876 matches
-
decursul mai multor ani, după 207-2084. După cum a demonstrat Jean-Claude Fredouille 5, Tertulian este un retor de tradiție clasică. Cea mai mare parte a operei sale constă din clișee și din denunțări ale abominabilului Marcion, acest eretic „mai respingător decît scitul, mai rătăcit decît amaxobianul, mai neomenos decît masagetul, mai ultragiant decît amazoana, mai Întunecos decît norii, mai rece ca iarna, mai șubred ca gheața, mai perfid decît Histerul, mai prăpăstios decît Caucazul”6. Nu putem aștepta de la Tertulian o refutatio
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fluviu; pe malul vestic al Fluviului se află sethienii; la apus de ei sînt maniheenii, urmați de marcioniții care Îl au drept șef pe Cerdo; dincolo de ei este Kenoma Apelor Nopții, dincolo de care sînt arimaneenii. La nord de maniheeni sînt sciții și hyperboreenii, cărora le este Îngăduit, ca șamani, să-și găsească locul pe planeta dualiștilor. Peste civilizația subterană din Siniavis domnește Saklas, Demiurgul cu cei șapte Arhonți ai săi. Olam, eonul pleromei de nord, care pătrunsese cîndva În mărul mîncat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Horia, în "Gorunul lui Horia", poem mai puțin realizat. Poetul este descriptiv, nu emoționează, evocarea rămâne exterioară: "Să spui durerea veacurilor toată/ Prin ramul, singur, ce mai cântă-n frunză". Aurel Rău, în aceeași perioadă (1961), reînvie mitul dacilor, al sciților, într-un univers contemplativ și paseist. În "Regii Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
amplă șansă de reafirmare. Lumea istoriei își prelungește prezența până azi, într-o mișcare plină de freamăt. Factura în care ni se prezintă creația este aceea a unor compoziții lirice meditative. Revistele își vor umple paginile cu evocarea dacilor, a sciților, a lui Decebal, Traian, Buerebista. Se conjugă inspirația creatoare cu virtuțile artistice ale poporului; măiestria artizanală, delicatețea și siguranța gustului se vor manifesta în pictură, în muzică, în toate artele. Artiștii culți și anonimi vor aduce un fel propriu de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alt ansamblu, mai apropiat de noi: "pe jos e semnul lumii, dar în văzduh/ deplâng un turn pustiu/ și-un duh/ singurătatea lumii-n care pier" ("Totem", Romulus Guga). Evocarea istorică surprinde pe paleta el figuri de voievozi, virtuțile dacilor, sciților, sarmaților, etruscilor și pentru că mitologia ne lipsește, poeții au dat dimensiune eposului, l-au mitizat, l-au legat de munții și de marea noastră. Au cântat nunți, petreceri și înmormântări într-o lume liberă. Lucian Blaga a pătruns în spiritualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ți-a fost șucar/ Să bagi mâna-n buzunar?". Întoarcerea poeziei la istorie, la tradiție o sesizează Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine-un scit se căuta pe sine,/ având drept torță marile neliniști". Pe Ion Horea îl parodiază pentru nota ostentativ pășunistă: "Chiar în minuta asta pe-al șesului porthart/ a mai căzut o nucă și-un turchestan s-a spart". Prin filtrul ironiei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
decedat se sinucidea pe piatra funerară a mormântului soțului ei. În unele societăți, sinuciderea celor în vârstă era acceptată atunci când factorii ecologici făceau dificilă supraviețuirea chiar și pentru cei tineri. Aceasta se întâmpla în special în cazul popoarelor nomade - eschimoșii, sciții (vechea populație a Iranului). În cazul eschimoșilor, asistarea părintelui în vârstă în timpul sinuciderii era atât o obligație a copilului, dar și un act de suprem respect. Atitudinile sociale contemporane față de suicid sunt uneori lipsite de temei și iraționale. Astfel, se
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
dublată de una misionară la fel de puternică. În acest sens, amintim : convertirea goților la ortodoxie (le-a dat o biserică și le-a hirotonit preoți dintre ei) și trimiterea unor călugări pentru răspândirea creștinismului în Sciția, Persia și Fenicia. Deci pe sciții care locuiau împrejurul Dunării i-a luminat (adică populațiile care locuiau pe teritoriul țării noastre, pe strămoșii noștri). În timpul acesta a continuat să-și scrie și predicile și comentariile sale. La Constantinopol a îmbrățișat patronajul aristocraților înstăriți, în special al
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
