580 matches
-
se gratineze. CARTOFI ȚĂRĂNEȘTI 1 kg cartofi fierți în coajă, curățați, tăiați felii, se călesc în unt. La sfârșit, se servesc ca garnitură la fripturi și rulade de carne, presărați cu verdeață pe deasupra. CEAPĂ UMPLUTĂ 10 cepe potrivite, opărite și scobite la mijloc, 4 cartofi tăiați felii și prăjiți, un morcov ras pe răzătoarea mică, 2 castraveți murați tăiați cubulețe, 2 linguri de orez înflorit, 200 gr. de brânză de oi frământată, 2 ouă, sare, piper, delicat, după gust, 2 foi
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
călită, sare, piper, un cub Knor Se toacă ceapa și se călește într-o lingură de untură, apoi se adaugă orezul, carnea de porc și de pui, sare, piper și verdeață tocată. Guliile se curăță de coajă, după care se scobesc și se umplu cu pastă din carne și orez. Se așează în cratiță una lângă alta, peste gulii punem miezul de la scobit tocat mărunt. Adăugăm supă din Knorr și dăm la fiert timp de jumătate de oră. După fierbere, facem
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
mare, dublăm compoziția la sos. În sos adăugăm și două linguri de făină albă. ROȘII UMPLUTE CU SALATĂ DE VINETE 10 roșii potrivite, 2 vinete, 2 cepe, 100 ml ulei, sare, biovegetal Roșiile se taie în formă de coșuleț, se scobesc înăuntru cu lingurița și se lasă la scurs timp de o jumătate de oră. Vinetele se coc, se curăță și se lasă la scurs, apoi se toacă și se amestecă bine cu ceapa tocată mărunt, sarea, biovegetal și ulei, după
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la treabă, bă, că stă producția, fi-v-ar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să ajungem odată la capătul dru mului, să îl internăm pe tata și să ne luăm rămas-bun filmându-ne cu telefonul mobil. Pluteam într-un vârtej de năluciri nediferen țiate. N avea rost să-mi fac sânge rău. Juju se scobea în ureche cu o cheie. Conduceam în zigzag atent la piesa de teatru radiofonic. Fie aveam creierii împușcați, fie posteritatea operei lui William Shakespeare nu-mi spunea nimic la acea oră. Oricât de convingător era scenariul ăsta, nu mă împiedica
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan să spună. — Îți pare rău? Îți pare rău? Domnul Reid Începu să se Învârtă În jurul lui, cu fața purpurie. Dacă voi, o grămadă de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar domnul Reid o ignoră cu desăvârșire. Tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sus a blocului turn. Spre surprinderea lui Logan, lifturile nu duhneau a pișat și nici nu erau măzgălite cu graffitiuri agramate. Ușile liftului se deschiseră către un hol bine iluminat, iar la jumătatea acestuia, dădură peste un polițist care se scobea În nas. — Domnule! spuse el, Îndreptându-și poziția deodată și abandonând săpăturile imediat ce-l văzu pe inspector. — De când ești aici? Întrebă Insch, privind pe furiș peste umărul agentului În casa familiei Lumley. — De douăzeci de minute, domnule. Era o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridică din umeri. — Mă rog, se pare că lui Geordie Îi plăceau caii. Numai că Doamna Noroc nu e prietenă cu el. Și avea treabă cu pariorii locali pentru o sumă frumușică. Doamna inspector Steel se lăsă din pe spate, scobindu-se Între dinți cu o unghie ciobită. — Sunt impresionată, zise ea În cele din urmă. De unde-ai auzit? — De la Colin Miller. E reporter la P & J. Trase adânc din țigară, până când vârful străluci Într-un portocaliu fierbinte. Fumul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Du-te la curteanul acela, la Șebna, dregătorul casei împărătești, și zi-i: 16. "Ce ai tu aici la tine, și pe cine ai aici, de-ți sapi aici un mormînt?" El își sapă un mormînt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stîncă! 17. Iată, Domnul te va azvîrli cu o aruncătură puternică, te va învîrti ca pe un ghem. 18. Te va azvîrli, te va azvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, și acolo vei muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
