701 matches
-
a promis că va impune religia prezbiteriană, (de probă) ca religie oficială în Anglia, pentru trei ani. Astfel a izbucnit cel de-al doilea război civil: zece mii de soldați scoțieni, conduși de generalul James Hamilton, au invadat Anglia. Odată cu invazia scoțienilor, regiunile Kent, Essex și Cumberland s-au revoltat puterii parlamentare. Puțin mai târziu s-a revoltat și Galles. Totuși scoțienii nu au știut să profite de aceste avantaje, și în 17 august 1648 a avut loc bătălia de la Preston. A
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
cel de-al doilea război civil: zece mii de soldați scoțieni, conduși de generalul James Hamilton, au invadat Anglia. Odată cu invazia scoțienilor, regiunile Kent, Essex și Cumberland s-au revoltat puterii parlamentare. Puțin mai târziu s-a revoltat și Galles. Totuși scoțienii nu au știut să profite de aceste avantaje, și în 17 august 1648 a avut loc bătălia de la Preston. A fost un eșec total: mii de scoțieni au fost făcuți prizonieri, printre care și generalul Hamilton, care după un proces
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
au revoltat puterii parlamentare. Puțin mai târziu s-a revoltat și Galles. Totuși scoțienii nu au știut să profite de aceste avantaje, și în 17 august 1648 a avut loc bătălia de la Preston. A fost un eșec total: mii de scoțieni au fost făcuți prizonieri, printre care și generalul Hamilton, care după un proces sumar, a fost condamnat la moarte cu acuzația de înaltă trădare și executat. După bătălie, toate orașele regaliste s-au predat, în afară de Colchester, care a fost luat
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Scoția. Istoric ei s-au format dintr-un amestec al picților și galezilor, încorporându-i pe vecinii briți de la sud ca și pe indavadatorii germani cum ar fi anglii, saxonii și nordicii. Datorită mai multor factori, cum ar fi încorporarea scoțienilor în cadrul Regatului Unit, declinul industrial sau șomajul, scoțienii se găsesc în număr mare și în afara Scoției, în alte țări ale lumii. Populații mari de scoțieni se găsesc în America de Nord, America de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Se găsesc în număr mare în Statele Unite
Scoțieni () [Corola-website/Science/325677_a_327006]
-
amestec al picților și galezilor, încorporându-i pe vecinii briți de la sud ca și pe indavadatorii germani cum ar fi anglii, saxonii și nordicii. Datorită mai multor factori, cum ar fi încorporarea scoțienilor în cadrul Regatului Unit, declinul industrial sau șomajul, scoțienii se găsesc în număr mare și în afara Scoției, în alte țări ale lumii. Populații mari de scoțieni se găsesc în America de Nord, America de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Se găsesc în număr mare în Statele Unite ale Americii și în Canada, unde și-au
Scoțieni () [Corola-website/Science/325677_a_327006]
-
cum ar fi anglii, saxonii și nordicii. Datorită mai multor factori, cum ar fi încorporarea scoțienilor în cadrul Regatului Unit, declinul industrial sau șomajul, scoțienii se găsesc în număr mare și în afara Scoției, în alte țări ale lumii. Populații mari de scoțieni se găsesc în America de Nord, America de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Se găsesc în număr mare în Statele Unite ale Americii și în Canada, unde și-au dus cu ei limba și cultura. Distribuția scoțienilor este eterogenă: în zona centrală (zona industrializată Glasgow-Edinburgh) densitatea
Scoțieni () [Corola-website/Science/325677_a_327006]
-
Scoției, în alte țări ale lumii. Populații mari de scoțieni se găsesc în America de Nord, America de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Se găsesc în număr mare în Statele Unite ale Americii și în Canada, unde și-au dus cu ei limba și cultura. Distribuția scoțienilor este eterogenă: în zona centrală (zona industrializată Glasgow-Edinburgh) densitatea populației este de circa 700 locuitori/km², pe când în Highland (regiunile deluroase) de doar 2 locuitori/km².