și câștigarea sănătăței nu numai în veacurile întunericului, ci și în veacurile luminate. Cu desăvârșire prețuită și întrebuințată au fost la toate acele popoare, care, prin puterea trupului și agerimea duhului, au câștigat o deosăbită faimă. Indienii, egiptenii, lacedemonienii, parții, sciții, tracii, grecii și romanii, toate aceste popoare alergau la scăldători răci spre a-și întări trupul și a-și câștiga sănătate. Mai toate aceste popoare erau, prin aspre legi, îndatorite de a să scălda în apă răce. Macedonenii îndatorau până
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
antice ținteau să pregătească o istorie fabuloasă, în care Zamolxis (Gebeleizis), Deceneu și alte personaje carismatice din istoria dacilor, au fost încorporate în istoria Spaniei. La acestea se adăuga confuzia lui Isidor, care a identificat goții cu geții și cu sciții. După el, geții, și nu goții au ajuns și în Spania. (Busuioceanu, 40b, pp. 98-103) Întrucât tradițiile dacilor au fost, se pare, mai bine răspândite, printre care și faima lor de cunoscători ai plantelor medicinale, s-a extins și numele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
identic. Majoritatea comentatorilor consideră că planta despre care este vorba e cânepa, varietatea Cannabis indică, care ar fi putut fi procurată, ea neaparținând acestei zone, sau ar fi putut fi aclimatizată. Acest obicei al fumigațiilor cu cânepă este atestat la sciții de pe Nistru și Nipru, considerați a fi geto-sciți și este asemănător cu ritualul trac. Herodot relatează despre faptul că bărbații sciți practicau fumigații cu semințe de cânepă În cadrul unui ceremonial de purificare: „sămânța aruncată scoate fum parfumat și se face
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
ea neaparținând acestei zone, sau ar fi putut fi aclimatizată. Acest obicei al fumigațiilor cu cânepă este atestat la sciții de pe Nistru și Nipru, considerați a fi geto-sciți și este asemănător cu ritualul trac. Herodot relatează despre faptul că bărbații sciți practicau fumigații cu semințe de cânepă În cadrul unui ceremonial de purificare: „sămânța aruncată scoate fum parfumat și se face abur (... Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle.” O altă sursă este Strabon, care amintește de preoții traco-misieni, care
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
a fi geto-sciți și este asemănător cu ritualul trac. Herodot relatează despre faptul că bărbații sciți practicau fumigații cu semințe de cânepă În cadrul unui ceremonial de purificare: „sămânța aruncată scoate fum parfumat și se face abur (... Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle.” O altă sursă este Strabon, care amintește de preoții traco-misieni, care se abțin de la orice fel de aliment din carne, mulțumindu se cu miere, lapte, brânză și sunt numiți „kapnobatai”(cei care umblă prin fum. Aceste
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
din carne, mulțumindu se cu miere, lapte, brânză și sunt numiți „kapnobatai”(cei care umblă prin fum. Aceste informații sunt probabil valabile și pentru geți și se referă „la un extaz provocat de fumul de cânepă, mijloc cunoscut atât de sciți, cât și de traci (... În acest caz, kapnobataii ar fi dansatorii și vrăjitorii misieni și geți care Întrebuințau fumul de cânepă pentru a provoca transe extatice.” Există unele argumente conform cărora preoții asceți geto-misieni, kapnobatai erau „adepți ai doctrinei zamolxiene
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
le dădeau unul altuia popoarele din zorii istoriei și descripțiile altor popoare făcute de istoricii antici oferă și alte abundente paradigme, la îndemâna oricui. Herodot, Xenofon sau Strabon nume cu mare rezonanță în istoria veche i-au înfățișat, se știe, pe sciți, perși, sarmați sau alte seminții ale răsăritului doar ca pe niște barbari cruzi și sălbatici. Iar reprezentările lor s-au perpetuat în conștiința urmașilor până în Evul Mediu, ba chiar și în timpul Renașterii, al barocului și al preiluminismului. O situație nouă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ce se duc s-o privească o face să fie Ținută pretutindeni în mare cinste Și în toată faima dintru început. Tot la fel Și cel ce se botează, fie iudeu sau elen, fie bărbat sau femeie, sau rob, sau scit, sau barbar, sau altul care negreșit este numit după deosebirea neamului, prin sângele lui Hristos se dezbracă de omul cel vechi, împreună cu toate faptele lui, iar prin învățătura cea dumnezeiască se îmbracă în Sfântul Duh, în omul cel nou, zidit
