1,812 matches
-
Un fior trece ușor, -ca un vaier- În vis, mă-mbrățișează presimțirea. Urcăm, lin, dealul pietruit cu vise! Halucinante clipe, moi, latente, În dragostea cu aripile-ntinse, Înnoadă, blând, suave sentimente... ........................................................ Îmi râde sufletul în privirea ta Când ochii tăi-văpăi sclipesc iubire, Sângele-alergând nu-l mai știu asculta, Emoțiile se zbat în uimire... Referință Bibliografică: ÎMI RÂDE SUFLETUL / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile
ÎMI RÂDE SUFLETUL de LIA RUSE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363370_a_364699]
-
neiubirii păcat. Inundă timpul cu tăcere, De iubirea-n care m-ai uitat. În inimă arde făclie, Să lumineze necuprinsuri, Când duci povară-n veșnicie Și fericire în abisuri. Orbit de dragoste fugară, N-ai văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă iubești. Prin poarta inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
locuinței d-lui Gheorghe Butnaru, fost pugilist de performanță, multiplu campion, un om de o verticalitate atipică pentru timpurile pe care le trăim. Și i-am solicitat un interviu. Iar el ne-a acceptat. În sanctuarul său, medaliile încă mai sclipeau!... *** • Domnule Gheorghe Butnaru, îți mulțumim că ne-ați primit! Cum să nu vă primesc? Mă bucur de prezența voastră! • Să intrăm direct în subiect: cum a început totul? După ce am absolvit cele opt clase la Arghira (com. Preutești), m-am
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
pe care străluceau diamantele ca un tezaur de vis, lumini care apăreau și dispăreau la fiecare pas din calea noastră. Corina pășea alături de mine prin zăpada pufoasă, iar ochii ei îmi păreau la fel ca două diamante în lumina soarelui, sclipind sub sprâncenele ei negre și lungi. - Corina, știi că acest câmp de zăpadă seamănă cu blana unui urs alb uriaș? - Poate mai degrabă cu blănița moale și albă a unui iepure de rasă!... - ... Aleasă?... Da, cea mai aleasă!... Urcăm sus
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
multe simțind prin tolba străbună, Când toate depind de-o minte ascuțită, De vorba, simțirea și inima-ți neostoită. Atât de multe depind de un cer senin, Multe mai depind de-un suflet heruvim, Ce face cerul meu interior să sclipească, Destin cuprinzând vorbe să nu clipească. Atât de multe depind de a ta seninătate, De calmul prea profund cuprins-n bunătate, De vorba-ți liniștită și prea credincioasă, Cea de pacea sufletului e atât lesnicioasă. Ce din a sunetului de
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ROUĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului ROUĂ (sonet) de Leonte Petre Din lacrimile nopții ce se trece Sclipesc în iarbă boabele de rouă, Se-aude cum suspină luna nouă Și-i pare rău că trebuie să plece. E apă-n iarba moale, zici că plouă Și-n dimineață aerul e rece, Noaptea cu ziua timpul și-l petrece
ROUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362345_a_363674]
-
povestește, povestește! Și a continuat Tudorel... Cum s-a învoit Lunișoara...Uite-așa! Și arăta mergând prin cameră cu brațul îndoit. Cum stelele îl ovaționau și presărau peste ei praf de stele, care este...așa...o pulbere fină, fină...și sclipește. Zâmbea doamna Ștefănescu și râdea cu poftă domnul Ștefănescu. Iar ea...de, ca femeile : ai mă Tudorele? Cum era îmbrăcată mireasa ta, mă? Lunișoara, de! -Ăăă!...La asta nu m-am gândit, bâigui Tudorel. Păi.... Sigur că avea o rochie
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
oricât ar fi de mare, Mai mult ne arzi, decât să ne îngheți. Chiar dac-ai tras perdele de ninsoare Pe orice nopți, pe orice dimineți, Cu focul tău ne-alinți și ne dezgheți, Că-n fulgii tăi de nea sclipește soare. Și-n zborul grațios coboar-alene, Pe sufletele noastre răvășite, Un strop din liniștea banchizelor perene Și-o rază din lumina stelelor vrăjite. Iar dacă vii cu vietăți viclene, Ești, iarnă, rea, cu zări încremenite. STALACTITE În peștera unde trăim
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
