638 matches
-
Naum, ci mai multe voci pe care Naum dă senzația că le ia, succesiv, în posesie. Mă opresc o clipă numai la două paragrafe (în transcriere) ale dialogului sus-pomenit, din 1967. Unul reprezintă o definiție personală și radicală a poeziei, schițată, așa-zicând, prin excludere: „Ea va distinge atunci, alături de poeții autentici al căror efort îmbogățește tezaurul spiritual al omenirii, prezența profesorilor de canto sau de plâns ai umanității sau măcar îi va intui pe experții diversiunilor poetice, pe profesioniștii complexelor
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
e cu adevărat om, de aceea moartea e în acest caz un act de îndreptare a unei greșeli biologice, o revanșă necesară luată asupra prostiei colective. În concluzie, avem un roman de idei în care, sub paravanul unor personaje abia schițate, Unamuno pune sub parodie prejudecățile pozitiviste ale celor care vedeau în știință un panaceu: o unealtă mirabilă bună la toate, de la înțelegerea istoriei pînă la controlul demografic, de la educarea copiilor pînă la alimentația sănătoasă. Iată cum e descrisă locuința lui
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
despre intrarea Statelor Unite în război, după atacul perfid de la Pearl Harbour (perfid, zic eu, Charles nu rostise decât numele portului) ras în câteva ceasuri de aviația japoneză; -...așadar, discutând cu Charles, deslușisem un ton al lui special, o ezitare abia schițată, când trebuia să spună ceva neplăcut. O reținere. Nimic din accentul bătăios al celor ce narează patetic faptele de vitejie ale conaționalilor... Era ca la un meci. Mai scandalizat mă arătam eu, când venise vorba de viclenia atacului aerian. Atac
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
apărut în '44, la Casa Școalelor. O consemnare de impresii dintre cele mai diverse, despre cunoscuți, gravuri, locuri, spre laudă, spre memorie, aplecîndu-se să culeagă picanterii, omenind, dînd fiecăruia partea-i. O frază se deschide într-o idee nouă, doar schițată, deseori, într-un scris furat de gînduri. Care trec, toate, prin oameni și cărți. Maturitatea melancolică, a stilului pentru care marginile, ceea ce îndeobște se lasă deoparte, cînd din notițe iese întregul, au ajuns la fel de publicabile precum miezul, nu înseamnă, nicidecum
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
cîmpului lexical al noțiunilor de sărăcie / bogăție. Poate că acum e momentul cel mai potrivit (în tradiția cronicii de Crăciun sămănătoriste, menținută de episoadele caritabile de sezon ale serialelor de televiziune), chiar dacă în cele ce urmează subiectul va fi doar schițat. Limbajul jurnalistic, cel politic, registrul colocvial nu pot să evite o temă permanentă și - la noi - resimțită ca foarte acută. În principiu, ar merita văzut care sînt conotațiile afective și judecățile evaluative pe care se bazează în discursul public actual
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
se putea altfel, fiind vorba de un discurs subiectiv, marcat de tragism, singurul potrivit în reconstituirea dramei. Cu toate acestea, reprezentarea este salvată de la maniheism grație situațiilor edificatoare sau care trimit dincolo de prima impresie, chiar și atunci cînd sînt numai schițate. Și mai mult contribuie varietatea și pregnanța tipurilor umane, constituind o comunitate distinctă, tipuri încarnate de numeroasele rude, vecini, cunoscuți - dușmani, opozanți, mai rar prieteni - fiecare cu firea, atitudinea și destinul lui, pe lîngă care Mintonia nu a trecut indiferentă
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
cîci poezia, mărturisește poeta, nu o mai poate satisface. Mulți poeți tineri apar ca personaje în versuri, altora li se dedică poeme întregi. Angela Marinescu, o poetă recunoscută drept model de mulți dintre poeții generației de azi, face un abia schițat (dar deliberat) gest de predare a ștafetei. Identificarea și transferul de credit sunt vizibile: ,Claudiu nu a reacționat a amânat despărțirea dintre noi / deoarece era interesat de textul ce țâșnea ca o pasăre înfometată, / cu ochii scoși, din gura lui
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
nebuloasă de întuneric, pe care citeai, dur scrijelată, trimiterea la Eminescu: „plânsu-mi-s'a" - aleanul românesc ajuns insuportabil suspin al elementelor. Talentul lui Flondor nu e acela al unui justițiar pornit să pedepsească aprig. Însă resursele sale, desenul, oricât de palid schițat, zvâcnind ca un lasou în stare de implacabile salturi gestuale, tensiunea de arc întins, sub liniștea aparentă, cum bine i-o detecta un confrate, Mihai Sîrbulescu, toate conduceau la o priză directă asupra unui real ce ne angajează și cuprinde
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