Scoțieni () [Corola-website/Science/325677_a_327006]
-
și apărarea națională". A fost dezamăgit de poporul francez, care și-a abandonat libertatea sub Napoleon al III-lea, astfel, transferă rolul de "apostol al libertății" către SUA. În Anglia, s-a remarcat Thomas Carlyle (1795-1881), care a fost istoric scoțian. Influențat de literatura germană, a tradus opera lui Goethe, a scris Istoria Revoluției Franceze, punând accent pe eroi și pe idealuri. A scris "Istoria lui Frederic al II-lea al Prusiei". A pus accent pe pasiune și, fiind subiectiv, a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Conseil des Empereurs d’Orient et d’Occident care, după trei ani, Își extinde așa-zisele Constitutions et règlement de Bordeaux, din care ia naștere Ritul Scoțian Antic și Acceptat (el Însă nu apare oficial decât În 1801). Tipică ritualului scoțian va fi multiplicarea Înaltelor grade până la treizeci și trei. 1760 Saint-Germain Într-o ambiguă misiune diplomatică În Olanda. Trebuie să fugă, e arestat la Londra și apoi eliberat. Dom Pernety fondează Iluminații din Avignon. Martines de Pasqually fondează Chevaliers Maçons Élus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce anume vrem să se fi Întâmplat. În acel moment, diferitele nuclee naționale intră În arenă unele Împotriva altora, n-aș exclude ca acel Martines de Pasqually să fi fost un agent al grupului de la Tomar, englezii Îi desfid pe scoțieni, care Însă se dovedesc a fi francezi, francezii sunt evident Împărțiți În două grupuri, cel filo-englez și cel filo-german. Masoneria e copertura exterioară, pretextul pentru care toți acești agenți ai unor grupări diferite - dumnezeu știe unde intră paulicenii și ierusalemiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zise Harry Marlenei. Am Înaintat doar câțiva kilometri În noua țară și deja Îmbrăcămintea națională s-a schimbat complet. Și arătă către un bărbat pe bicicletă. Habar n-am cum reușesc băieții ăștia să-și țină fustele pe ei. Și scoțienii poartă fuste, spuse Marlena. Și am auzit că nu poartă chiloți. —Ți-am zis vreodată că sunt pe jumătate scoțian? Marlena Îl privi jumătate zâmbind, jumătate Încruntată. Esmé era În preajmă. La o tarabă, două femei stăteau pe vine deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de frig și nerăbdare. „Da.“, am confirmat. „Nu văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe măsura ei. „Punctul scoțienilor“ sau „Colina scoțienilor“ era o construcție invizibilă, încastrată în două corpuri mai mari. Dacă treceai de fațadă și străbăteai un gang ordinar, nu dădeai într-o curte interioară, cum te-ai fi așteptat, ci într-o clădire de epocă, zidită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nerăbdare. „Da.“, am confirmat. „Nu văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe măsura ei. „Punctul scoțienilor“ sau „Colina scoțienilor“ era o construcție invizibilă, încastrată în două corpuri mai mari. Dacă treceai de fațadă și străbăteai un gang ordinar, nu dădeai într-o curte interioară, cum te-ai fi așteptat, ci într-o clădire de epocă, zidită milimetric între zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așteptam să-i văd adormiți. „Bine, ne vedem la două. Unde mâncăm?“ „Oriunde.“, am zis. „Au 4000 de localuri; din astea, un sfert sunt cafenele.“ „Cafenele scoțiene?“, m-a ironizat Maria. „Nu. Hotelul nostru n-are de-a face cu scoțienii.“ „Păi nu se cheamă Am Schottenpoint?“ „Ba da. Dar n-are nici o legătură.“ „Cum așa?“, a insitat Maria. Mihnea cădea de somn. „Prin 1155, Henric al II-lea Jasomirgott, duce de Babenberg, i-a chemat pe călugării irlandezi de pe malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ulterior, a fost cumpărat de contele Thurn. În 1823, terenul a fost parcelat, iar în 1828 s-a ridicat pe el casa contesei Thurn, în interiorul căreia a fost deschis hotelul Am Schottenpoint. Cine l-a construit și ce legătură aveau scoțienii cu irlandezii (cu care fuseseră confundați într-o veselie)? Mister...“ „Bla-bla-bla...“, mi-a tăiat-o Mihnea. „Unde mâncăm?“ „La orice cafenea. Alegem una aproape, chiar peste drum sunt vreo trei. Dacă vreți, vă spun și cum a ajuns cafeaua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o ține? continuă el, adresându-se celuilalt tovarăș de reflecții, care ședea la o oarecare distanță, un bărbat palid, cu fața plină de pistrui și cu părul roșcat. - Mâna lui Dumnezeu, răspunse Întâiul printre Învățații creștinătății, fala curții sale, Michael scoțianul, cel subțire precum una din trestiile de râu care susțineau bolta de viță-de-vie. - Și cât de Înalte sunt cerurile unde locuiește Dumnezeu? Îmi poți spune, Guido? - Până Într-acolo unde ajunge lumina lor, maiestate, răspunse astrologul, culegând fructul cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