începeau să mijească deasupra rampei de încărcare; recolta nopții era aliniată pe mesele de examinare din inox. Danny privi în jur și realiză că singura ființă vie din jur era un asistent autopsier proptit într-un scaun în camera dispeceratului, scobindu-se în nas și între dinți, pe rând. Se ridică și veni spre el. Era un tip în vârstă, mirosind a vin, care îl întrebă: „Cine ești?” „Detectivul Upshaw, de la secția de poliție West Hollywood. Cine-i la recepție?” „Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Upshaw, de la secția de poliție West Hollywood. Cine-i la recepție?” „Frumoasă slujbă. Nu ești un pic prea verde pentru o treabă ca asta?” „Sunt băiat muncitor. Cine-i la recepție?” Bătrânul își șterse de perete degetul cu care se scobise. „Pot să jur că nu ești prea tare la conversații. Dr. Katz era la recepție, da’ a recepționat cam multă zeamă tare. Acum recepționează niște vise în caiacul ăla ovreiesc. Cum se face că ăștia toți conduc Cadillac-uri? Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ordinarii ăia fasciști de putos Sinarquista, apoi la ordinarii de comuniști de putos de la Sleepy Lagoon. Ordinarii de la Apaches le-au tras-o și la 1st Flats, și la White Fence. Atunci l-am pierdut pe văru-meu Caldo. Buzz se scobi de încă două hârtii de cinci. Ce altceva mai ai pentru mine? Poate fi oricât de murdar. — Benavides era murdar, omule! Căcănarul și-a violat sora mai mică! Buzz îi întinse banii. — Ușurel, ușurel... Mai spune-mi. Tot ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înzestrați, fiindcă mă ajutau mai mult când intonam incantațiile de procreare. Câți bani anume îi datorezi lui Coleman? El e-n iad, să știi. Dacă mi-i dai mie, s-ar putea să-i mai ușurăm chinurile sufletului. Buzz se scobi după ultima lui hârtie de zece dolari. — Doamnă, dumneavoastră ziceți că băiatul a dispărut în toamna lui ’42? — Da, exact. Iar sora Aimee vă mulțumește. — De ce a șters-o? Unde s-a dus? Delores păru speriată. Pielea i se înfundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pădure, departe, unde a găsit un copac din care și-a închipurluit [= înjghebat] tot lemnul [pentru arcă]” (3, p. 128). În acest ultim caz pare a fi vorba de o luntre monoxilă, iar toaca și arca, unul și același trunchi scobit de copac (46). Imposibilitatea de a realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc al toacei) era încorporat în „centrul de greutate” al construcției
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pukku) sumero- akkadiană. Ceea ce știm cu siguranță însă este faptul că instrumentul de tip tobă (membranofon) își are sorgintea în instrumentul de tip toacă (idiofon). Inițial, era lovit cu două bețe un trunchi de copac căzut. Ulterior trunchiul a fost scobit, fasonat și, mult mai târziu, completat cu o membrană de piele, cu scopul de a amplifica intensitatea sunetului. Primatul acestui protoinstrument muzical nu este justificat doar de extrema lui simplitate, ci și de conotațiile cosmo-dendro- latrice pe care le implică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
măsluite. În peretele de jos era practicată o deschizătură în care era introdus un tub de tinichea conținând spirt. Lemnarii: Căruțele cu lemne de la pădure treceau bariera încărcate ca de obicei. Dar printre aceste lemne ereau câteva trunchiuri mai groase, scobite în tot lungul lor, iar înăuntru iarăși tuburi de tinichea cu spirt. înmormântările: Un convoi mortuar trecea bariera către un cimitir din oraș. În cap era popa care citea, în dosul coșciugului femei care se jeleau etc. În realitate, era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
