143,841 matches
-
surse de informațe"; precizarea "în mod nepermis" presupune raportarea la reguli stabilite, cunoscute). Oricum, acel copiat care e o activitate specială și se poate baza chiar pe o fază preliminară de creațe ( pregătirea fițuicilor) e condamnat în mod absolut. În schimb, școala tinde ( tindea?) să tolereze sau să premieze alte forme de copiere. Învățatul pe de rost și reproducerea exactă din memorie a unui text au fost multă vreme ( mai sînt încă, poate?) o formă de adecvare școlară răspîndită și răsplătită
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
stihia abstracțiunii, consubstanțiată cu materia uranică. Repetitiv, mecanizat, ideologizat, Cuvîntul descalifică: "Din ce eram eu aș spune/ Din rane, Doamne, ne-am aflat "/ Un Rîu de cuie ne-a descuiat/ Stam triști și proști ca-ntr-un citat" ( ibidem). În schimb Cuvîntul genuin identifică, absolvă, "scoate la mal": Ne-au scos cuvintele pe mal/ Eram goi ca la-nceput/ Din ce eram eu nenăscut/ Înger cu versul meu s-a văzut" ( ibidem). Cerul devine, pe rîu, "cursiv" cum un Text, "versul
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
spre ea. Personajul a privit în silă; pe urmă s-a uitat și la mine, mirat. Nu seamănă cu România mare de altădată? - îndrăznisem. Plus Basarabia, plus Bucovina, bineînțeles. Nu riscam. Știam că personajul, deși un intelectual inteligent, era în schimb un fanatic, un națonalist înfocat... La orice remarcă m-aș fi putut aștepta din partea lui. Numai că, în subconștientul meu, România ar fi fost ceva murdar, nu.
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
Agârbiceanu începe a-și publica povestirile ,,de la țară", cu nimic deosebite de cele care le urmează vreme de un deceniu și jumătate, Sadoveanu nu debutase. Nu se vede nici un motiv pentru a vorbi de vreo influență. E destul de limpede, în schimb, faptul că există la amîndoi prozatorii preocupări asemănătoare, o aceeași atmosferă morală a satului, ca și o foarte măsurată acceptare a fatalității care stăpînește destinele tragice ale unor ființe neînsemnate. Nu putem intra în pielea cititorilor de la 1900: este sigur
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
și să râd./ Este felul în care vă mai pot vorbi". Pe muchie de cuțit acest distih: "Să rupi o pagină din așternut,/ Să pui pe buze o culoare stinsă". Doar în aparență sună frumos: psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Și bate la ușă o flacără, un ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonț", sau "Un gând ca un lup, ca o pajiște arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica în spațiul și așa insuficient al rubricii, cele patru poeme apărute cu erori de tipar în volumul Vis fără somn, vă sugerăm în schimb să faceți cu răbdare corecturile pe fiecare exemplar ce urmează a fi dăruit cu dedicație. Altfel, ar fi un act de suavă nepolitețe față de cititor, să-l tot trimiteți la colecția revistei care v-ar publica varianta corectă a poemelor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
interesantă tendință de precizie și de categorizare a inefabilului: "prezență plăcută și de tip business" (RL 3875). Cea mai mare varietate de perifraze eufemistice se înregistrează, desigur, în câmpul prostituției ("masaj, companie", "companie discretă" etc.); anumite "prestări servicii" sînt în schimb incredibil de directe și ușor neliniștitoare: "Aveți de recuperat bani sau bunuri de la firme, stat sau persoane? Profesionalism și eficiență" (EZ 3345). În anunțuri apar din cînd în cînd obiecte de vînzare surprinzătoare: "baltă cu pește" (L 3854), "vindem struți
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
