capul ce stă sub această coroană e mare, fruntea largă, ochii mari, pe jumătate închiși, căutătura tristă și întoarsă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cel Mare, Domni stăpânitori de la munte și pân-la marea cea mare, cum se întitulau ei. Pierzând încă din secolul al Xv-lea și al Xvi-lea cetățile de pe Dunăre cătră atotputernicia otomană, coloniile genoveze și venețiane cari se formaseră, sub sceptrul protector al voivozilor români, la Moncastro (Cetatea Albă), la Proilabum (Brăila) și la San-giorgio (Giurgiu), au încetat de-a fi românești, negoțul nostru a trebuit să dea îndărăt și să dispară. {EminescuOpXII 396} Cine deschide cronicele vede lesne că lupta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de spini, cu lovituri de trestie, cu pălmuiri ; fața, cu scuipări ; obrajii, cu palme ; tot trupul cu flagelări, cu Îmbrăcare cu hlamidă roșie și Închinăciuni fățarnice și batjocoritoare ; mâna, cu trestia pe care I‑au dat‑o să o țină În loc de sceptru”73 ; În sfârșit, cu datul oțetului/vinului amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne că nu poate fi ceva mai cumplit decât acestea, neputând exista o batjocură mai mare. Cele ce le‑au săvârșit atunci iudeii și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]