clipă, apoi comandă gulaș, omletă cu salată și compot de fructe. La altă masă ședea un om scund, ridat, care i se părea lui Fima deprimat și bolnav. Omul citea relaxat ziarul Yediot Aharonot, Întorcând paginile, holbându-se la ele, scobindu-se Între dinți cu o scobitoare și Întorcându-le din nou. Părul său părea lipit de frunte cu ulei de motor. Pentru o clipă Fima luă În considerare posibilitatea că el era cel care stătea acolo, Înțepenit la masa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima și-l imagină ca pe un mic funcționar de la impozite suferind de hemoroizi sau ca pe un funcționar de la salubrizare ieșit la pensie, se băgă În discuție cu un accent românesc, cu voce moale, fără a Înceta să se scobească Între dinți: — Domnule. Scuză-mă. Te rog. Ce arabi? Ce pace? Ce țară? Cine are nevoie de asta? Cât trăim trebuie să ne bucurăm de viață. De ce e nevoie să ne batem capul pentru toată lumea? Ce, lumea Își bate capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și sala dinainte ușii se umpluse, dar fiecare din noi reușea să găsească un perimetru în care să se simtă ca în intimitate. Mi se pare ciudat cum pot avea intimitate într-o mulțime ca asta. Am început să mă scobesc în nas, dar nimeni nu m-a privit ostentatv, în fond un gest absolut normal în lumea asta, de nicio importanță, pe care l-am abadonat fiindu-mi oricum puțin necesar. Întrbuințarea lui venea mai degraba din nevoia mea de
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
vis, tatăl lui se sprijinise. Danny și-a lipit mâna de piatră și-a descoperit că era caldă. Cabana nu se mai vedea de-acum, dar pinul galben uriaș din față avea să fie marcat. Danny era sigur. Semnul era scobit în scoarță, cam la un metru și jumătate deasupra pământului, ca să arate cărarea și după căderea zăpezilor. Pe stânga mai era un bolovan mai mic, care semăna cu un mormânt pe care nu fusese scris nici un nume. Sudorea a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spre marea lor distracție. Transformau curtea În teren de tackraw, iar piciorușele dolofane ale lui Adam se dovedeau teribil de pricepute să facă jonglerii cu mingea grea de ratan, lucru care lui Karl nu-i reușea, din pricina piciorului său strâmb. Scobeau câte-o bucată de lemn aruncat de valuri pe țărm și strângeau semințe de lengkeng ca să joace congkak, un joc adus pe insulă cu multe sute de ani În urmă, așa cum explicase Karl, de către corăbierii arabi. Printre lucrurile lui Karl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prevăzut cu un canal de fugă al apei, la capătul căruia a instalat lătocul ce o dirija, prin cădere, direct la roata morii. Pietrele, gata ferecate, și valțurile i-au sosit tocmai de la Viana, în timp ce instalarea coșului pentru grăunțe, artistic scobit dintr-un trunchi de plop uriaș, s-a așezat la locul lui odată cu slujba de sfințire și rugăciunea de dăinuire a tuturor instalațiilor făurite cu trudă. Nu a omis nici amenajarea căilor de acces a căruțelor la rampa de descărcare-încărcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ei au grijile lor. Asta e, viața e grea, sunt alături de mine, mă ajută, nu pot să am pretenția să se gândească numai și numai la mine. Amăgit de acest gând, domnul Popa își ridică poalele cămășii de noapte și, scobindu-se în buric, aprinse televizorul. - Doamnelor și domnilor, domnișoarelor, asistăm la... e incredibil ce se întâmplă, absolut incredibil! Din direct de la fața locului... no comment! Statuia Libertății arăta așa cum o știa Popa din filme. N-o lovise nici un avion, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de venirea tramvaiului. Nu, asta era cealaltă Contesă. Cel puțin murise fericită, în mijlocul unui orgasm multiplu. Mânia lui Dumnezeu, cum spunea Ovidiu, pocăit și proaspăt martor al lui Iehova. Cel puțin a făcut din mine un om, își spuse Popa, scobindu-se în buric pentru ca doamna Popa să nu observe că el suferea încă. Se întinse în pat, sub portretul de nuntă și halterele care fuseseră repatriate odată cu rămășițele lui Mișu și probabil a încă zece americani. Doamna Popa gătea varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]