Nici măcar nu tresare, și-și spune: "e iarăși trenul care a plecat." Și, într-adevăr, a doua zi încă îmi mai amintesc de trenul acela care, încă o dată, a dispărut în plină noapte, lăsându-mă singur și fără bagaje. În schimb, n-am visat niciodată un avion și mi-ar plăcea să știu: oare de ce nu? Cum pe nimeni nu interesează visele altora - dar cum să-ț povestești propria viață fără să vorbești de partea subterană, imaginativă, ireală - n-o să mă
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
ar fi putut dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu vrăjit, emoțonat, extaziat. Senzațe pe care am avut-o de nenumărate ori de-a lungul vieți mele, și nu numai în vise. ș...ț În schimb, în reveria diurnă pe care am practicat-o cu delectare întreaga viață, aventura erotică, pregătită îndelung și minuțos, și-a atins țnta. De exemplu, o visam din tinerețe pe Victoria, frumoasa regină a Spaniei, soța lui Alfonso al XIII-lea
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
iar etapa românească a biografiei sale oferă o bună ocazie, bine exploatată, de a reanaliza, prin intermediul unui caz specific, "ideologia și politica vichyste" și cum ne spune autorul în paginile introductive "un exemplu al prieteniei franco-române, o relație făcută din schimburi reale și fantasmatice care se transformă în cursul istoriei". Legăturile lui Paul Morand cu țara noastră sunt însă mult mai vechi. Foarte tânărul diplomat a cunoscut de timpuriu mediul aristocratic românesc din capitala Franței, căci fiind în primii săi ani
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
ca pe un accident al destinului nedrept, ci ca pe o alegere personală. Cît de intimă e această scrisoare, o arată chiar finalul: „Iertare pentru această indiscreție și revărsare de apăsări - orice asemănare, în oglindă, e adevărată." „Scrisoarea bavareză", în schimb, e o atent controlată construcție stilistică, cu multe din accentele sarcastice de revoltă față de mersul culturii române din interviurile și articolele lui Gelu Ionescu („Asta e - la tîrlă n-ai nevoie de dicționar, îți ajunge cîntatul din frunză. Sau behăitul
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
ar fi între critică și iubire. Critica este o activitate intelectuală care apreciază sau examinează operele literare. Iubirea, indiferent în care dintre accepțiile ei, este un sentiment. Fie și față de o transcendență, dar tot o emoție este. Spiritul critic, în schimb, care ar trebui să stea la baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste truisme, este
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
de rușine ce-i coboară în tagma animalică. Dacă mă înspăimântă ceva în România acestui moment nu e nici sărăcia, nici prăbușirea economiei, nici criza demografică. Toate aceste se pot rezolva mult mai simplu decât ne imaginăm. Mă înspăimântă, în schimb, lipsa de demnitate a tot mai mulți dintre concetățenii mei. Oameni pentru care, în urmă cu câțiva ani, aș fi jurat, se pun la dispoziția celor ce fac un enorm rău țării (nici nu contează dacă-l fac cu voie
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
el, ci căutînd să găsească unghiul de unde lumea se vede ca și cum ar fi descoperită pentru prima oară. Altfel spus, el cere privitorului să renunțe la orice fel de lentile, impuse de istorie sau de moda timpului și să încerce, în schimb, să redobîndească inocența pierdută a ochiului și, odată cu ea, harul de a se uimi la vederea lumii. Un program romantic, dar care, aplicat în America, aduce cu sine o altă raportare la Europa și o altă evaluare a potențialului spiritual
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
regim de o asemenea discreție și intimitate încât globalizarea devine ea însăși un non-sens. Până când nu se vor demola ghetourile în care sunt încartiruite muzicile contemporane nu vom putea lua în serios concertarea opțiunilor și aspirațiilor noastre. O face în schimb la modul copios muzica de divertisment, solidară unui nou tip de folclor cu adevărat mondial. Dar aceasta este o altă poveste.