lumii-ntregi și-al firii. Dar farmec și miresme tot persistă, Când se deschid, în suflet, trandafirii. STALAGMITE Cum se înalță-n peșteri stalagmite, Să ridicăm privirile spre bolte Și să plutim în zboruri și în volte Spre stelele care sclipesc vrăjite. Și să culegem rodul din recolte, Al clipelor și-al zilelor trăite Din viața cu mistere negrăite, Monotoniei să-i pornim revolte. Să rupem iarăși lacăte și lanțuri Și ochii plânși să-i îndreptăm spre lume, Să trecem peste
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi, care erau împodobiți cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților verzi și împodobiți erau adunați nămeții care semănau cu niște căpițe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
2016 Toate Articolele Autorului În umbră tăcerilor În umbră tăcerilor prin mireasma valurilor Mă las purtată de-un timp călător , Regretele târzii ce-apun în calea zorilor Ne-afunda -n tăcerile aceluiași dor .... În foșnetul culorilor pe inserat Îți mai sclipesc privirile curate , Când în dânsul stelelor ai răsunat Ecouri târzii prin șoapte picurate. Îmi regăsesc nuanțele pe aripi de vânt, Păstrând în nemurire timpul ce trece ... Și din uitări ascunse îmi iau avânt Prin amintirile târzii ,ce-or să plece
IN UMBRA TACERILOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362499_a_363828]
-
Ignatio era frumoasă, o iapă bună de prăsilă. Ignatio bănuia ceva. N-o trimisese el, în toiul nopții, să împrumute gaz de la el? Femeia își pusese un șal la gît, era răcoare în noaptea aia, plouase toată ziua, în băltoace sclipea luna, lătra un cîine, cîrîiau găinile prin cotețe ... dar astea sînt doar imaginile, nu sentimentele, ce era în sufletul ei de femeie? Licurișca zîmbea. Vezi, la sufletul femeii nu se gîndește nimeni ... Ba era ceva din sufletul unei femei în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
privesc; La focul din sobă mă încălzesc, Este frumos când este iarnă afară! Când eram copil nu îmi păsa de frig; Îmi înghețau degetele de la zăpadă, Acum mă feresc să ies pe afară, Era interesant când eram un copil! Zăpada sclipește în lumina becurilor Și are o culoare galben-rozalie; De asta îmi place când iarna revine Când totul este alb și nu este color. Făceam oameni de zăpadă,mari și mici Și bulgări cu grămada, că ne plăcea; Și-atunci ca
IARNA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361147_a_362476]
-
nr. 916 din 04 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Ce tristă este ziua când Afară-i mohorât și plouă, Când vezi frunzele căzând Și ceasul bate ora două. Ating fereastra ca să simt Lacrimile, ce se scurg- Pe fața sticlei și sclipind, Fac geamul casei tot mai ud. Și îl privesc ca pe un suflet, Când ploaia-l udă tot mai tare; De-i mohorât, e loc de-un zâmbet, Și râd cu lacrimi, dacă doare. Te poți asemăna și ploii Ce
LACRIMI PE GEAM de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361151_a_362480]
-
tot ce-a fost, la tot ce-ai încercat! Hai, nu plânge, știi bine, nu-l vei pierde! Alege următorul pas! Visul este destinația. În zori, prin ceața dimineții, pescarii își aruncă năvoadele în râu, pe cer, o mică stea sclipește... DACĂ ASTĂZI PĂMÂNTUL... - Dacă astăzi pământul s-ar topi aș lua un îngeraș imaculat de zăpadă, un pisoi cu ochelari aburiți care m-ar întreba "când?”, câteva clipe magice și lumina, lumina aceea care-ți cădea pe chip, amețindu-ne
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DOINĂ DE LICURICI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului doină de licurici Într-un colț uitat de lume, undeva, nu știu anume, stelele-mi sclipesc în noapte și-n privire am prins șoapte dintr-un vrut, din neștiut, dintr-un vis uitat de mult.. Sunt o lacrimă de cer licurici pișcat de ger, că doritul ce-am dorit ieri în mine a murit... ieri în
DOINĂ DE LICURICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360892_a_362221]
-
Tinco, se adresă biata mamă nevestii cismarului! Aveam acum, în clasa a șaptea, ghetele mele. Mare bucurie, mare! Le văcsuiam cu unsoare din borcanul de peste iarnă, cu seu, cu grăsime de găină tăiată, le așezam în rânduială “la linie” vârfurile sclipind de atâta frecare și le puneam ba la vedere, ba sub “chiridă”, ba sub pat. Era cu adevărat un element de decor al unei vitrine a adolescenței aflată pe trecute, care s-alăsat atât de greu ... umplută și cu altceva, în afară de
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