M. Cardoso din Porto. În consonanță cu specificul asumat de Chapitô, cele vreo trei ore de spectacol s-au concentrat îndeosebi asupra componentelor de magie, vrăjitorie și funambulesc din capodopera lui Mihail Bulgakov. Personajele ce dau numele romanului erau vag schițate, în timp ce episoadele biblice fuseseră expurgate. Elementul-cheie al montării l-a constituit spațiul de joc informal: Muzeul Electricității (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii erau invitați să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobați-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
adolescență"). David Mc Neil își vede foarte rar tatăl, care se cam înstrăinase de el: ,artiștilor nu le plac bărbații" îl scuză fiul, dar pe un ton în care răsună, pianissimo, amărăciunea. Întreg textul este candid, cu un zâmbet abia schițat și o umbră transparentă de nostalgie. întreaga scriere ascultă, parcă, de vorba bunicii lui Sartre din superba sa carte Les mots (,Cuvintele") ,glissez, mortels, n-appuyzez pas" (lunecați ușor, muritori, nu apăsați). Finalul mi se pare încântător, ca, de altfel, întreg
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
stat spune, la rându-i, că va analiza cu mare atenție soluția Moscovei, care implică evitarea confruntărilor armate. Într-o succesiune rapidă a evenimentelor, Vladimir Puțin pare să răstoarne situația cu privire la criza siriană. De altfel, opțiunea unei rezoluții precum cea schițata de Franța e singura care mulțumește în prezent toți factorii decizionali. Teheranul, susținător declarat al Damascului, a anunțat că se raliază propunerii Moscovei.
Rusia convinge Vestul să renunțe la război: ce condiții acceptă Siria by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55417_a_56742]
-
preferă versiunea cu opt regiuni. Liviu Dragnea a mai declarat că România poartă în prezent discuții cu reprezentanții Comisiei Europene pe tema regionalizării, pentru că înființarea unor regiuni și a unei noi agenții regionale ar putea afecta absorbția fondurilor UE. Planul schițat inițial de Dragnea și echipa sa presupunea opt regiuni. Cea de-a noua, despre care vorbește vicepremierul acum, este Dobrogea. ”Numele regiunilor vor fi decise de oameni, în funcție de sondajele pe care le vom face”, a explicat Dragnea. Președinții regiunilor vor
Dragnea: Vom avea opt sau nouă regiuni, cu nume alese prin sondaje by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37089_a_38414]
-
separă e, cum bine remarcă Paul Cornea, anvergura investigațiilor. Dacă în prima (Orașul în literatură) se întâlnesc preponderent viziuni teoretice, problematizări comparatiste sau panorame istorice, cea de-a doua (Orașe imaginare, orașe reale) actualizează, particularizează și exemplifică în mic modelele schițate anterior. În termeni de discurs, diferența se stabilește între sinteza aplicată și comentariul de carte. Nu e loc, din nefericire, pentru a le discuta pe toate. (Chiar și numele semnatarilor ocupă destul spațiu: Caius Dobrescu, Alexandra Crăciun, Ștefan Borbély, Laura
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
empirică înspre medierea culturală - și literară - a percepției ? Iată, abia la pagina 88 a studiului, accepțiunea impusă chiar de Catrinel Popa: În ceea ce privește poezia ultimei jumătăți de secol, nu este nevoie de foarte mult efort pentru a înțelege că, în contextul schițat, esențială se dovedește și la acest capitol înscenarea, teatralitatea. S-a vorbit mult despre coborârea poeziei în stradă, s-au vehiculat concepte ca acela de realism poetic, de poezie a realului, etc., dar mai rar s-a observat faptul că
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
ale acestui roman autobiografic, cu aspect de jurnal, se găsesc la nivelul construcției și al conflictului. Cartea se mărginește să prezinte siluetele profesorilor și, foarte rar, atmosfera din cancelarie. Un conflict propriu-zis nu există, iar intriga este și ea slab schițată. Perspectiva din care sunt prezentate evenimentele este una subiectivă. Formula estetică a acestui tip de roman (obiectiv) nu este respectată, lipsind atitudinea obiectivă a autorului. Caracterul de idealitate a naratorului, singurul personaj cu o viziune și cu un comportament corect
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9131_a_10456]
-
exilului, ironie amară a unei existențe ratate. Acest schimb de priviri ar trebuie să cântărească cât o tragedie, dar nu obține decât prețul unei melodrame, cu cutumiarul accent moralizator și clasica lacrimă înnodată în batistă. Cu toate acestea, chiar și schițate, personajele nu sunt lipsite de consistență. La Roman este forța brută care-și este suficientă, sentimentul că totul poate fi controlat, existențele altora precum și propriile sentimente. Aceste reziduuri sentimentale, drojdiile unei îndepărtate chemări a sufletului catalizează reacția de ură și
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