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
București nu pot să-l înghită, și-a exprimat temerea că intrînd în NATO, României îi va trece dorința de a mai face reforme. Asta se simte dinainte eu unul nu prea văd elanul reformator al Bucureștiului. Mă așteptam în schimb ca societatea civilă din România și partidele din opoziția democratică să ia mult mai în serios momentul acestui posibil nou început. Nimic Poate vin americanii să ne scape de corupție, poate ne scot ei din sărăcie Noi cu mesajele de
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
fără obstacole, să urmăresc traseul simpatic al dârei lor, și numai când ea insista, consimțeam să-i trimit vreuna, cu un subit și exact îndemn spre frontiera orientală a ochiului. În primele nopți ignoram încă faptul că era posibil acest schimb reciproc și de aceea când Martei i-a scăpat cea mai luminoasă, iar eu am văzut-o intrând, calmă și încrezătoare, pe marginea din dreapta, am râs amândoi, plini de entuziasm, înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
În perioada studiilor aveam tot timpul impresia că îmi pierd vremea de pomană", se confesa Polanski studenților de la UNATC. "Abia mai apoi mi-am dat seama ce utili au fost acei cinci ani. Nu atît cursurile, cît atmosfera de acolo, schimbul de opinii cu profesorii, discuțiile cu colegii pe marginea unor filme văzute... Și noi făceam filme. De școală. Mi-am pus în minte să fac un filmuleț pe care să-l prezint la Expoziția Universală de la Bruxelles și să cîștig
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
adeziune la limita penibilului și care, înșelată în convingerile ei de stînga, încearcă să plece din țară prin orice mijloace ( în speță, o căsătorie fictivă cu un cetățean italian). Talentul de prozatoare și, mai ales, de ziaristă, o ajută în schimb să-și transforme cartea într-o fascinantă minifrescă a Bucureștilor anului 1947, semănată cu bancuri ale momentului ( în fapt, în Ochiurile rețelei e foarte multă anecdotică anticomunistă interesantă, dar facilă), cu personaje pitorești străduindu-se să supraviețuiască într-o lume
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
de dans umplea paginile unui observator cultural cu informații derizorii despre baletul din Cuba... Cu malițiozitate, aș putea spune că este ca și cum, în timpul războiului actual, televiziunile americane ar prezenta la știri informații despre producția de mături din Noua Guinee... În schimb, am beneficiat din plin de multe anunțuri teribile de genul "ai noștri cuceresc Europa", "Mihalcea își vinde memoria la Paris", ca să amintesc numai cîteva exemple din presa apărută. Sînt multe de spus, nu cred că avem aici spațiul necesar pentru
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
decît fauna feminină care populează romanele lui Henry Miller. Nici Iulia nu rămîne însă datoare la acest capitol. Cîteva pagini mai încolo naratorul perorează patetic pe marginea ideii unei despărțiri care va veni mai devreme sau mai tîrziu. Urmează un schimb de replici care se încheie cu o întrebare a Iuliei, rece ca un duș scoțian: "Acum sînt aici." " Da, acum ești aici. Cred că te-am așteptat de cînd mă știu, parcă am bănuit mereu că o să vii și te-
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
frică?" Doktor Ambrosius pregătea tacticos o siringă pe care o umpluse și pe care o încerca făcând să țâșnească în sus un firicel de lichid ce străluci o clipă în bătaia lămpii îndreptată spre fața mea. Abia percepeam înțepătura, în schimb, pregătit de spusele medicului, simțeam sau poate doar îmi închipuiam că simt alunecarea rece a acului înfipt deasupra ochiului. Eram așezat într-un fotoliu de piele ca și acela, temut, al unchiului meu dentist. Dar nici scaunul acesta de tortură
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
impusă de granițe, față de care acționau diferit "nerăbdarea sufletească a unora, neputința altora, durerea sângerândă a foarte multora, nepăsarea celor care profitau ca să se îmbogățească, speculând vremurile și situațiile, metamorfoza morală și politică..." Nu a reușit să mă convingă, în schimb, semnul de egalitate dintre Martha Bibescu și George Sand, oricât de colorat "farmecul orientului ca fundal, decât pentru spirit." Contribuția științifică a lui Vasile Zincenco mai ales, corespunde exigențelor de adevăr și de rafinament al interpretării. Construiește din datele cu
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
face fără un corpus bogat și alcătuit pe principii unitare în vederea acestui scop. Din materialul strîns în ultima vreme, datorită unor proiecte de cercetare de la Institutul de Lingvistică și Facultatea de Litere din București, între care au existat contacte și schimburi de informații, s-au publicat două eșantioane reprezentative: Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită ( CORV). Eșantioane, Oscar Print, 2002 și Liliana Ionescu Ruxăndoiu ( coordonator), Interacțiunea verbală în limba română actuală. Corpus ( selectiv), Schiță de tipologie, Editura Universității din București
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
Jean" Minulescu, Eliade are intuiția a ceea ce mai târziu se va numi orizont de așteptare. Dacă prin critica sa nu a reușit să promoveze nume noi în literatura interbelică, așa cum o făceau E. Lovinescu sau G. Călinescu, a izbutit în schimb să incite o generație întreagă și s-o îndemne spre "virilitatea" și tirania afirmării propriei identități. Câtă lumină, viață, energie vitală și forță organizatoare puteau simți când exista un NOI! În Itinerariu spiritual sunt pasaje care amintesc de fervoarea predicilor
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]