noician), glisată însă pe formulări modulare, care invită pe alocuri- prin construcțiile artizanale - mandalele, în care fragmentul articulează întotdeauna întregul, ca de exemplu în ultima strofă a poemului „La margine de an”: Cu cât murim mai des se vede cerul Sclipind în mii de lacrime căzute Iar în pustiul iernilor misterul Zvâcnește către rosturi nevăzute Analiza poate fi extinsă, dorința de înnoire trebuie apreciată oricând și în orice condiții, chiar dacă dincolo de bunele intenții problema poeziei nu ține doar de lupta cu
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Am considerat-o artă poetică. Coagula toate poeziile Dumneavoastră cu spiritul ei... E.D.: Ai fost, dar parcă nu o situai neapărat între cele de frunte.”[10] De regulă, dialogul decurge calm, printr-un ritm dictat de preambul și precăderea interpretărilor sclipește evident: „Poezia Dumneavoastră trebuie reevaluată, fiindcă sunteți un Poet ascendent, cu semnificative volume apărute după 2000, despre care este imperativ să se pronunțe specialiștii. În Spania, ați fost promovat începând din 2008. Interesant este că v-a recomandat hispanicilor tot
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
cât trebuie, aflându-ne și-ntre salate și fripturi, gândul a dat o fugă și pe la Bolta Rece, din „dulcele târg al Ieșilor”, loc sfânt de popas, încă chiar dinainte de boema strălucire a lui Păstorel, care făcea ca vinul să sclipească de inteligența și humorul său, și unde oameni de condei își îmblânzeau setea și foamea cu minuni culinare și damigenești, dar își și preparau prin minți înfierbântate seva iubirii și a urii, vitriolându-i pe netrebnici sau înmiresmându-i pe cei
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
VORONEȚ Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă la Voroneț Cer albastru-pur, nobil ca o coroană princiară, romantic ca spiritul unei fete frumoase. Pajiști cu otavă de un verde-deschis intens. Frunze sclipind sub razele soarelui prietenos și dulce. O pasăre necunoscută din când în când își deschide aripile albe pentru a-și ține cumpănitul pe o ramură înaltă de pin, profilată lung pe azurul cerului. La mânăstire ritual tăcut și solemn de
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
săniuțe și-au înhămat doi câini. Aleargă, se-mbulzesc râzând ... Pe derdeluș s-a adunat armată ... Abia găsindu-și câte unul rând Să coboare la vale în brațe c-o fată. Seara, la ferestre, în ramuri de brad, Lângă cadouri, sclipind de beteală, Numeroase becuri multicolore ard ... De sărbători românul fiind cuprins de fală. Petrece cu străini și toți ai lui, Cum e datina pretutindeni în Lume, Că-i decembrie, 25, Nașterea DOMNULUI, Iar în vremea care vine Sperăm doar în
POEZII DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363251_a_364580]
-
pe la mătuși, Dacă l-au văzut pe moșul, Urmăresc și soba, coșul. Și deodată: Ho! Ho! Ho! Se aude de-acolo. O fi moșul? Cine-o fi? Ați fost cuminței copii? Casa toată-i luminată, Un brad mare se arată, Sclipesc globuri și betele, Luminițe și mărgele. Moșul este prietenos, Barbă albă, glas duios. Haina roșie, cu nea. Ține-n mân-o mică stea. O agață-n vârf la brad, Artificii multe ard. Se aud colindători, Clopoței și urători. Știți copii
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
la etajul V,iar când ușa liftului s-a închis în urma mea,am avut senzația că am pătruns într-o altă lume. În jurul meu domnea o liniște odihnitoare.Totul era calm,iar cadrele medicale parcă pluteau pe linoleumul albastru care sclipea de curățenie. Am fost întâmpinată de un tânăr înalt,îmbrăcat într-o salopetă verde,care cu un zâmbet cald m-a condus la cabinetul domnului conferențiar doctor Mateș Ioan Nicolae.Eram extrem de speriată , dar după ce domnul conferențiar mi-a vorbit
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
ecou [9] Și mă trezeam ca dintr-un vis plutind prin aerul pe care răsăreau dealuri de morminte și semne lungi de întrebare [10] Ana, strigam, pierduta noastră și mă uitam și nu vedeam nimic în toată lumea, Doamne , numai câmpii sclipind de geam [11] Și eu strigam și tot strigam zburând prin tine ca prin vis ningea cu nimeni peste lume un ochi ningea în sine-nchis [12] Și ca un fulger coboram 'n-adâncurilor reci câmpii ningea cu nimeni peste
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]