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
anume să obțină iertarea de la înalta autoritate a momentului. "Iartă și suspendă loviturile îndreptățite ale răzbunării tale... Adu-mi alinare, redu-mi supliciul și dă-mi un loc de exil care să fie mai puțin îndepărtat decât cel al dușmanului scit." (v. 25-26) Și concluzionează: "[...] Ori eu mă amăgesc și mă las păcălit de dorința mea prea arzătoare, ori se apropie speranța unui exil mai comod. Într-adevăr, expresia imaginii domniei voastre este tot mai puțin tristă și buzele dumneavostră par
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în final un ultim element și anume atitudinea de sfidare la adresa destinatarului: dacă poetului nu îi rămâne nicio posibilitate de răzbunare, Pieridele îi vor da forțele și sulițele lor. Chiar dacă locuiesc în cel mai îndepărtat loc din lume, pe malurile Sciților, și sunt foarte aproape de ochii mei aștrii care se scaldă în Ocean, mesajele noastre vor străbate nenumărate popoare și obiectul lamentărilor mele va fi cunoscut în toate colțurile urbei; tot ceea ce vom spune va merge din Occident până în Orient; Aurora
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vivam.464 Și aici sunt tentat să adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după toate cele comentate, se poate spune Dușmanului său465. "Deși eu locuiesc în cel mai îndepărtat colț de lume, pe malurile Sciților și foarte aproape de ochii mei sunt astrele care nu se oglindesc în Ocean, mesajele noastre vor parcurge popoare imense și obiectul lamentării mele va fi cunoscut până la capătul lumii; tot ceea ce vom spune se va răspândi de la Occident la Orient
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sud până În munții Haemus (Balcani ) Spre miazănoapte până În Carpații Păduroși Est până la gurile Bugului Din istoria timpurie a geto - dacilor Primele știri istorice despre daci ni le dă Herodot ( sec.V Î. Hr.). 1. Relatând expediția lui Darius I Împotriva sciților nord pontici, el amintește și trecerea regelui persan prin Dobrogea, unde Îl Întâmpină rezistența geților „ cei mai viteji și mai drepți dintre traci „ Învinși geții sunt obligați să-i Însoțească pe perși și Herodot nu ne spune ce s-a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
a Întâmplat cu ei dar scurta lui relatare e suficientă pentru a contura tabloul existenței unei uniuni de triburi geto-dace În Dobrogea anului 514 Î. Hr. 2. 339 Î. Hr. Îi regăsim pe geți opunându-se trecerii În Dobrogea a scitului Ateas. Victoria lui Filip al II lea asupra acestuia aduce Dobrogea sub stăpânire macedoneană. 3.În 335 Î. Hr. Alexandru Macedon Întreprinde o expediție de o zi Împotriva unui trib tracic sud dunărean care Îi refuza autoritatea. 4. La sfârșitul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de-a lungul secolelor (în afară de cazul unei distrugeri materiale) și sub toate latitudinile. "Opera de artă" dintr-o zi nu era astfel în ajun și va fi descalificată a doua zi: orfevreria, de exemplu, care a fost arta capitală a sciților și merovingienilor, dar și a micenienilor și a Evului Mediu timpuriu, este exclusă din actuala definiție legală a obiectului de artă în Franța (ca și bijuteriile și mobilierul). Însă fotografia e inclusă, ca și tapiseria (în ediție limitată). Eroare de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu folosirea lui ca mijloc de transport), timp de multe milenii, viteza maximă de deplasare a omului a fost aceeași cu viteza de deplasare a calului. Aceasta înseamnă că un călăreț egiptean, asirian sau hitit, un călăreț roman, part sau scit, un călăreț hun, mongol sau japonez, sau un cavalerist de pînă la finele celui de-al Doilea Război Mondial, ar fi parcurs aceeași distanță în practic același timp. Totul depindea de viteza calului (max. 50 km la oră în plin
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
trecută la Jii, din care s-a „refăcut“ un singular Jiiu devenit apoi Jiu (popular însă este rostit Jii, Jîu). Din forma inițială au fost preluate magh. Zsil și germ. Schil. Unele ipoteze etimologice pun în legătură numele Jiu cu: scit. șil, „apă, fluviu“; bg. Șivo (tečenie), „curgere rapidă“, cu dispariția lui v intervocalic, ca în Ğurģevo > Giurgiu (regulă căreia nu-i răspund: Valea Jivului din Vîlcea și Pîrîul Jivanului din Dolj). Ipoteza nu ține seama de prezența lui l în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]