focul. Unul, nomad incurabil (Morand a scris, între altele, o carte despre București, foarte citită în interbelic), altul, sedentar și amator de coniacuri fine că un notabil de țară, cum scrie Jean-Paul Enthoven în „Le Point” din 28 noiembrie. Portretele schițate personalităților cu care și-au încrucișat pașii sunt groaznice: De Gaulle, „un sac umflat”, Montherlant, „nimic în creier, doar un pic de istorie română”, Gide, „bărbat de toaletă publică”, Malraux, „un mitoman înnăscut în care o epocă a minciunilor și-
Doi scriitori proscriși () [Corola-journal/Journalistic/2995_a_4320]
-
de grup e o carte stenică. Cu întrebări neprotocolare și cu răspunsuri, uneori, memorabile. Cum e acela, speculativ, prin care Gheorghe Iova încearcă să identifice motivele pentru care literatura a fost și va fi întotdeauna în ariergarda vieții publice. Avem schițată harta militară a unei întregi bătălii pentru controlul limbajului: „Așadar, invidia pe care o au politicienii, despre asta am scris toată viața. Și nu numai ei: teologi, preoți, ziariști, te miri cine, toți ăștia care sunt sporovăitorii lumii și sporovăiesc
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
practic inseparabile, din care unul sau două ies totuși totdeauna în relief. Cunoaștem desigur, destule personalități publice al căror chip exprimă cu destulă fidelitate trăsătura lor dominantă de caracter: o fire duioasă, tandră, răzbate chiar și într-un zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
aici cîțiva oameni interesanți și le ascultă poveștile. Transcrie, cu destulă fidelitate, ceea ce banda magnetică înregistrase: istorii de viață, spectaculoase și totuși comune, reale și totuși fictive. Dublate de jurnalul cercetării și de comentarii care, la prima vedere, par abia schițate, acestea alcătuiesc o carte interesantă, greu de încadrat într-un gen anume. Mi-ar fi cel mai la îndemnă să spun - dar aș spune prea puțin - că e un volum de istorie orală, așa cum au mai apărut cîteva în anii
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
uneori să se scuze, să explice colaborarea lui cu noul regim. Nu era nimic de explicat”. Vocația portretistică a autoarei îmi pare de ordinul evidenței și cititorul se poate convinge dând și peste alte portrete, sugestive chiar și dacă numai schițate: al lui Alexandru George, al lui Nicu Horodniceanu, al lui Mihail Andricu, al lui Mihail Jora, al lui Ion Dumitrescu. O carte-surpriză, pentru mine cel puțin, o construcție narativă cu dimensiuni și suflu de frescă.
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
sfîrșește prin a sparge oglinda detestată, desființînd sursa vie a reflectării. La fel, după părerea mea, a arunca această acuză în fața unor interlocutori români, cînd se potrivește și cînd nu, poate avea doar rezultatul invers celui scontat. Revenind la problematica schițată mai sus, aș spune că cea de-a doua cauză a incompatibilităților în asumarea ei, ar fi ignoranța. Așa cum, pînă nu de mult, în România nu se auzise mai nimic despre Holocaust (prigonirile, deportările în Transnistria, progromurile de la Iași, Dorohoi
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
un poet la care momentele de inspirație se întîlnesc doar accidental, poemul de largi dimensiuni părea destinat din pornire eșecului. Așa stau lucrurile cu cele mai cunoscute poeme epice ale lui Bolintineanu - mici piese de teatru în versuri, de abia schițate și total nereușite, cu monologuri fără sfîrșit (Sorin, Andrei). Ca dramaturg, poetul nostru nu a scris nimic notabil. Există însă două excepții de proporții - ultimele lui poeme de largă inspirație. Conrad (1867) și Traianida (1870) au apărut tardiv, în ultimii
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
fapt dacă epopeea, sub forma pe care o cunoaștem astăzi, este în realitate terminată și nici care fusese planul ei inițial: după trei cînturi ample perfect articulate, fragmente ale unei adevărate epopei de factură romantică, urmează alte patru cînturi doar schițate, așternute pe numai cîteva pagini; cîntul al VII-lea, ultimul, are un final precipitat - Decebal și familia sa se sinucid, Adrian devine oficial moștenitor al lui Traian, împăratul învingător intră în templul suprem al Daciei. Traianida realizează tematic o noutate
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
o serie de addenda relaxate, relativiste și afectuoase (cel mai surprinzător capitol de acolo fiind cel în care Lefter, poet el însuși, „parodiază” amical poemele-etalon ale colegilor săi de la Cenaclul de Luni). Ceva mai subiectivă (dar făcând parte din întregul schițat mai sus) este recenta Prietenii din povestea literaturii. Nu întâmplător, venind să confirme perspectiva de care vorbeam, câteva texte de aici se regăsesc în mai vechiul Puzzle. Este vorba, în primul rând, despre portretele unor „prea grăbiți” congeneri (Dinu Regman
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]