liniște, un soi de căldură sufletească la gândul c-am să-i scriu lui Costash și alor mei acasă. Cred că primul lucru pe care l-am înțeles aici a fost sentimentul de izolare. Erau acolo sute de agenți: englezi, scoțieni, germani, francezi, indieni și toți învățau același lucru: să mânuiască bine armele. Burnița încetă în spre ziuă și o lumină ezitantă începuse să se răspândească spre răsărit. De undeva, de departe, se auzeau triburi de păsări, dar parcă veneau din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de ispravă; m-a chemat acolo, să mă vadă traversând camera domnul Renling, care făcea afaceri cu articole sportive în Evanston. De unde-i? a întrebat bărbatul ăsta înțepat, sec, autocritic, cu privire neutră, picioare lungi și îmbrăcăminte stilată. Arăta a scoțian. Din Northwest Side, a răspuns tipul. Frate-său lucrează sus la etaj. Sunt amândoi băieți deștepți. Jehudim? a spus domnul Renling, cu aceeași privire neutră. Evreu? mi s-a adresat tipul. Știa deja răspunsul; n-a făcut decât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Satele patriei sunt invadate de plastic. Nu Întâmplător, și de crâșme ordinare care se numesc, majoritatea, baruri. Peisaje dezolante, agresive, Îndemnând la depresie și la plonjonul În nevroză, singura armă de apărare Împotriva unui agresor insidios. termenul acesta, propus de scoțianul William Cullen În 1769, a devenit astăzi nevroză.socială și semnifică modificările aduse personalității prin inserția sa Într-un câmp social deformat; evoluția individului către o nouă normalitate. Starea aceasta poate desigur evolua, poate deveni patologică, poate altera viața psihică
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
această țară de tranzit nu știe poate nimic mai mult decât că o închipuită prințesă de la București 2 s-ar fi căsătorit cu fiul lui Aurangzeb al Indiei, în Kashmir, detaliu scos din fastul ciclului poetic Lala Rookh al unui scoțian, pe numele său Theodor Moore, pe care preotul erudit îl iubește pentru devoțiunea arătată religiei sale. Călătorul ocazional se numește Jivanji Jamshedji Modi, preot parsi 3, „el însuși orientalist de imensă lectură și de o mare capacitate de muncă”, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
demonstrație implicită că fluviul era navigabil pe cursul mijlociu), traversează toată Sahara de la sud spre nord și ajunge cu bine la Tripoli. Primul nume care ne vine pe buze atunci cînd vorbim despre exploratorii britanici în Africa este cel al scoțianului David Livingstone. După studii medicale și teologice, Livingstone pleacă cu o misiune în Africa unde petrece opt ani (1841-1849) ca misionar în Bechuanaland (azi Republica Botswana). Prima expediție de anvergură este străbaterea de la sud la nord a deșertului Kalahari (descoperit
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cîte 3 minute fiecare, separate de un minut de pauză. La meciul profesionist pauzele sînt aceleași, dar există 12-15 runde. În istoria boxului s-au impus cîteva nume de campioni britanici: 1930, Jack Kid Berg (categoria semimijlocie). 1935 și 1937, scoțianul Benny Lynch (campion mondial la categoria muscă). 1938, Jimmy Wilde, campion mondial la categoria muscă. 1943, Jackie Paterson, campion mondial la categoria muscă. 1946, Randy Turpin, considerat cel mai bun boxer european al anilor 1940-1950 la categoria mijlocie. Steaua boxului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
muntenegrene și a trupelor coloniale britanice și franceze. Doar francezii și românii mai păstrau culoarea albastru (bleu ciel). Diferitele tonuri de gri și kaki se găseau însă numai la uniforma de campanie (tenue de combat). O singură excepție: regimentele de scoțieni au luptat în costumele lor tradiționale de highlanders și în cel de-al Doilea Război Mondial. Desigur, în multe armate militarii din marină poartă încă uniforme albe: uniforma de vară a lui Göring era albă, iar Stalin purta și el
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
000 de militari dotate cu armament ușor de infanterie, fără artilerie grea, tancuri sau aviație de luptă. Kriegsmarine era redusă la numai 6 nave de război. Amintim cititorilor că deja pe 21 iunie 1919, flota germană aflată în raza portului scoțian Scapa Flow se autoscufundase. Germania era făcută responsabilă pentru toate pagubele umane și materiale cauzate de războiul pe care îl declanșase (Articolul 231 din Tratat conținea "clauza vinovăției") și ca urmare trebuia să plătească eșalonat, drept despăgubiri de război, începînd
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de Lyon, viitorii conți de Strathmore și Kinghorne, erau proprietarii castelului Glamis din comitatul Angus (Scoția). Castelul data de la începutul secolului XIV și suferise în timp unele modificări structurale și ornamentale în stilul renașterii franceze, tipice pentru așa-numitul stil "scoțian baronal". Elisabeta se născuse la Glamis unde, cu trei secole în urmă, Shakespeare plasase acțiunea tragediei sale Macbeth (All hail, Macbeth! Hail to thee, thane of Glamis!, I,3). Tot la castelul Glamis (pronunțați glams) s-a născut și fosta
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]